România – Panoramic 2012

0

Trăim într-o societate dezbinată. Decembrie 1989 a înlăturat, cu multe vieţi omeneşti, o dictatură odioasă de mai bine de jumătate de veac, instaurată cu forţa armatelor străine sub ochii contemplativi ai unui continent complice, lăsând poporul în aşteptarea unor eliberatori ce n-au mai venit. Şi-a fost ca acest popor român să-şi găsească prin suferinţă şi durere drumul său propriu. Privindu-l retrospectiv, putem spune cu justificată mândrie că drumul n-a fost uşor şi nici lipsit de meandre.

Acum, liberi fiind, am fost primiţi în marea familie europeană. Egali între egali, cu aceleaşi drepturi şi obligaţii. Fără îndoială acestea din urmă le depăşesc pe primele. Şi, fără nicio ezitare, trebuie să ne acceptăm şi asumăm Destinul. Acum, pe un drum încă dificil, nu mai suntem singuri. La capătul lui se poate vedea luminiţa.

Este contextul care ne asigură echilibrul moral, pe care nu trebuie să-l uităm nicio clipă. Şi totuşi… Românii de toate vârstele, îndeosebi cei tineri, şi-au pus idealurile adormite de decenii în speranţă, această trăsătură de viaţă care nu moare niciodată. Unitatea între generaţii în jurul Patriei eliberate, a democraţiei şi dreptăţii visate nu s-a realizat. Cu o furie greu de tălmăcit, elementul demolator, social şi economic a devenit dominant. Nimic din ceea ce s-a moştenit de la vechiul regim n-a mai fost bun; s-a distrus, nepunându-se nimic în loc. Agricultura, la rându-i, a fost abandonată în loc să fie regândită şi organizată, astfel că în prezent peste 80% din produsele de pe piaţa agro-alimentară sunt importate din diferite ţări ale lumii. Treptat, satele româneşti s-au depopulat, oamenii buni de muncă le-au părăsit, vânzându-şi pământul pe nimic şi plecând în bejenie, abandonându-şi bătrânii şi copiii. S-a ajuns în anul 2011 ca 300.000 copii din ţară să devină orfani cu părinţi în viaţă.

Procesul abandonului patriei n-a fost gândit şi stăpânit de autorităţi, și, în dimensiunea amplorii sale, a fost chiar încurajat din interese meschine, cum ar fi cele ale încasării de taxe şi impozite din ce în ce mai oneroase de la cei plecaţi. Al căror număr, în prezent, nu este estimat nici măcar cu aproximaţie… De altfel, autorităţile care au privatizat marile obiective economice, care au intrat treptat în posesia unor proprietari de peste hotare, n-au făcut, prin aceste mecanisme, decât să crească numărul şomerilor, îndeosebi a celor tineri, locurile de muncă oferite fiind, atâtea câte mai sunt, în afara calificării solicitanţilor.

Câteva cuvinte, în încheierea acestui succint panoramic, şi despre viaţa parlamentară românească. Deşi alegerile s-au desfăşurat în condiţii democratice, ele n-au fost lipsite de suspiciuni, incidente, vânzări şi cumpărări de voturi. Au rezultat – datorită lipsei de cultură politică a alegătorilor – legislative cu structură modestă de persoane modeste, multe incapabile să-şi ducă mandatul la final, cu incompatibilităţi şi aspecte morale extrem de controversate. Cât despre conţinutul discursurilor, acesta s-a situat la un nivel scăzut, într-un limbaj nu arareori violent şi de mahala, în care s-au folosit jigniri şi atacuri la persoană. Arareori s-ar fi putut vorbi de sobrietate şi academism.

…Acesta este tabloul real al vieţii economice, politice şi morale, care cu siguranţă lasă pentru viitor un imens gol pentru edificarea unei veritabile societăţi a progresului şi a prosperităţii, pentru care în cadrul Uniunii Europene sunt destule modele de urmat.

About Author

Prof. Dr. Sebastian Nicolau

Comments are closed.