La Institutul de Biochimie din București cercetătorii caută o alternativă de tratament pentru melanom. Oamenii de știință se luptă să facă celulele tumorale vizibile pentru sistemul imun. Sunt 35 de cercetători. Dar au reușit să intre în elita din domeniu și să publice în prestigioasele reviste americane Nature și Science cot la cot cu colegi de la Oxford. În trei ani au atras o finanțare suplimentară de patru milioane de euro, iar acum au trecut la proiecte cu adevărat mari: patru milioane de euro pentru a-și dubla forța de cercetare, opt milioane de euro pentru reactivi și aparatură. Ștefana Petrescu, directoarea institutului, e în prima linie a cercetării în biochimie. N-a rămas la Oxford, a preferat să vină într-un institut de pe malul Dâmboviței. În tăcere, în liniște, departe de spectacolele de fațadă de la TV, se lucrează, poate, de ce nu, cu puțin noroc, la un Nobel pentru România.
– Cum și când a început să se construiască succesul la Institutul de Biochimie?
– Startul colaborărilor noastre ex-terne datează din anii ‘90, când am început cu o colaborare cu Universitatea Oxford. Atunci am început să creștem biochimia în România, în urma cooperării cu Wellcome Trust, o fundație de caritate care finanțează cercetarea biomedicală, și care a finanțat colaborarea noastră cu Universitatea Oxford. Astfel încât, pe o perioadă de 10 ani s-au derulat cinci granturi succesive, în valoare totală de 750 000 de lire sterline. Acești bani și-au pus amprenta asupra dezvoltării Institutului. Pe atunci, biochimia era considerată
o știință legată mai mult de chimie decât de biologie. În cercetarea biochimică din România am fost primii care am început cercetările pe culturi de celule, premergătoare cercetărilor pe animale, și care validează orice cercetări de laborator. Majoritatea echipamentelor performante de după ’90 s-au achiziționat datorită acestor granturi de început.
– S-ar putea spune că ați avut noroc!
– Norocul s-a bazat pe faptul că am fost apreciați de cercetătorii din Anglia, iar Institutul a luat un start rapid după Revoluție. Am avut și mai multe proiecte CEEX. În 2008, pe vremea lui Anton Anton (n. red. -șeful Autorității Naționale de Cercetare Științifică) s-a făcut o evaluare și Institutul de Biochimie a fost declarat cel mai bun institut din țară, alături de Institutul de Matematică de la Iași. Am avut cel mai mare punctaj pe țară, evaluarea s-a făcut din punct de vedere al vizibilității în străinătate. În total, Academia Română are 64 de institute de cercetare.
– În general, cercetarea românească se confruntă cu lipsa de bani. Cum vă finanțați?
– În timp, am atras milioane de euro din surse suplimentare. Numai în perioada 2005 – 2009 am atras în Institut o finanțare suplimentară de 4,1 milioane de euro: trei milioane de euro de pe plan intern, 1,1 milioane de euro din străinătate. Practic, am dublat finanțarea pe care o primim de la Academie. Academia Română asigură salariile și parțial cheltuielile curente, dar pentru a obține fonduri pentru reactivi și echipamente aplicăm pentru contracte de cercetare la nivel național și internațional. De asemenea, avem proiecte internaționale pe FP5, FP6 și FP7, în cadrul cărora avem parteneriate și cu institute din străinătate. Acum e o nenorocire mare în cercetare, dar 2006 – 2008 au fost ani foarte buni. Practic nu a fost grant intern la care să aplicăm și să nu câștigăm, iar în cele europene rata noastră de succes este de 30%. Mai avem încă de luptat până să ajungem la o rată de succes de peste 50%, deoarece competițiile europene sunt foarte dificile.
Delia Budurcă, redactor sef
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
