De la bal la spital… sau invers

0

Luna aprilie mi-a adus câteva evenimente personale (medicale)… interesante. Persoane apropiate mie au suferit intervenții chirurgicale… paradoxal, una la București, la Spitalul de Urgență Floreasca, alta… privilegiată… la Nisa… în cea mai mare clinică privată. Am fost alături de cei doi pacienți în egală măsură. Sfintele Sărbători de Paște mă găseau într-un salon de patru paturi la etajul al treilea al Spitalului de Urgență… pentru un pneumotorax ca urmare a unei  căzături și a unei coaste rupte. Am alinat pacientul și i-am dus de‑ale gurii – bunătăți pascale (despre mâncarea din spital ar trebui să comentez, dar o voi face altă dată, criticând-o cu argumente că în țări civilizate se poate ca mâncarea să fie bună, frumoasă și de calitate). Fiind o persoană care iubește sportul… dar care nu îl practică din lipsă de timp… m-am „bucurat” când a trebuit să urc pe scări cele trei etaje… pentru că liftul nu venea… iar pacientul ar fi riscat să leșine de inaniție. Dar să spun câteva cuvinte și despre ceea ce mi-a plăcut la Spitalul de urgență Floreasca: asistentele erau extrem de amabile și zâmbitoare, doctorii aflați în gardă și care au preluat cazul erau competenți și comunicativi cu pacientul – adică pacientul nu a suferit complicații, tratamentul a fost eficient și vindecarea rapidă – holul și saloanele erau spălate cu mopul… din oră în oră, iar toaletele aferente saloanelor (nu rezervelor) erau foarte curate și… nu mirosea… a spital.

Din Floreasca am ajuns la Nisa unde cea mai bună prietenă a suportat o conizație de col (sunt hotărâtă să susțin orice campanie de conștientizare și luptă împotriva cancerului de col uterin ca urmare a infectării cu HPV – dacă femeile au mai auzit de această problemă… bărbații sunt 90% lipsiți de orice informație pe subiect – fac această afirmație susținută de declarații ale medicilor ginecologi). Nisa… cea mai mare clinică privată, 600 de paturi, afișând electronic în hol indicatori de calitate. Totul a mers pe bandă. Am fost invitate într-o rezervă de două paturi, cu baie proprie, care ar fi făcut invidios orice hotel de 4 stele, cu set de unică folosință pentru prietena mea (echipament de intrat în blocul operator), inclusiv dușul cu betadina ante intervenție… A urmat anestezia generală. Nu comentez aspectele clinice, pentru ca nu mă pricep. Expun doar… Nici măcar nu comentez situația din clinică. Respectivul doctor chirurg este renumit în Franța pentru intervențiile în cazul cancerului de col, dar și al problemelor de infertilitate. Externarea s-a făcut la trei ore după operație, după ce s-a trezit pacienta. La jumătate de oră a primit cea mai bună cafea, croissant, juice natural etc. Pacienta s-a simțit ca la… hotel, mai ales că intervenția a fost un succes. Urmează biopsia în câteva săptămâni.

Mă întreba cineva zilele trecute cum se construiește reputația unui doctor… e un subiect amplu și ar fi interesant de abordat (și acesta). Este oare vorba strict de competență/ performanță sau contează și charisma, construirea și promovarea cu bună știință a brandului personal, duritatea sau manifestarea unei atitudini afectuoase, calde cu pacientul (doctorul în cauză, de exemplu, este foarte dur cu pacientele care nu respectă strict recomandările lui, refuzând chiar să continue tratarea acestor… paciente neascultătoare). Întăresc ideea: cel mai renumit chirurg specializat în astfel de conizații și în tratarea cancerului de col uterin… este la Nisa. Nu la Paris. Nu am voie să dau nume, dar numeroase vedete din România i-au călcat pragul acestui medic și i-au dus reputația mai departe. Chiar și în salon am regăsit o pacientă tot din România, iar pentru confortul acestor două paciente, medicul le programase în același timp și în același salon… ca să socializeze și să empatizeze. Și a funcționat. Am aflat astfel că sunt câțiva chirurgi români de excepție – tineri, frumoși, talentați și pasionați la Nisa, Monaco, Monte Carlo, ale căror povești urmează să le prezentăm în Medica Academica. Și să mă întorc la titlu… Balul a fost la Nisa, însă doctori îngeri sunt peste tot – la Paris, Viena, București sau Casablanca…

Concluzia (nu are legătură cu ce am spus mai sus) este că am lipsit două zile din România și… am găsit la întoarcere un nou Ministru al Sănătății căruia îi doresc să aibă alături o echipă de specialiști și multe realizări… în cel mai scurt timp!

About Author

Maria Vasilescu

Comments are closed.