Influenţa bolilor vasculare cerebrale asupra apariţiei bolii Alzheimer

Care sunt ultimele noutăţi pe plan ştiinţific în abordarea bolilor vasculare cerebrale ?

Bolile vasculare cerebrale sunt considerate, în prezent, cea mai frecventă cauză de morbiditate din lume. În ultimii ani, această constatare s-a produs ca urmare a utilizării tehnicilor de imagistica, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) cerebrală, în diagnosticul şi evaluarea pacienţilor cu suferinţă cerebrală vasculară. Aceste investigaţii au arătat că, în afara accidentelor vasculare cerebrale evidente clinic caracterizate prin simptomele clasice (cum ar fi tulburări de vedere, de limbaj, de motricitate etc.), există şi un număr mult mai mare de accidente vasculare cerebrale care iniţial nu atrag atenţia şi care se acumuleză în timp, determinând o deterioare progresivă, fizică și cognitivă a pacienţilor. De aici rezultă faptul că progresia spre demenţă se asociază cu tulburări de mers, de echilibru, sfincteriene, modificări comportamentale interpretate greşit ca tulburări psihiatrice primare. De fapt, se acumuleză mici accidente vasculare cerebrale care produc o deteriorare progresivă a structurilor și a funcțiilor creierului. Respectivul aspect a fost evidențiat recent, la ultimul Congres al Federaţiei Mondiale de Neurologie, chiar în conferința prezidențială de deschidere, susținută de actualul preşedinte, profesorul Vladimir Hachinski (Canada). Domnia-sa atrăgea atenţia că, în condiţiile creşterii speranţei de viaţă a populaţiei, asociată cu incidența crescută a factorilor de risc vascular, în următorii 20-30 de ani, demenţele vor deveni, probabil, principala problemă de sănătate publică a omenirii. Este importantă recunoşterea participării tulburărilor de circulaţie cerebrală la apariţia acestora, deoarece intervenția terapeutică asupra lor poate oferi şi o modalitate de tratament preventiv.

În calitate de specialist în boli neurovasculare și neurodegenerative, care sunt recomandările pe care le faceţi colegilor dumneavoastră ?

Comunitatea medicală trebuie să fie mult mai atentă la apariţia semnelor discrete de afectare a structurilor vasculare cerebrale. Este imperios necesară o examinare clinică  extrem de riguroasă, la care să se asocieze confirmarea și evaluarea structurală cerebrală cu ajutorul imagisticii moderne, de preferat prin utilizarea eficientă a IRM și a ultrasonografiei Doppler, precum şi identificarea factorilor de risc, în special hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemiile, obezitatea, fumatul si activitatea fizică zilnică insuficientă. Acestea pot fi influenţate, pe de-o parte, printr-o terapie specifică, iar pe de altă parte, prin modificările stilului de viaţă. La ora actuală se atrage atenţia că boala Alzheimer, cea mai frecventă cauză de deteriorare cognitivă este influenţată, la rândul ei, în sens negativ şi decisiv, de factorii de risc vascular. Studii recente subliniază că deteriorarea motorie în boala Alz-heimer este la fel de precoce și, în același timp, paralelă cu tulburările cognitive a căror apariție și evoluție este recunoscută mai frecvent. Cercetările atrag atenţia asupra faptului că, deși predispoziţia genetică pentru boala Alzheimer şi înaintarea în vârstă nu pot fi influențate, există totuși posibilitatea de a scădea măcar parțial riscul vascular care precipită şi agravează apariția maladiei. El poate fi influenţat în sens favorabil prin identificarea precoce a factorilor săi de risc şi tratarea lor precoce și eficientă.

Care ar fi, după opinia dumneavoastră, responsabilitatea oficialilor pentru reducerea ratei mortalităţii din România, ca urmare a bolilor vasculare cerebrale ?

Pentru România, situaţia este potențial extrem de importantă, cel puțin pentru unele motive de ordin epidemiologic. În prezent, statisticile OMS arată că România se găseşte pe locul trei în lume, în ceea ce priveşte mortalitatea prin bolile vasculare cerebrale, după Bulgaria şi Federaţia Rusă. Aceasta înseamnă că, în România, trebuie să se facă eforturi mari, pe de o parte, pentru identificarea la nivelul medicilor de familie a persoanelor cu risc vascular crescut şi instituirea unui tratament adecvat, iar pe de altă parte, trebuie să insistăm pe lângă autorităţi să favorizeze dezvoltarea unei reţele unitare de urgenţe neurovasculare pe întreg teritoriul ţării, cel puţin la nivelul spitalelor din centrele universitare şi în secţiile de neurologie din spitalele judeţene, unităţi a căror organizare să se facă după standarde internaţionale și care să permită realizarea tratamentului precoce şi eficient pentru pacienţii cu accidente vasculare cerebrale. În ţările cu experienţă în care s-au implementat aceste măsuri, s-au demonstrat efectele favorabile: scăderea mortalităţii; posibilitatea de-a iniţia cât mai precoce un tratament de neurorecuperare (nu numai fizică, ci și cognitivă, psihologică, a limbajului și a comunicarii etc.), utilizarea acestuia integrat în abordarea terapeutică generală, extrem de complexă, a pacienţilor respectivi şi care, pe termen mediu şi lung, conduce la scăderea importantă a mortalității prin AVC, dar și a gradului de invaliditate a pacienților supravieţuitori cu accidente vasculare cerebrale; instituirea unei prevenţii secundare cât mai eficiente care să prevină recurenţa altor accidente vasculare cerebrale sau a altor evenimente vasculare, precum accidentele coronariene şi moartea de cauză vasculară.

Prof dr. Ovidiu Băjenaru este şeful Catedrei și Clinicii de Neurologie din Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti, din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti. Este, de asemenea, Președintele Societății de Neurologie din România și membru ales (pe perioada 2005–2009) în Comitetul Executiv al Societății Europene de Neurologie (ENS). De-a lungul timpului s-a remarcat printr-o bogată activitate de interes ştiinţific, pe plan naţional şi internaţional, pentru  bolile neurodegenerative si neurovasculare, a sclerozei multiple, a patologiei somnului în bolile neurologice etc. Activitatea sa profesională este reliefată şi în cele peste 250 de lucrări publicate în reviste de specialitate, recent fiind coautor la tratatul International Neurology – A clinical approach, publicat la Editura Wiley Blackwell (2009). De asemenea este conducătorul primului grup medical din România pentru tratamentul prin stimulare vagală pentru epilepsie, precum și al celui pentru tratamentul prin infuzie duodenală continuă prin pompă, cu levodopa, pentru boala Parkinson.

Interviu realizat de Ioana Georgescu cu prof. dr. Ovidiu Băjenaru, preşdintele Societăţii de Neurologie din România

Tag-uri:  Alzheimer, Prof. Dr. Ovidiu Bajenaru   

Share This

---

• 
•