Medicina românească a marcat, la mijlocul lunii septembrie, efectuarea a 200 de transplanturi hepatice şi 10 ani
de la primele transplanturi cardiace din România.
Reputaţi specialişti români şi străini au punctat problemele cu care s-au confruntat de-a lungul timpului, reuşitele şi planurile de viitor în acest domeniu. Evenimentul a fost marcat de mesajele preşedintelui ţării, dl Traian Băsescu, şi de cel al primului ministru, Emil Boc. 
Aceştia au tinut să sublinieze importanţa transplantului de organe în salvarea vieţilor şi şi-au exprimat susţinerea acestei dificile activităţi medicale. În deschiderea evenimentului, prof. dr. Vasile Cândea, preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, i-a acordat prof.dr. Irinel Popescu, directorul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni, diploma de excelenţă şi medalia de aur „Constantin Angelescu” pentru meritele deosebite în derularea programului de transplant la standarde europene. Prof. dr. Vasile Cândea a remarcat că România nu mai este o pată albă pe harta Europei la acest capitol.
Transplantul hepatic a parcurs, în România, mai multe etape. Etapa de pionierat a început în 1997, când a fost efectuată prima operație de acest tip. După trei ani de la intervenţie, la 15 aprilie 2000, dl Penea Gheorghe a devenit primul supravieţuitor din România care a primit un ficat de la un donator aflat în moarte cerebrală. Au urmat alte succese pentru echipele de medici. Cea mai răsunătoare reuşită a fost cea a micuţei Timeea Balogh, în vârstă de un an, care a primit, pe 10 octombrie 2000, o porţiune de ficat de la mama sa.
În România, echipele de medici conduse de prof. dr. Irinel Popescu au efectuat aproape toate tehnicile posibile în transplantul de ficat, realizabile la nivel internaţional. Printre acestea, demn de menţionat este transplantul de la donator viu (living donor, living related). „Este vorba de transplantarea a două sau mai multe segmente hepatice de la un donator viu unui primitor copil sau adult”, a subliniat prof.dr. Irinel Popescu, preşedintele Romtransplant. O altă intervenţie este cea cu ficat împărţit. Împărţirea „in situ” oferă două grefe de calitate optimă, care pot fi utilizate pentru întreg spectrul de primitori: este metoda de elecţie pentru creşterea fondului de organe de la donator cadavru.
De asemenea, transplantul hepatic domino reprezintă transplantarea ficatului de la un donator marginal, cu boală metabolică ereditară (care beneficiază de un alt transplant hepatic), unui primitor marginal. Anul trecut, 42 de vieţi omeneşti au fost salvate prin transplantul de organe. În prezent, pe listele de aşteptare se află 269 de pacienţi, însă activitatea este îngrădită de numărul mic de donatori. „Vom promova neîncetat ideea de donare ca un gest nobil care poate salva vieţi”, a subliniat prof. dr. Irinel Popescu. În viitor, medicii vor să mărescă numărul de intervenţii. De asemenea, prof. dr. Irinel Popescu a precizat că există un program pentru profilaxia infecţiilor cu virusurile hepatitice B şi C, în cazul pacienţilor cu ficat nou, iar din acest an se va efectua un program de dializă hepatică.
Transplantul de inimă
Prof.dr. Radu Deac, şeful Centrului de Chirurgie Cardiovasculară de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, a declarat că „primii bolnavi împlinesc în această toamnă 10 ani de sănătate. Procedeul le -a schimbat fundamental viaţa”, a spus prof.dr. Radu Deac. Primul transplant cardiac s-a efectuat în 1967, de către fraţii Christian și Marius Barnard, în Africa de Sud.
De peste 35 de ani, 77 000 de oameni trăiesc cu o inimă nouă. Mortalitatea operatorie este sub 10%, cu 28 de ani de supravieţuire record. Astăzi, supravieţuirea pacientului cu o inimă donată nu mai este o problemă, ci se discută eliminarea riscurilor complicaţiilor. „Transplantarea inimii este un tratament optim al insuficienţei cardiace. Cea mai importantă este calitatea bună a vieţii. Din păcate, un cost ridicat şi un număr redus de donatori limitează numărul transplanturilor cardiace”, a subliniat prof.dr. Radu Deac. În prezent, cercetările în acest domeniu vizează modalităţile de conservare a inimii, iar rezultatele sunt excepţionale.
Transplantul renal
Prof.dr. Mihai Lucan, şeful Centrului Regional de Transplant Cluj, a subliniat curajul celor care au făcut pionierat în transplantul de organe, în special în cel al transplantului renal. Autorul primului transplant renal din lume a fost Joseph Murray, în 1954, la Boston. „Dacă nu ar fi făcut chestia asta, unul din cei doi gemeni univitelini ar fi fost morţi”, a spus prof. dr. Mihai Lucan. Pentru prima oară, în România, în 1980, a fost realizat primul transplant renal de către profesorul Proca. În 1990, primul program de transplant a debutat la clinica din Cluj. România este a patra ţară din lume care a început un program de transplant încrucişat. Tot la centrul din Cluj s-au pus bazele programului de transplant dublu. În 2004 a fost efectuat şi transplantul unic de pancreas. „Anul trecut, în centrul nostru a avut loc transplantul numărul o mie. Rata operaţiilor este o sută pe an ”, a mai spus prof. dr. Mihai Lucan.
Din 1997, în ţara noastră s-au efectuat 200 de transplanturi hepatice. Din acestea, 145 de persoane sunt în viaţă. Zece bolnavi au primit un ficat de două ori. Supravieţuirea imediată la cinci ani este 71%, procent care se înscrie în statisticile europene.
Echipe de excepţie
Prof.dr. Irinel Popescu a declarat că „programul de transplant din România nu este o reuşită individuală, ci a mai multor echipe de medici”. El a mulţumit colaboratorilor, menţionând: chirurgie – dr. Vlad Braşoveanu, dr. Doina Hrehoreţ, dr. Bogdan Dorobanţu, dr. Sorin Alexandrescu etc., ATI – prof. dr. Dan Tulbure, dr. Gabriela Doc, dr.Mihaela Ungureanu, dr. Horaţiu Popescu, hepatologie – prof.dr. Mihai Voiculescu, conf.dr. Liana Gheorghe, conf.dr. Cristian Gheorghe, dr. Mariana Mihăilă etc., laborator – dr. Ileana Dima, dr. Ileana Constantinescu etc., imagistică – conf.dr. Ioana Lupulescu, dr. Mugur Grasu, dr. Marian Croitoru etc. De asemenea, un rol important l-a avut Agenţia Naţională de Transplant prin activitatea dr. Victor Zota.
15 ani de colaborări
La eveniment au fost prezenţi şi medici străini care au colaborat de-a lungul anilor cu echipele din România. Unul dintre cei mai indrăgiţi colaboratori străini este prof.dr. Domenico Forti, fostul şef al Departamentului de Chirurgie generală și Transplant Abdominal al Spitalului Niguarda Ca’Granda, Milano. Acesta a participat la primul transplant hepatic cu supravieţuirea pacientului. Prof. dr.
Domenico 
Forti a ţinut să sublinieze
cooperarea cu echipa de la Institutul Fundeni, care s-a desfășurat pe o perioadă de aprope 15 ani. „De atunci, am acordat suport programului de transplant hepatic românesc.
Principala lui problemă rămâne procentul mic de donatori de organe, însă sper ca de anul viitor acesta să crească”, a declarat prof.dr. Domenico Forti. De asemenea, prof. dr. Ivelin Takorov, de la Spitalul Militar din Sofia, a prezentat situaţia transplantului de ficat din Bulgaria, menţionînd că vecinii noştri au început activitatea în 2007, în urma unui protocol cu echipele din Franţa. Şi Bulgaria se confruntă cu numărul mic de donatori de organe (în 2006 au fost 14, în 2007-6, 2008- 5). Prof. dr. Yaman Tokat, de la Universitatea Bornova, Izmir, Turcia, a precizat că în ţara sa s-au efectuat 800 de transplanturi din 1993 şi până acum. Medicul turc a subliniat cooperarea cu profesorul Irinel Popescu „care este un bun chirurg, cunoscut la nivel internaţional”.
La eveniment au participat peste o sută de foști pacienţi. Toţi aveau lacrimi în ochi, neştiind cum să le mulţumescă celor care le-au oferit o nouă şansă la viaţă. Micuţa Timeea Balogh, emoţionată, a zis: „Mulţumesc tuturor doctorilor care m-au ajutat să fiu şi eu printre cei vii”. De asemenea, mama lui Andi Gaură, cel mai mic pacient transplantat, la vârsta de șapte luni, este cea care i-a donat copilului său o porţiune din ficat. „Sunt prima mamă care a născut, după această intervenţie”, a spus a subliniat dna Gaură.
