Infecţia fungică, o provocare continuă pentru clinicieni (2)

Continuare din numărul trecut

Dificultăţi în diagnosticarea şi supravegherea infecţiilor de natură fungică

O supraveghere sistematică necesită următoarele elemente de bază: o definiţie clară, o populaţie de studiu, mecanisme pentru a aduna, analiza şi transmite datele, precum şi personal specializat pentru a conduce supravegherea. Pentru bolile fungice, fiecare dintre aceste elemente prezintă noi dificultăţi. Pentru unele infecţii fungice, ca aspergiloza pulmonară, izolarea microorganismului nu reprezintă dovada etiologică a bolii, examenul histopatologic fiind absolut necesar. Obţinerea de probe tisulare de la cât mai mulţi dintre pacienţii cu risc crescut pentru infecţiile fungice este de multe ori dificilă şi riscantă. Infecţiile fungice, în special cele mai comune într-o populaţie, au un spectru larg de manifestări clinice, de la cele asimptomatice, la forme de intensitate medie și ajungând până la cele cu final letal ^{(19, 20)}.

Diferite sisteme de supraveghere şi baze de date s-au folosit, pentru a estima ponderea infecţiilor fungice, de metode cum ar fi supravegherea şi înregistrarea spitalizărilor şi dezvoltarea unor sisteme de raportare pasivă. Pentru a estima implicaţiile bolilor fungice, cercetătorii s-au bazat, până nu demult, pe analizele retrospective existente în bazele de date, precum şi pe înregistrarea deceselor şi a spitalizărilor ^{(18, 19, 20)}. Deşi utile în investigarea diferitelor boli, în cazul infecţiilor fungice, atari baze de date tind să le subestimeze incidenţa; de exemplu, în evidenţele deceselor, de câte ori este prezentă infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV), ea va fi trecută ca principală cauză a decesului, indiferent de cauza imediată a morţii, ce este de cele mai multe ori reprezentată de evoluţia brutală a unei supra-infecţii fungice. Validarea diagnosticului micologic de laborator este dificil de realizat, deoarece există prea puţine înregistrări medicale retrospective.

Iată de ce, sisteme de înregistrare spitaliceşti, precum sistemul tip santinelă NNIS, sunt importante pentru cuantificarea mortalităţii şi a morbidităţii asociate infecţiilor fungice nosocomiale ⁽²⁰⁾. În plus, infecţiile nosocomiale constituie doar un mic procent al infecţiilor fungice, în general. Cu ultimele schimbări în ceea ce priveşte îngrijirea medicală, chiar şi infecţiile considerate în trecut nosocomiale sunt acum prezente la pacienţii externi; supravegherea populaţiei în ceea ce priveşte candidemia a arătat recent că 19% din totalul infecţiilor candidemice apar în afara spitalelor ^{(18, 20)}.

Deseori, rapoartele variază pentru diferite boli sau grupuri de risc, ceea ce poate duce la o descriere inexactă a caracteristicilor epidemiologice ale respectivelor maladii. Supravegherea activă a populaţiei pentru infecţiile fungice este costisitoare şi dificil de realizat, dar poate oferi date precise de incidenţă şi o descriere epidemiologică mai bună. Recent, supravegherea activă în diverse zone din SUA a creat, pentru prima dată, o bază de date demografică pentru bolile fungice invazive, precum candidemia şi criptococoza. O asemenea formă de supraveghere a favorizat studiul factorilor de risc, deoarece cazurile detectate sunt mult mai reprezentative pentru o populaţie dată ^{(21, 22)}. O serie de provocări sunt reprezentate de limitarea mărimii şi a diversităţii mostrelor, de dificultăţile întâmpinate în definirea cazurilor şi de natura expunerii, care sunt fie ubicuitare fie prea restrictive. Dacă descoperirea focarelor este întârziată, așa cum deseori se întâmplă în cazul infecţiilor fungice, pot fi mult mai greu de obţinut probe clinice şi de mediu importante. Odată ce s-a eliminat posibilitatea contaminării probelor, următorul pas este de a stabili dacă numărul cazurilor observate este în exces sau în limite rezonabile, dacă focarul a fost confirmat şi dacă au fost identificate toate cazurile dintr-o populaţie dată, într-o anume perioadă de timp.

De exemplu, culcușul păsărilor şi fecalele de liliac au fost surse de histoplasmoză şi de coccidiomicoză. Bolile au afectat, în mai multe rânduri, echipele de cercetători din site-urile arheologice, iar datorită corelaţiilor realizate au fost mai uşor delimitate regiunile endemice de evoluţie ale bolilor amintite⁽²³⁾. Este de notat faptul că pentru acele infecţii fungice care nu au fost niciodată asociate cu focare (de exemplu, criptococoza), informaţiile despre sursa precisă de infecţie umană şi despre perioada de incubaţie rămân foarte limitate. Este esenţial să se determine sursa şi calea de expunere, pentru a întelege de ce s-a produs focarul, cum să se prevină apariţii similare în viitor şi dacă un focar este în desfăşurare, cum să se prevină răspândirea acestuia ^{(23, 24)}.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Ingrid Cezara Apetrei, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară Iași, Facultatea de Medicină Veterinară, Catedra – Producţii animaliere şi sănătate publică

Ilinca Teodora Popescu, Centrul Medical Copou – Iaşi

Andrei Cernomaz, Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr.T. Popa – Iaşi

Traian Mihăescu, Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr.T. Popa – Iaşi

Tag-uri:  cercetare, infectia fungica   

Share This

---

• 
•