Prof. Christoph Zielinski, oncologie, AKH, Viena: În România, cea mai mare provocare este accesibilitatea la medicamentele moderne

Zielinski 01 “Cea mai mare provocare, în România, este accesibilitatea la medicamentele moderne pentru tratarea cancerului și utilizarea lor în practica medicală”, spune prof. Christoph Zielinski, una dintre cele mai autorizate voci europene în domeniul tratării cancerului, în cadrul unui interviu acordat Medica Academica. Prof. Zielinski, care a tratat și tratează și foarte mulți pacienți români, cunoaște îndeaproape medicina românească și modul cum sunt tratați la noi pacienții cu cancer, în special. El consideră că mai avem multe de făcut și pentru ca populația să accepte conceptele de diagnostic precoce și pe cele legate de prevenirea cancerului, cu o mențiune specială vizavi de potențialele consecințe ale fumatului. De asemenea, prof. Zielinski consideră că o mare diferență între modul cum este tratat cancerul în Austria și la noi rezidă în dimensiunea și adâncimea dialogului care se poartă între medicul curant și pacient.

Sunteți în prima linie a cercetării în domeniul cancerului. Care sunt noutățile? Cât de departe suntem, în momentul de față, de descifrarea mecanismului cancerului?

Două evoluții recente au schimbat profund înțelegerea pe care o avem acum asupra cancerului. În primul rând, rezultatele Cancer Genome Project și descoperirea modificărilor moleculare și a mutațiilor din celulele canceroase, precum și descoperirea medicamentelor țintite pe aceste aberații moleculare au condus la apariția opțiunilor de tratament personalizate sau la așa-numita medicină de precizie. În al doilea rând, descoperirea unei foarte strânse interacțiuni între mediul tumoral și celulele canceroase, dialogul dintre aceste două structuri adiacente și opțiunile terapeutice rezultate au revoluționat, în consecință, înțelegerea biologiei tumorale și, ca rezultat, abordarea terapeutică. Vom vedea unde ne vor duce aceste două căi de dezvoltare. Aici, și în aceste contexte, se fac pași majori în cercetare și în dezvoltarea unor noi medicamente.

Dar de vindecare? Putem vorbi acum de vindecare în cancer?

Deja acum, o mulțime de cancere precum cancerul de col uterin detectat precoce sau cancerele de piele sunt vindecate prin intervențiile chirurgicale. Întrebări cu mult mai dificile se referă la reducerea diseminării sistemice a cancerelor în stadii incipiente precum cele de colon, sân sau de plămân și – în mod deosebit – tratamentul bolii avansate sau metastatice. În ultimă instanță, și cu excepția unor exemple clasice precum cancerul testicular metastatic, suntem destul de departe de vindecare, și putem considera că am reușit, că am avut succes, dacă putem transforma bolile metastatice în afecțiuni cronice ca urmare a intervențiilor noastre terapeutice.

Imuno-oncologia a parcurs un drum sinuos – întâi valorizată, apoi ignorată, iar acum ridică speranțe mari în tratamentul cancerului. Cum comentați? Poate fi imuno-oncologia cheia pentru vindecarea cancerului?

În momentul de față, avem rezultate foarte impresionante obținute prin imunoterapie prin intermediul anticorpilor anti-CTLA-4 și anti-PD-1 în situația melanomului malign metastatic, pentru cancerul de plămâni cu celule mici platinum-rezistent și cancerul renal avansat. Nu știm cum aceste rezultate vor fi transferabile în alte situații sau alte stadii ale acestor tipuri de cancer, precum și în alte tumori. Avem primele rezultate promițătoare în cancerul ovarian și în cel de vezică urinară, dar care nu sunt încă suficient de solide pentru a le translata în clinică. Începem, de asemenea, să înțelegem care cancere și cu ce caracteristici răspund mai bine la imunoterapie, dar asemenea biomarkeri vor trebui să fie mai bine dezvoltați și definiți decât sunt la momentul de față. Aceasta este, într-adevăr, o foarte interesantă abordare, care este în dezvoltare în momentul de față.

Cum ați defini medicina personalizată?

Medicina personalizată este o intervenție directă asupra unei mutații moleculare care a fost identificată ca fiind crucială pentru creșterea tumorii și a metastazelor ei. Extrem de rar acest lucru nu are nimic de-a face cu caracteristicile individuale ale pacientului. Cu cât este mai relevantă mutația moleculară – o numim “mutație driver”, mutație conducătoare – și cu cât este mai specifică intervenția terapeutică – amândouă situațiile sunt cel mai bine reflectate prin medicamentul imatinib în leucemia mieloidă cronică sau în tumorile gastrointestinale – cu atât mai bun este rezultatul clinic. Este important de spus că dezvoltarea rezistenței este încă o provocare majoră în această arie de biologie și tratament.

Sunteți un specialist recunoscut, în special în cancerul de sân și de pămân. Dacă în cancerul de sân au fost făcute progrese semnificative, în cancerul de plămân acestea se lasă încă așteptate. Cum comentați? Care ar fi noutățile pe care medicii și pacienții români ar trebui să le știe, sau la care să se aștepte?

Adevărata știre este că tumorile care apar la un singur site anatomic nu constituie o entitate, ci o serie de tumori variate care necesită un tratament foarte diferit și care, în realitate, nu au prea multe în comun una cu cealaltă. Acest lucru este adevărat pentru cancerul de sân, pentru cancerul de plămân și, din ce în ce mai mult, pentru cancerul de colon. Sunt destul de sigur că descoperiri similare vor apărea și în alte tipuri de tumori.

Veniți des în București și vedeți aici pacienți și doctori români. Care este opinia Dvs. asupra nivelului medicinei practicate în România, precum și a dotării pe care o avem?

Consider nivelul de echipare destul de bun. Cea mai mare provocare, oricum, este accesibilitatea la medicamentele moderne pentru tratarea cancerului și utilizarea acestora în practica medicală. De asemenea, mai multe eforturi ar trebui făcute pentru popularizarea și acceptarea generală a conceptelor de diagnostic precoce și de prevenție a cancerului, și în special referitor la potențialele consecințe ale fumatului.

Ce ne puteți spune despre pacienții români? Poate sunt anumite caracteristici, referior la pacienții români, pe care le-ați sesizat în activitatea dvs?

Pacienții sunt pacienți oriunde. Ei suferă, luptă pentru viața lor, vor să aibă acces la cele mai bune tratamente. Singura diferență ar putea fi o caracteristică culturală, referitor la cum sunt aceste probleme abordate de pacienți și de familiile lor.

Cum ați comenta asupra faptului că testele genetice nu sunt decontate în România?

Ar trebui să fie decontate.

Recent, din septembrie 2015, sunteți redactor- șef al ESMO Online Journals, o revistă care are ca obiect cercetarea clinică și translațională. Ce ne puteți spune despre acest lucru? Aveți eventual și contribuții ale unor autori români?

“ESMO Open – Cancer Horizons” (esmoopen.bmj.com) este o revistă on-line, cu acces liber, făcută de Societatea Europeană pentru Oncologie Medicală (ESMO; www.esmo.org) și publicată de British Medical Journal. Suntem mândri că primul număr a apărut pe 18 ianuarie 2016. Sunt binevenite lucrări și review-uri științifice de înaltă ținută din toată lumea, și vom fi bucuroși să luăm în calcul și aplicații din România, pentru că unul dintre scopurile principale ale ESMO este să reprezinte întreaga oncologie europeană. Noua inițiativă recent lansată a ESMO sună așa: “Prin oncologie, în întreaga lume”.

Chiar dacă în cercetarea clinică au fost făcuți pași înainte, în cercetarea fundamentală România a rămas mult în urmă. Care ar putea fi “catalizatorul” care să poată revigora cercetarea? Cum se întâmplă în Austria?

Europa în ansamblul ei va trebui să dezvolte programe despre “cum să nu rămâi în urma” unor națiuni și societăți care investesc activ în cercetarea fundamentală și în cea translațională. Programele UE constituie un bun vehicul pentru asta, iar medicii din România ar trebui să fie încurajați să-și trimită propunerile de cercetare acolo. În plus, și ESMO și Grupul de Cooperare Central European în Oncologie (www.cecog.org) au lansat programe educaționale de schimb pentru tineri medici din state din Europa Centrală și de Est. Aplicații pentru asemenea burse pot și ar trebui trimise pentru a-i integra pe medicii din România în comunitatea oncologică internațională.

Tratați mulți pacienți români în Austria?

Da, văd la Viena destul de mulți pacienți din România.

Există o diferență în ceea ce privește modul în care este tratat cancerul în România și în Austria? Puteți detalia?

În principiu, diferența poate fi în profunzimea și în dimensiunile dialogului care se poartă între pacient și medicul care îl tratează.

Ce ne puteți spune despre cooperarea cu specialiștii români?

Este excelentă! Am atâția prieteni minunați în România din cele mai variate discipline și din toate ariile posibile. Sunt oameni minunați cu o inimă extraordinară și sunt personalități minunate. Este o adevărată plăcere să interacționezi cu aceste personalități de la nivelul unei adânci prietenii.

Puteți să ne împărtășiți unele dintre proiectele Dvs. pentru 2016?

Revista “ESMO Open – Cancer Horizons” reprezintă o provocare extraordinară, la fel cum este și cea de președinte al Burselor ESMO și al Comitetului de premiere (N.red. Award Comittee). Apoi, extinderea ESMO este extraordinară și este deopotrivă extraordinar să fii parte din asta – inclusiv printr-un strâns parteneriat cu un eminent oncolog din România, care îmi este coleg și în Boardul Executiv al ESMO.

Medica Academica este un jurnal citit atât de medici de familie, dar și de medici specialiști. Ce mesaj sau recomandare ați avea pentru cititorii noștri?

Să aibă încredere să participe la evenimente și studii internaționle, să se informeze permanent în legătură cu ultimele știri și practici. Ar fi minunat dacă România, prin reprezentanții săi, ar deveni un jucător mai proeminent în arena științifică internațională.

Prof. univ. Dr.h.c. Christoph Zielinski