Prof. Dan Florin Ungureanu: Peste 25 de ani de învățământ medical privat

0

Învățământul medical privat a împlinit 25 de ani în România, iar a face o Facultate de medicină de la zero este o adevărată provocare. “Este foarte greu să construiești o facultate de medicină de la zero și să o ridici până la standardele actuale ARACIS, care nu fac diferența între învățământul particular și cel de stat”, spune prof. Dan Florin Ungureanu, președintele Senatului Univ. Titu Maiorescu, implicat încă de la început în înființarea Facultății de Medicină. Preocuparea pentru calitate este o constantă și acum, după 25 de ani de la înființare, începe să dea primele roade.

 

Sunteți absolvent al UMF Cluj-Napoca. Cum vedeți acum competiția dintre universitățile din Cluj și București?

Într-adevar, sunt absolvent cu Diploma de Merit al Facultății de Medicină Generală din Cluj-Napoca, promoția 1977, cu media 9,94, ceea ce a însemnat o serioasă opțiune pentru șefia de promoție. Din 1978, medic intern fiind în specialitățile chirurugicale, am fost transferat în UMF “Carol Davila”, la Clinica de Chirurgie Cardio-vasculară a Spitalului Fundeni, iar în 1980 am intrat prin concurs în învățământ, pe post de asistent universitar al Facultății de Medicină Generală a UMF “Carol Davila” București. De atunci și până în prezent, cariera mea universitară a evoluat până la gradul de profesor universitar, iar cea spitalicească, până la gradul de medic primar chirurg și apoi șef de secție chirurgie generală a Spitalului Clinic CF 1 Witting, din anul 2000. În același an 2000, a urmat un alt transfer de la UMF “Carol Davila” la Facultatea de Medicină, Universitatea Titu Maiorescu din București, unde pe cale admininstrativă am fost decanul Facultății de Medicină în perioada 2004-2012 și apoi Președintele Senatului, din 2012 și până în prezent, la cel de-al doilea mandat. Se poate spune că știu bine ambele facultăți de medicină de stat din Cluj și București, dar poate mult mai bine învățământul particular medical și universitatea în care îmi desfășor activitatea.

În ceea ce privește raportul dintre cele două universități de medicină de stat, aș putea spune că există o competiție în sensul bun al cuvântului, ambele fiind citadele solide ale învățământului medical tradițional românesc, cu performanțe deosebit de înalte, atât în educație cât și în cercetarea științifică, poate dintre cele mai performante din țară. Dar din această așa-zis competiție de performanță, câștigul este al studenților, care au acces la cele mai bine dotate laboratoare sau clinici, unde se pot pregăti la cele mai înalte cote.

În ceea ce privește Facultatea de Medicină a universității noastre, încă nu se poate pune problema unei competiții reale, deoarece suntem încă o universitate tânără, în plină dezvoltare, care în urmă cu un an abia a sărbătorit 25 de ani de la înființare, desfășurând un învățământ superior cu multiple domenii de studiu, la nivelul celor 10 facultăți pe care le are.

 

Ce ne puteți spune despre peisajul universitar medical în general, dat fiind noile universități mai tinere apărute. Ce probleme se pun?

Noutatea – dacă se poate spune așa – în învățământul medical românesc, este apariția după Revoluție a unor universități particulare de medicină, care nu aveau cum să reziste la standardele și rigorile unui învățământ superior de calitate. Majoritatea s-au desființat în scurt timp, în primul rând din lipsă de cadre universitare. Pentru a realiza o facultate de medicină este nevoie în primul rând de un personal didactic de elită, apoi de o infrastructură și o dotare corespunzătoare și, în final, de studenți. În această combinație, există două variabile principale: personalul și studenții, atragerea ambelor necesitând multe eforturi, muncă și timp. Nu se pot fabrica conferențiari sau profesori în eprubetă și nici nu se cunosc genii care să apară așa, dintr-o dată, din neant. Aceste cariere se construiesc greu, în ani și ani de muncă, uneori o viață întreagă. Pe de altă parte, pentru a avea studenți, o universitate particulară trebuie să aibă o imagine, o personalitate distinctă și trebuie să fie vizibilă în lumea academică, prin vârfurile profesionale pe care le are și prin infrastructura și dotarea de care dispune. Aici intervine și ARACIS, prin evaluarea periodică a universităților și a programelor de studii.

 

Ce loc are în acest peisaj Facultatea de Medicină a Universității Titu Maiorescu? Câteva elemente de istoric – când a demarat activitatea, ce pași ați făcut până acum, unde ne aflăm în momentul de față?

Universitatea Titu Maiorescu s-a înființat în 20 septembrie 1990 prin Sentința Civilă nr. 59, pronunțată în ședința publică din 25 ianua­rie 1991 cu scopul de a desfășura activități specifice în învățământul superior, inclusiv de cercetare științifică. Prin Legea nr. 239/2002 au fost acreditate patru facultăți, cu predare în limba română: Drept, Medicină Dentară, Psihologie și Științe Economice. Ulterior, prin succesive Hotărâri de Guvern, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu Facultatea de Medicină (2002), Facultatea de Informatică (2002), Facultatea de Drept Tg. Jiu și Facultatea de Științe Economice Tg. Jiu. Începând cu anul unversitar 2010-2011, au fost autorizate să funcționeze de către ARACIS Facultatea de Științe Sociale, Politice și Umaniste, iar în 2013 Facultatea de Farmacie, urmată de Facultatea de Asistență Medicală Generală Tg. Jiu. Programul de Asistență Medicală Generală a fost autorizat în 2005 și în prezent este acreditat.

În august 2015, prin Hotărâre de Guvern, a fost înființată Școala Doctorală în domeniul Medicină, a IOSUD, Univ. Titu Maiorescu.

În prezent, Univ. Titu Maiorescu are în structura sa 10 facultăți, care oferă 25 de programe de studii de licență, 25 de masterat, 3 programe de formare și dezvoltare profesională continuă și trei școli doctorale, în total 56 de programe de studii. Dintre acestea, marea lor majoritate au fost acreditate de ARACIS, iar cele autorizate provizoriu își așteaptă rândul la acreditare.

Aceste facultăți, inclusiv Facultatea de Medicină, își desfășoară activitatea în câteva clădiri destinate procesului de învățământ, cum ar fi: Corpul V3 din Calea Văcărești nr. 187, primul sediu al universității, care deține trei amfiteatre de câte 100 de locuri, Corpul M, care deține Aula Magna de 650 de locuri și amfiteatrele de câte 200 și 100 de locuri, Clădire IOR din str. Pictor Gh. Pătrașcu nr. 67A, sediul Facultăților de Medicină cu laboratoare, cabinete de medicină dentară și 3 amfiteatre de câte 100 de locuri, Clădirea Facultății de Farmacie și sediul Institutului de Cercetări Științifice Medicale Acad. Nicolae Cajal, din Bd. Gh. Șincai nr. 16, Clădirea Rectoratului din Str. Dâmbovnicului 22 și două cămine studențești care dispun de 500 de locuri de cazare. Facultatea de Medicină își desfășoară activitatea practică la patul bolnavului, prin contract de colaborare cu următoarele spitale: Sp. Clinic CF 1 Witting, Sp. Clinic CF nr 2 Bucuresti, Sp. Universitar de Urgență Militar Central Carol Davila, Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei Acad. Nicolae Cândea, Sp. Clinic Malaxa, Sp. Clinic Fundeni, Sp. Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia, Sp. Clinic Județean de Urgență Ilfov Sfinții Împărați Constantin și Elena, Sp. Colentina și două spitale particulare, Regina Maria și Sanador. În aceste spitale, funcționează un număr de 32 de clinici universitare înființate în mod legal prin Ordin de Ministru, acordate Univ. Titu Maiorescu, în care își desfășoară activitatea peste 100 de cadre didactice titulare ale Facultății de Medicină UTM.

Cam așa arată Facultatea de Medicină în acest peisaj academic eterogen, cu specializările sale Medicină și Asistență Medicală Generală, la care se adaugă Facultatea de Medicină Dentară și Facultatea de Farmacie. Este ușor să funcționezi într-o facultate de medicină tradițională, unde de zeci de ani procesul de învățământ se desfășoară conform unui tipar, fără să ai grija laboratoarelor sau a spitalelor necesare stagiilor la patul bolnavului și fără să ai grija permanentă a personalului didactic, dar este foarte greu să construiești o facultate de medicină de la zero și să o ridici până la standardele actuale ARACIS, care nu face diferența între învățământul particular și cel de stat.

Pentru a ajunge aici, au fost peste 25 de ani de muncă neîntreruptă. Am învățat să construim singuri laboratoare de anatomie, biochimie, fiziologie sau fiziopatologie, cabinete medicale pentru Facultatea de Medicină Dentară, laboratoare de chimie și farmacologie pentru Facultatea de Farmacie, amfiteatre sau săli de seminare, am contactat spitale pentru a încheia contracte de colaborare, am desfășurat o permanentă atragere a unor vârfuri profesionale medicale care nu au avut acces în învățământul medical de stat, am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a ne construi o imagine în lumea medicală, demnă și responsabilă. Tot ce am realizat se datorează muncii unor entuziaști, care au crezut în învățământul medical particular și care începe să dea roade. Din punct de vedere financiar, aceste realizări au fost posibile doar prin utilizarea judicioasă a taxelor de școlarizare, deoarece noi nu avem alte surse de finanțare. În ultimul timp, odată cu dezvoltarea proiectelor naționale și europene, precum și din veniturile proprii, au început să crească și resursele necesare unui învățământ medical de cât mai bună calitate. Toate aceste eforturi au fost necesare pentru că trebuie să vă spun că învățământul superior medical și cercetarea medicală sunt extrem de costisitoare.

 

Care sunt obiectivele pe termen mediu și lung pentru învățământul medical maiorescian?

Obiectivele noastre principale sunt axate pe desfășurarea unui învățământ medical de calitate, care să ofere o pregătire medicală solidă studenților noștri, în măsură să le ofere o reușită cât mai mare la examenele pe care le au de parcurs în cariera lor profesională. Învățământul centrat pe student nu este o figură de stil ci este un mod de lucru, o comunicare cât mai activă cu studenții, o permanentă activitate de a le veni în întâmpinare și de a le îndeplini orice solicitare profesională, în scopul îmbunătățirii procesului de învățământ. Pregătirea pentru licență și rezidențiat începe încă din primii ani de studii, în care studenții trebuie să cunoască standardele la care trebuie să facă față și să le depășească. Dar latura de bază a învățământului medical superior îl reprezintă învățământul practic și de aceea noi încurajăm metodele și procedeele de a dezvolta abilitățile și calitățile practice ale studenților, în laboratoare, în sălile de operații și la patul bolnavului. În ultimă instanță, un învățământ de calitate trebuie să îl învețe pe student să învețe, utilizând toată gama de posibilități moderne de a susține cursuri interactive, de a le dezvolta interesul pentru diferite specializări și tehnici medicale, de a-i ajuta să efectueze manopere medicale și de a-i stimula înspre cercetarea științifică fundamentală.

Aceleași gânduri și pentru studenții-doctoranzi, care cred eu că din primul an de doctorat trebuie atrași spre cariera didactică. Trebuie să li se ofere posibilitatea de a-și dezvolta calitațile didactice, pe lângă stimularea activității științifice. Numai în acest fel, fiecare își va găsi o motivație a studiilor științifice în care este angrenat și se va antrena pentru a atinge performanța didactică.

Unul dintre cele mai importante obiective e dezvoltarea cercetării științifice și a studiilor doctorale, elaborarea de proiecte naționale și europene și o exploatare cât mai activă a resurselor financiare necesare funcționării Institutului de Cercetări Științifice Medicale “Nicolae Cajal”, condus de o personalitate deja consacrată care este Prof. Irinel Popescu. Avem deja în derulare o serie de proiecte pe care le conduce cu multă competență, proiecte care cresc considerabil performanțele științifice ale universității noastre. Dintre acestea, cel mai important este un proiect de 2 milioane de euro, condus de un director străin, Dna Prof. Sarah Ferber din Tel Aviv, în diabetul zaharat.

În cadrul programelor de avangardă, introducerea în planul de învățământ a disciplinelor de transplant hepatic și chirurgie robotică va crește interesul studenților pentru facultatea noastră.

În cadrul programului de internaționalizare Erasmus, universitatea noastră deține contracte de colaborare cu 45 de universități și 95 de specializări; la aceste schimburi au participat până în prezent peste 300 de studenți și cadre didactice.

 

Sunteți un pionier al chirurgiei laparoscopice la noi, ați făcut peste 2000 de operații laparoscopice, ce ne puteți spune?

Într-adevăr cred că am parcurs și eu epo­peea chirurgiei laparoscopice, din momentul în care s-a instalat în lumea medicală și cu deosebire în țara noastră. În acei ani de pionierat, colectivele chirurgicale erau deosebit de interesate de cursurile de antrenament, pentru începători și pentru avansați, care se desfășurau în țară și în străinătate. Am fost și eu unul dintre cei atinși de acest miracol, astfel incât am efectuat nu mai puțin de 7 cursuri de perfecționare în chirurgia laparoscopică conduse de Prof. Jaques Marescaux la Strasbourg, și un stagiu de perfecționare în chirurgia hepatică și chirurgia laparoscopică la Spitalul Antoine Beclere din Paris, condus de Prof. Dominique Franco. Odată întors în țară, am încercat cu succes să pun în practică ceea ce am învățat, însă am realizat imediat că această tehnică și aceste procedee sunt posibile doar într-o echipă, în care fiecare dintre noi trebuie să-și însușească toate abilitățile necesare desfășurării în siguranță a actului chirurgical. De aceea, în calitate de șef de clinică chirurgicală, am reușit să formez o echipă, fiecare dintre membrii ei fiind în măsură astăzi de a opera cele mai dificile cazuri. În patologia chirurgicală, am abordat aproape toate procedeele laparoscopice cunoscute în acea epocă – herniile hiatale, colecistectomia laparoscopică, apendicectomia laparoscopică, tehnicile laparoscopice destinate herniilor inghinale, chistele de ovar și patologia genitală feminină, dar în special abordul laparoscopic al chistelor hidatice hepatice și al abceselor hepatice. Și, așa cum se spune că lucrările științifice elaborate au la bază operațiile practicate, această bază de date chirurgicală ne-a fost de folos, mie și colegilor mei, pentru a realiza majoritatea articolelor și lucrărilor științifice publicate, și bineînțeles la elaborarea și susținerea tezei de abilitare.

 

Din 2012 sunteți președintele Senatului Univ. Titu Maiorescu. In 2015, Facultatea de Medicină a primit titlul de „grad de încredere” din partea ARACIS. Ce reprezintă acest lucru?

În primul rând o mare onoare, dar în același timp o activitate permanentă și plină de responsabilitate. Este suficient să vă gândiți că deciziile care se iau în Senat stau la baza întregii activități universitare, și că aceste decizii influențează prezentul și viitorul a aproape 400 de cadre didactice universitare și ale universității în ansamblul ei.

În acest context vreau să mulțumesc D-nei Rector, Prof. univ. Smaranda Angheni, și D‑lui Președinte al Universității Prof. univ. Iosif Urs, pentru disponibilitatea fără rezerve, pentru sprijinul dezinteresat și pentru tot ajutorul acordat. Este adevarat ca în 2015 Facultatea de Medicină a primit calificativul grad de încredere din partea ARACIS, iar în urmă cu câteva zile s-a încheiat cu succes și cea de-a doua evaluare instituțională a universității noastre de către ARACIS, după o perioadă de cinci ani. La prima evaluare instituțională a ARACIS, din 2012, universitatea a primit „grad de încredere ridicat”. Acest rezultat pozitiv este opera unui colectiv didactic de excepție, dedicat procesului de învățământ și a efortului universității de a îmbunătăți permanent parametrii didactici, științifici și profesionali ai Facultății de Medicină și, în general, a comunității academice din universitate.

 

Recent, a existat o reacție din partea UMF referitor la baza clinică a universităților, cerând ca aceasta să fie exclusivă. Ce ne puteți spune despre acest aspect?

Este adevărat că la un moment dat au existat unele disfuncționalități ale procesului de învățământ de la Spitalul Clinic Fundeni, datorate unei organizări defectuoase, dar și a lipsei de comunicare între cele două universități cu privire la delimitarea spațiilor de învățământ și chiar cu privire la unele cadre didactice titulare ale universității noastre, care își desfășoară activitatea în Institutul Clinic Fundeni. Această situație a fost remediată, în urma unei discuții cu conducerea spitalului și cu cadrele noastre didactice care funcționează în acest spital. Fără a intra în amănunte, trebuie să vă spun că activitatea noastră universitară din Spitalul Clinic Fundeni se desfășoară în deplină legalitate, prin contract de colaborare dintre cele doua instituții în vigoare, în clinici universitare acordate prin Ordin de Ministru al Educației, universității noastre. In ultimă instanță, noi credem ca uzând de multă bunavoință și bună credință, cu tact și cu eleganță, orice situație care ar putea deveni conflictuală poate fi rezolvată pe cale amiabilă, în beneficiul tuturor.

About Author

Delia Budurca

Leave A Reply