Peste zece mii de tineri, din care 6 779 de studenţi şi 1 959 de rezidenţi urmează cursurile Universităţi de medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca. Prin curricula de învăţământ medical adoptată şi schimburile de experienţă cu prestigioase universităţi din Europa, instituţia de învăţământ clujană îşi aduce o contribuţie însemnată la creşterea performanţei medicale din România. Domnul profesor Constantin Ciuce, rectorul UMF “Iuliu Hațieganu” ne-a oferit un amplu interviu despre rolul și activitatea instituției pe care o conduce.
Prof. dr. Constantin Ciuce este medic primar chirurg, chirurgie generală și vasculară.
Este director al Centrului de Formare în Microchirurgie din cadrul UMF Cluj-Napoca.
Are o bogată activitate în cercetarea experimentală și în cea clinică, fiind și președinte sau membru în numeroase asociații profesionale naționale și internaționale.
De asemenea, este investigator principal într-un studiu clinic internațional multicentric.
– Care sunt valorile pe care şcoala clujană de medicină le- a păstrat şi astăzi şi pe care le transmite noilor generaţii de medici ?
Omenia. Respectul pentru înaintaşi, faţă de omul bolnav, față de colegi. Simţul măsurii, al aprecierii valorii, al prestigiului profesiei. Judecata clinică, evoluţia profesională, tendința de progres. Totul și toate, urmărind dezvoltarea ştiinţelor medicale, datorie sfântă faţă de şcoală.
– Care sunt personalităţile me-dicale care au urmat cursurile UMF “Iuliu Haţieganu” ?
Făcând excepţie de la istoria recentă, menţionăm câteva personalităţi, cele mai multe apar-ținând „generaţiei de aur” cunoscute, ca şi ctitori ai universităţii: Iuliu Haţieganu (1885-1959), cel mai strălucit clinician din Transilvania, primul decan al Facultăţii de Medicină, primul profesor care a susţinut cursuri în limba română, punând bazele sistemului de învăţământ superior în limba română la Cluj; Iuliu Moldovan (1882-1966), fon-datorul şcolii de igienă şi sănătate publică Cluj-Napoca, mem-bru corespondent al Academiei Române; Valeriu Bologa (1892-1971), prestigios istoric al medicinei din Europa; Victor Papilian (1888-1956), personalitate marcantă a şcolii clujene de medicină în domeniile anatomo-patologiei și histologiei; Ioan Goia (1892-1982), întemeietorul învăţământului de semiologie în România; Teodor Goina (1896-1985), profesor de elită în învăţământul farmaceutic din Cluj; Victor Preda (1912-1982), membru al Academiei Române; Erwin Popper (1906-1974); Octavian Fodor (1913-1976), întemeietorul gastroenterologiei române, membru al Academiei Române. Dintre absolvenţii generaţiilor de după 1940, s-au validat, în ţară sau în străinătate personalităţi medicale ce şi-au câştigat un prestigiu binemeritat. Ei îşi vor găsi loc, în viitorul apropiat sau mai îndepărtat în istoria medicinii.
– Având în vedere integrarea europeană, consideraţi că tradiţia didactică ar trebui completată cu o serie de alţi parametri cum ar fi: abilităţile de comunicare, capacitatea de lucru în echipă, necesare viitorului medic? Cum vedeţi acest aspect ?
Legat de prelegeri, sunt în favoarea păstrării profesorului în amfiteatre. Cred însă că modul de transmitere a cunoştinţelor trebuie schimbat. Monologul profesoral, unidirecţional, dinspre catedră spre student şi-a avut rostul lui în timpurile în care sursele bibliografice erau deficitare. În prezent, internetul şi bibliotecile înzestrate corespunzător sunt la îndemână fiecărui student, pentru obţinerea informaţiei specifice.
Nici o carte însă şi nici o pagină de internet nu pot înlocui profesorul înzestrat cu darul predării, capabil să iscodească mintea tinerilor studenţi, să-i motiveze, să-i determine să-şi pună întrebări, să-i ajute să descopere cum pot ajunge la un diagnostic corect, de ce capcane să se ferească, ce să evite pentru a nu greşi şi, mai ales, în baza experienţei profesionale proprii, cum să înveţe din greşeli. Profesorul este cel care poate deveni model pentru generaţiile de tineri, dacă izbuteşte să convingă, prin prestigiul profesional, prin generozitatea împărtăşirii experienţei şi prin respectul pe care, oferindu-l, îl primeşte din partea pacienţilor săi .
În ceea ce priveşte testarea, prea mult testăm “cât au memorat” studenţii şi nu “ce au înţeles” din ceea ce au reţinut; dacă sunt sau nu capabili de asociaţii în amalgamul de cunoşţiinte pe care le deţin; dacă ştiu sau nu “cursul nostru”, indiferent de anul editării lui. Sunt convins de binefacerile pentru formarea profesională şi pentru practica medicală de cunoştiinţele dobândite în domeniile: abilităţi de comunicare, capacitatea de lucru în echipă etc.
În unele dintre universităţile de medicină există cursuri care acoperă această tematică. Din cauza masificării învăţământului medical, este dificil de crezut că practică clinică este eficientă în însuşirea acestor cunoştinţe.
Putem încerca să împrumutăm, din psihologie, un mijloc de învăţare prin jocuri de simulare – games simulation – , pentru a facilita însuşirea practică a acestor noţiuni indispensabile în activitatea unui medic.
– Aveţi schimburi de experienţă cu universităţile prestigioase din Europa? În ce constau acestea? Ce proiecte aveţi ?
Schimburile de experienţă cu prestigioase universităţi din Europa se realizează în cadrul acordurilor de cooperare bilaterală (cu 15 universităţi europene, dintre care putem aminti: “Ignacz Semmelweis “University of Medicine, Budapesta, “Albert Szent Gyorgy“ Medical University, Szeged; Université «Pierre et Marie Curie» Paris VI, Franţa; Université “Claude Bernard”, Lyon I, Franţa; Universität Leipzig, Germania; Université Libre de Bruxelles, Belgia).
De asemenea, în cadrul programului de învăţare pe toată durata vieţii (Lifelong Learning Programmed) avem acorduri semnate cu aproximativ 60 de instituţii europene de învăţământ superior, în cadrul cărora se realizeză mobilităţi pentru studenţi şi doctoranzi, în ambele sensuri, precum şi mobilităţi pentru cadre didactice (misiuni de predare şi stagii de perfecţionare) şi personal administrativ, tot în ambele sensuri.Precizăm,de asemenea, că numărul de mobilităţi care se efectuează în universitatea noastră prin programul Erasmus, în particular, şi prin celelalte programe în care suntem participanţi (CEEPUS, free moover, programele AUF etc.) este în creştere, ceea ce reprezintă o dovadă a aprecierii de care ne bucurăm şi care aduce beneficii de imagine şi de prestigiu universităţii noastre.
Dintre proiectele de viitor pe care le avem menţinez:doctorate în cotutelă, parteneriate în proiecte de cercetare, schimburi de experienţă privind managementul academic, creşterea mobilităţilor academice pentru cadre didactice şi studenţi.
– Câţi studenţi străini pregăteşte UMF “ Iuliu Haţieganu”? Ce facilităţi acordaţi medicilor străini să înveţe în România ?
În prezent sunt înscrişi 2148 de studenţi străini. Ei aparţin spaţiului european şi ţărilor non UE. Aceștia beneficiază de aceleaşi facilităţi ca şi studenţii români privind accesul la spaţiile de învăţământ, biblioteca, condiţii de examen identice . Au posibilitatea să înveţe în limba engleză sau franceză.
Căutăm să-i integrăm în comunitatea studenţilor români prin crearea de oportunităţi de colaborare prin asociaţiile studenţeşti.
Cred că este important să-şi creeze relaţii de prietenie, în spiritul respectului reciproc. Crescând împreună pot construi, în prezent, punţi peste ani. Fac parte din generaţiile care vor fi responsabile de sănătatea popoarelor lor şi pot da sens real “ Europei unite”.
– Ce ar trebui îmbunătăţit în mediul universitar românesc ?
Debarasarea de false valori. Recâştigarea demnităţii corpului profesoral. Crearea cadrului de asigurare a calităţii în formarea studenţilor prin convertirea finanţării pe student echivalent în finanţare multianuală. Crearea de standarde specifice pe specialităţi şi ierarhizarea universităţilor şi a corpului profesoral după valoarea reală. Finanţare în funcţie de clasificarea ierarhică.
Responsabilizare în acordarea diplomelor de absolvire. Suport financiar pentru cercetare. Creşterea autonomiei universităţilor în politica de resurse umane şi în recompensa salarială a angajaţilor în funcţie de performanţă. Susţinere financiară prin proiecte guvernamentale pentru modernizarea infrastructurii. Orientarea către piaţa forţei de muncă şi asigurarea fexibilităţii în restructurare în funcţie de solicitările acesteia.
– Intenţionaţi (sau aveţi) ca în programa de învăţământ să introduceţi cursuri de pregătire privind folosirea tehnologiilor de vârf (telemedicina, de exemplu) ?
Oferta educaţională a universităţii include învăţarea prin simulare, utilizând, pentru studenţi, rezidenţi şi medici specialişti tehnologii de vârf din domeniul ATI, medicina de urgenţă, chirurgie laparoscopică, diagnostic şi tratament endoscopic etc.
Intenţionăm să dezvoltăm, în viitor, acest domeniu care permite însuşirea corectă, de gesturi şi atitudini necesare viitorului medic. Privitor la telemedicină, suntem deschişi oricăror proiecte de colaborare.
– Domnule profesor, ce reprezintă UMF “ Iuliu Haţieganu” în peisajul universitar românesc de medicină?
UMF “Iuliu Haţieganu” reprezintă un model care, păstrân-du-şi nealterate valorile tradiţionale, doreşte să stea la aceeaşi masă cu universităţile europene adevărate şi ţinteşte spre recunoaştere internaţională. De asemenea, suntem un spaţiu academic în care ne străduim să convingem că singura autoritate recunoscută este cea bazată pe prestigiul obţinut prin realizările proprii. Este mediul prin care, şcoala medicală clujeană, continuă să trăiască şi să se dezvolte, perpetuându-şi crezul. Reprezintă locul în care prezentul respectă trecutul şi se străduieşte să construiască viitorul.
– Cum aţi caracteriza învăţământul universitar românesc de medicină?
Judecat pe ansamblu, este sufocat de el însuși, insuficient finanţat, în mare măsură neperformant, golit de modele, necaptivant pentru generaţiile tinere.
Aspect pozitiv: în universități există resurse umane, concertizate prin reprezentanţi ai unor generaţii diferite, care conservă valorile fundamentale ale şcolii româneşti de medicină și sunt capabile să resusciteze spiritul studenților.
– Care sunt paşii pentru integrarea învăţământului clujan în învăţământul european?
Curricula adoptată, ECTS, standarde înalte, autoevaluarea calităţii şi corectarea neajunsurilor, schimburi de studenţi şi de cadre didactice, participarea ca membru in asociaţii ale universităţilor europene, deschidere către nou, flexibilitate, internaţionalizarea ofertei educaţionale etc.
