Comunicarea contează! Pe lângă profesionalismul necesar desfăşurării actului medical, medicul trebuie să deţină şi abilităţi specifice de comunicare, verbale şi nonverbale. Comunicarea este importantă în special atunci când se prefigurează un interviu medical cu un pacient „dificil”. Se recomandă în aceste situaţii abordarea sistematizată, conform următorului plan.
B.c. Pacientul somatizant
Există multe discuţii în ceea ce priveşte pacientul somatizant, discuţii care au depăşit cadrul patologiei, ajungându-se în contextul actual, de eficientizare a bugetelor pentru sănătate, la categorisirea acestuia în cadrul marilor consumatori de resurse: de timp, de bani şi de competenţe. Se consideră că 10 – 30% dintre consultaţii se datorează pacienţilor somatizanţi.
Subiectul acestui articol se va limita doar la abordarea din punct de vedere comunicaţional a acestui tip de pacient.
CARACTERISTICI:
Pacientul somatizant suferă de o incapacitate reală, chiar dacă simptomele sale sunt dificil de alocat unor boli organice.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
1. BOALĂ FIZICĂ OCULTĂ
1. Sindroame de etiologie necunoscută: fibromialgie, sindrom de oboseală cronică
2. Boli multisistem: LES, scleroza multiplă
2. Somatizare secundară legată de:
1. Boală cronică cunoscută: cancer, cardiopatie
2. Boli psihiatrice: tulburare de ajustare (adaptare), abuz de substanţe, atac de panică şi anxietate
3. Somatizare primară:
1. Tranzitorie funcţională: sindrom intestin iritabil, hiperventilaţie, cefalee tensională
2. Amplificarea unor senzaţii corporale normale sau minore. O exagerare a simptomelor somatice normale sau minore, adesea ca răspuns la stress.
3. Hipocondrie: convingerea recurentă sau frica de a avea o boală gravă
4. Tulburarea de conversie (isterie): o pierdere sau o alterare a funcţiilor organismului, care se dezvoltă ca răspuns la un stress psihologic.
5. Stare de durere cronică psihogenă. O preocupare persistentă asupra durerii, ce apare în absenţa unei condiţii medicale ce ar putea explica durerea.
6. Tulburare somatizantă: disconfort somatic multiplu persistent, care nu poate fi explicat în totalitate printr-un diag-nostic fizic.
7. Tulburări factice: Simptome somatice sau psihologice care sunt produse intenţionat sau simulate în scopul asumării rolului de pacient.
Este important să se excludă hipocondriile, conversia, durerea somatoformă, tulburările de somatizare, deoarece acestea sunt boli psihiatrice formale.
CARACTERISTICI SUGESTIVE PENTRU SOMATIZARE
1. Simptomele sunt vagi, inconsistente, bizare, exagerate (Pacienţii cer îngrijire urgentă, deşi par a fi în formă foarte bună).
2. Simptomele sunt de lungă durată şi persistă în ciuda unei terapii medicale aparent adecvate.
3. Simptomele încep în contextul unui cadru semnificativ psihologic.
4. Pacientul neagă rolul emoţional sau psihologic.
5. Pacientul a fost în trecut în situaţii de multiple internări sau intervenţii chirurgicale.
6. Dovada/existenţa unei boli psihice asociate.
7. Pacientul are trăsături de persoană isterică.
8. Pacientul are simptome sensitive.
9. Pacientul exprimă cu dificultate, în cuvinte, emoţiile trăite.
Veţi auzi cu siguranţă exprimări de genul: “Doctorii nu au putut să-mi facă niciodată nimic”, “Nimic nu ajută”, “Ei spun că totul se petrece în capul meu” (Nu spuneţi asta niciodată pacientului!).
