Ioana Bianchi, consilier al președintelui CNAS: Fiecare cetățean va plăti, direct sau indirect, pentru contribuția la sănătate

0

Cu o privire exersată încă din Franța, consiliera președintelui CNAS, dr. Ioana Bianchi, medic specialist de sănătate publică, privește obiectiv atuurile dar și provocările care se află în fața noii legi a sănătății, menită să transforme din temelii sistemul de sănătate. În opinia sa, riscurile ar putea fi determinate de incertitudinea atractivităţii pieței asigurărilor de sănătate pentru asiguratorii privaţi, definirea insuficient de precisă a mecanismelor de control a calității serviciilor medicale furnizate și timpul scurt în care trebuie elaborată legislația secundară.

Cum aţi defini punctele tari și punctele slabe ale noii legii a sănătăţii ?

Propunerea de lege cadru a sănătății se bazează pe recomandările raportului din 2008 al Comisiei Prezidențiale, “Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetățea­nu­lui” și a fost elaborată urmărind aceste linii directoare. În conceperea ei au fost impli­cați experți de la toate nivelele asistenței medicale și de la instituțiile și organizațiile profesionale cu rol decizional și consultativ din sistemul sanitar românesc.

Ne găsim în prezent “pe ultima sută” a elaborării acestui draft, când varianta considerată finală de către echipa  de experți a fost trimisă pentru comentarii, sugestii și completări eventuale tuturor stakeholder-ilor din domeniu, pentru a putea pune în dezbatere publică un document cât mai complet și care să aducă întradevăr o schimbare de paradigmă în sistemul românesc de sănătate.

Cât privește punctele tari și cele slabe ale legii sau mai precis ale proiectului de lege, cred că cele tari au fost comentate de multe ori, atât în presa scrisă, cât și în cadrul numeroaselor manifestări ce au ca subiect central reforma din sănătate. Chiar luna trecută, în paginile revistei Medica Academica, dl. prof. Cristian Vlădescu le-a descris cu mare acuratețe, deci nu voi enumera decât trei dintre ele, deoarece mi se par cele relevante din punct de vedere al cetățeanului și al asiguratului:

– încurajarea concurenței, atât în piața de asigurări de sănătate, cât și în cea a furnizorilor de servicii, ceea ce va duce, sperăm, la creșterea calității și eficienței serviciilor medicale;

– posibilitatea introducerii unui management privat în spitale prin opțiunea transformării lor în fundații, promovarea per­for­manței și a recompensei adecvate a adevăraților profesioniști;

– posibilitatea creării de noi structuri integrate, pe verticală și orizontală, la nivelul sistemului de asistență primară, ambulatorie și în spitale.

Dacă ne uităm acum la punctele care nu fac plăcere nici unui “creator”, dar de care trebuie să ținem seama dacă vrem ca această reformă să nu fie doar pe hârtie, în opinia mea cele mai importante trei riscuri ar fi următoarele:

– insuficienta adecvare a controlului exercitat de sistemul de reglementare asupra calității informațiilor și serviciilor oferite asiguratului, atât de către furnizori, cât și de asiguratorii de sănătate;

– insuficienta atractivitate a pieței asigurărilor și deci lipsa unei adevărate con­cu­ren­țe, care aduce după sine alte incoveniente, dificultăți în furnizarea eficientă a serviciilor și în controlul costurilor;

– și, last but not least, termenul scurt în care trebuie elaborată și implementată legis­lația secundară, termen scurt prin prisma imensului volum de muncă și al existenței unui număr insuficient de competențe la nivelul instituțiilor ce trebuie să elaboreze aceste acte normative, fără de care legea cadru nu se poate aplica.

Care sunt modificările pe care le aduce 2012 pentru asigurați ?

Aș vrea să fac o precizare: 2012 va reprezenta perioada de înrolare a asiguraților de către asiguratorii de sănătate, dar sistemul va funcționa tot ca până acum, cu CNAS ca  instituție finanțatoare a sistemului de asigurări de sănătate. Trebuie să ne aștep­tăm la o funcționare efectivă a pieței con­curențiale a asigurărilor de sănătate de-abia din 2013, în ipoteza că tot procesul de reformă se desfășoară conform unor parametri de timp stabiliți în legea-cadru.

S-a vorbit de zece, maxim 20 de case private, și un plafon minim de un milion de asigurați fiecare. Cum vor fi aceste case stabilite? Vor avea o acoperire teritorială, zonală, sau  asiguratul va avea o posibilitate largă de a alege ?

Și aici trebuie să modulez termenii discuției: când vorbim de un milion de asigurați, ne referim la unul dintre criteriile de eligibilitate pentru intrarea pe piață. Vă reamintesc că proiectul de lege stipulează minim un milion de asigurați în anul precedent intrării în vigoare a legii, pe segmentul de asigurări de sănătate, la nivelul societății de asigurare sau al grupului din care aceasta face parte.

Cât privește modalitatea de selecţie a acestor asiguratori, pe lângă criteriul numărului de asigurați, dispunem și de un criteriu sau indicator financiar, și anume cifra de afaceri realizată pe segmentul de asigurări de sănătate în anul precedent intrării în vigoare a legii, indicator ce trebuie să fie de minim 500 milioane euro.

În forma actuală a proiectului de lege, fiecare asigurator de sănătate va trebui să acopere la nivel național piața, deci asiguratul va avea o largă posibilitate de a alege.

Ce se întâmplă cu casele judeţene? Se comasează, eventual, și se transformă în case private ?

Prezentul proiect de lege oferă posibilitatea caselor județene de a intra pe piața asigurărilor de sănătate la concurență cu societățile private, urmând ca legislația secundară să definească mai precis condițiile de eligibilitate și acces pentru casele județene. Această reformă va reprezenta, în mod clar, o schimbare a modelului mental și de management pentru o parte a personalului CJAS, însă credem că experiența și competențele acumulate vor fi atu-uri importante de partea lor, dacă vor alege opțiunea intrării pe piață.

Vor avea furnizori proprii de sănătate ?

În proiectul de lege este stipulată posibilitatea ca un asigurator privat să dețină sau să cumpere furnizori de servicii medicale, acest lucru fiind inspirat din modelul HMO (Health Maintenance Organization) din Statele Unite. În ce condiții se va petrece acest lucru este prematur să mă pronunț înaintea dezbaterii publice pe proiect.

Când se estimează să fie introdusă asigurarea suplimentară ?

Depinde la ce tip de asigurare vă referiți în mod precis: în sistemele de asigurări unde funcționează companii private, acestea pot oferi asigurări complementare (care rambursează total sau parțial coplata rămasă în sarcina asiguratului) și suplimentare (care pot oferi accesul la servicii ce nu sunt incluse în pachetul de bază sau cu un coeficient de confort sporit).

Acestea fiind zise, asiguratorii de sănătate au deplina libertate în a-și stabili tipul și momentul lansării asigurărilor voluntare.

Ne putem aştepta şi la intrarea unor asiguratori străini specializaţi ?

Dacă asiguratorii străini satisfac criteriile de eligibilitate și consideră piața românească o oportunitate interesantă, noi privim acest element ca un factor de creștere a profesionalismului în sistem.

Care va fi rolul CNAS
în noua organizare ?

Ne aşteptăm ca CNAS să aibă mai multe roluri, toate la fel de importate în opinia mea: reglementarea sistemului și monitorizarea pieței, gestionarea și updatarea continuă a sistemului informatic unic integrat, apărarea interesului asiguratului prin evaluarea calității serviciilor și a acurateții informațiilor oferite atât de asiguratori cât și de furnizori, elaborarea mecanismului de redistribuire a fondurilor asiguratorilor de sănătate, etc.

Pentru textul integral vezi ediţia print Medica Academica,  luna Decembrie 2011.

About Author

Maria Vasilescu

Comments are closed.