15 aprilie, Ziua națională a Transplantului: România nu are suficienți donatori

0

România are nevoie de mai mulți donatori de organe, a afirmat prof. dr. Irinel Popescu, şeful Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic „Dan Setlacec” din Institutul Clinic Fundeni, în cadrul Zilei Naționale a Transplantului, sărbătorită pe 15 aprilie, dată la care, în urmă cu 11 ani, a fost efectuat primul transplant hepatic de succes. „Cei 70 de donatori de anul trecut înseamnă infinit mai mult decât aproape zero, nivelul de la care am plecat acum 14 ani. Totuși, înseamnă puțin și pentru ceea ce ar putea exista în România ca număr de donatori, și mai ales pentru sutele de oameni aflați în suferință care așteaptă să le fie donat un organ. Toate calculele statistice arată că în România ar trebui să existe mai mulți donatori. Aici trebuie lucrat cel mai mult, aici este nevoie de cel mai puternic sprijin din partea Agenției Naționale a Transplantului și a Ministerului Sănătății”, a spus prof. dr. Irinel Popescu, șeful colectivului care a realizat pentru prima dată o operație de transplant hepatic în România. >>>

Anul trecut, la Fundeni au fost realizate 51 de transplanturi de ficat, dintre care 42 au folosit organe de la donatori cadavru și nouă de la donatori în viață, iar în 2011 au fost efectuate 20 de operaţii de transplant. Prof. dr. Irinel Popescu a menționat că un nivel de 51 de transplanturi de ficat anual reprezintă o sumă importantă pentru orice program european, subliniind efortul colectiv al echipei de medici și a colaboratorilor internaționali – prof. dr. Domenico Forti (Milano, Italia) care a participat personal și prin echipa sa la primele operații de transplant realizate în România și prof. dr. Christoph Broelsch (Essen, Germania), care a contribuit la succesul primelor operații de transplant de la donatori în viață. De asemenea,un rol important l-a jucat Agenția Națională pentru Transplant, condusă de dr. Victor Zota, care „deși nu are o infrastructură foarte complexă, dimpotrivă, are puțini oameni, dar foarte valoroși, a fost cea care a schimbat situația în domeniul operațiilor de transplant și a așezat România pe harta europeană a transplantului”, a afirmat prof. dr. Irinel Popescu.

Șeful Centrului de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic “Dan Setlacec” a subliniat nevoia de susținere din partea medicilor din țară, a șefilor de secții de terapie intensivă din spitalele româ-nești „pentru că acolo există poten-țial de donare de organe și de cooperarea lor depinde numărul de organe pe care îl avem. Colegii din terapiile intensive împreună cu familiile care donează ajung să constituie în final veriga cea mai importantă, poate cea mai nobilă, a lanțului pe care îl reprezintă transplantul. În cazul familiilor, se dovedește generozitatea umană și spiritul de solidaritate”, a menționat prof. dr. Irinel Popescu.

“Cred că în România sunteţi foarte norocoşi! Pentru că echipa prof. Popescu este una care are printre cele mai bune rezultate din Europa, atât în transplantul de la donator cadavru, cât şi în transplantul de la donator viu. Şi ar trebui să vă simţiţi foarte privilegiaţi şi mândri de acest lucru! În Grecia nu am dezvoltat încă transplantul de ficat aşa cum am vrea să fie, dar suntem pe cale să îl realizăm”, a declarat pentru Medica Academica prof. dr. Nicholaos Lygidakis (Grecia), secretar general al IASGO (International Association of Surgeons, Gastroenterologists and Oncologists). Organizaţia a organizat în România la mijlocul lunii aprilie cel de-al XII-lea Simpozion al Secţiunii Române IASGO.

Prima operație de transplant hepatic din România a avut loc pe 21 iunie 1997, însă atât aceasta, cât și următoarele trei, nu au fost urmate de succes. Cea dintâi operație reușită a fost efectuată pe 15 aprilie 2000, moment din care activitatea de transplant din cadrul Institutului Fundeni a continuat să crească. „La început, nu a fost ușor să implementăm conceptul de moarte cerebrală, care inițial a fost foarte ciudat pentru toată lumea, inclusiv pentru membrii corpului medical. Nu a fost ușor să convingem oamenii de modul în care se stabilește diagnosticul de moarte cerebrală, de faptul că această situație este una ireversibilă şi de a susține ideea donării de organe. Pentru că, dincolo de  moarte, donatorii de organe salvează alte vieți și, într-un fel, continuă să trăiască alături de noi”, a explicat prof. Irinel Popescu.

În condițiile în care de la început a fost evident că nu vor fi suficienți donatori de organe pentru pacienții pediatrici, echipa de medici a luat în considerare realizarea transplantului de la donatori în viață. Prima operație de acest gen a fost realizată în 2001, cu susținerea prof. dr. Christoph Broelsch, pentru ca apoi transplantul de la donatori în viață să fie efectuat și pentru adulți.

La sărbătorirea Zilei Transplantului au fost prezenți și pacienții care au primit o viață nouă odată cu transplantul de ficat, printre care Gheorghe Penea, a cărui operație a fost prima operație reușită de transplant realizată în România și Timeea Balogh, primul pacient pediatric care a suportat un transplant de ficat. „Pacienții au dat dovadă de un curaj deosebit, iar solidaritatea lor s-a materializat prin constituirea Asociației Transplantaților Hepatic – o asociație foarte puternică, prin calitatea oamenilor pe care o compun”, a afirmat prof. dr. Irinel Popescu.

Până în prezent, în cadrul Institutului Clinic Fundeni s-au realizat circa 270 de operații de transplant de ficat, având o supraviețuire post-operatorie de 90% și o supraviețuire globală de aproximativ 70%. Potrivit ultimelor date, dintre pacienții transplantați aproximativ 200 sunt în viață. Numărul procedurilor de transplant efectuate în România în fiecare an a înregistrat anual o creștere progresivă de 30%, astfel că în cursul anului 2010 au fost realizate în total circa 500 de proceduri de transplant (transplant de organ solid și celule stem hematopoietice).

Prof. Domenico Forti: Există deja o înfrăţire între centrele noastre

„La început, chiar în Italia era o foarte mare lipsă de donatori, eram pe ultimul loc în Europa. A fost creat apoi un program, Italia Transplant, care a însemnat un impuls important în încercarea de a educa populaţia şi a salva alţi pacienţi. Situaţia s-a îmbunătăţit treptat, şi acum suntem pe unul din locurile fruntaşe din Europa, după Spania, la un nivel similar cu Franţa. Spun asta pentru că în România încă nu avem încă un număr de donatori care să aducă programul la nivelul la care ar trebui să fie, deşi a fost o creştere semnificativă. Programul de transplant de ficat din România e foarte frumos, foarte eficient, se fac toate tipurile de transplant care pot fi făcute, are rezultate de absolută valoare. Eu sunt foarte optimist asupra evoluţiei activităţii de transplant, dar cred că mai devreme sau mai târziu ar trebui ca activitatea de transplant să se dezvolte şi într-un al doilea centru, pentru că România e o ţară mare şi trebuie să fie prezent aici mai mult de un singur centru. Poate nu imediat, dar eu sunt sigur că mai mult de un centru va impulsiona populaţia în favoarea donării. Am stabilit cu prof. Irinel Popescu un raport de colaborare nu numai practic, profesional, dar şi ştiinţific şi cultural. Între cele două centre ale noastre pot spune că s-a stabilit un fel de “înfrăţire”, cu o colaborare care continuă și acum.”

Prof. Christoph Broelsch: Echipa prof. Irinel Popescu este o echipă de experţi

„Echipa prof. Popescu este o echipă de experţi; acum 10 ani, când am inițiat colaborarea, au avut nevoie numai de un fel de asistenţă în procedurile de transplant de la donator viu. A fost o adevărată plăcere şi o încântare să vedem cum programul şi echipa prof. Irinel Popescu au crescut şi s-au dezvoltat, au devenit din ce în ce mai încrezători… Apoi noi ne-am retras şi echipa sa realizează acum circa 50 de transplanturi pe an, inclusiv 10 de la donatori vii. Cred că este un număr important, şi cred că este cea mai activă echipă, binențeles din România, dar chiar și din cadrul statelor est-europene, Moldova, Bulgaria şi Grecia. În principiu, ar trebui să fie mai multe centre care să facă un număr mai mare de transplanturi, dar pentru asta e nevoie de cel puţin încă 10 – 15 ani. Multe alte lucruri trebuie să avanseze concomitent: înţelegerea conceptului de donare de organe, susţinere politică, susţinere financiară, dar şi de susţinerea comunităţii medicale, deoarece comunitatea medicală trebuie să înţeleagă că multe afecţiuni pot fi tratate prin transplantul de ficat. Există mii de oameni care mor de boli terminale ale ficatului, și care nu trebuie neapărat să moară. Binenţeles că e scump să înfiinţezi asemenea unităţi, pentru că trebuie să pregăteşti chirurgi, anestezişti, personal medical, care trebuie să aibă perspective. Apoi, medicii trebuie să înţeleagă că aceste operaţiuni trebuie făcute în cel puţin câteva centre, unul pentru început, dar ulterior şi altele care să vină din urmă, şi care trebuie să obţine rezultate bune și o bună experienţă, şi trebuie să existe o Agenţie care să supervizeze toate acestea,. Transplantul este cu siguranţă mai eficient şi mai ieftin decât tratarea unor boli terminale ale organelor. Cel puţin din perspectiva costurilor, investiţiile ar trebui să meargă în transplant, mai degrabă decât în alte tratamente.”

About Author

Delia Budurca Raluca Bajenaru

Leave A Reply