Abordarea pacientului dificil (V)

0

Comunicarea contează! Pe lângă profesionalismul necesar desfăşurării actului medical, medicul trebuie să deţină şi abilităţi specifice de comunicare, verbale şi nonverbale. Comunicarea este importantă în special atunci când se prefigurează un interviu medical cu un pacient „dificil”. Se recomandă în aceste situaţii abordarea sistematizată, conform următorului plan.

C.1. Comunicarea informaţiilor nefavorabile (veştilor rele)

De ce acordăm atât de multă importanţă unui astfel de subiect?

În decursul carierei sale, un clinician poate fi pus de nenumărate ori în situaţia extrem de neplăcută de a furniza veşti rele pacienţilor şi familiilor acestora. Situaţie cu atât mai stresantă cu cât:

– 
clinicianul nu este destul de experimentat

– 
pacientul este mai tânăr

– 
şansele de tratament cu şanse de succes sunt mai limitate.

Ce este o veste rea?

O veste rea este orice informaţie care poate afecta în mod negativ şi serios imaginea unui individ asupra viitorului său. Aceasta este marcată de o doză mare de subiectivism, fiind evaluată iniţial de deţinătorul acesteia. Nu se poate estima exact impactul veştii rele până ce nu s-au determinat mai întâi aşteptările sau gradul de înţelegere al pacientului. Un exemplu este cel al unei paciente care a fost complet debusolată atunci când i s-a comunicat că durerea de spate nu se datora unei afecţiuni a spatelui, aşa cum se aştepta, ci unei recurenţe a cancerului de sân, aparent tratat.

De aceea, modul în care sunt discutate veştile rele poate afecta:

– 
înţelegerea informaţiei

– 
satisfacţia datorată actului medical

– 
nivelul de speranţă

– 
ajustarea psihologică ulterioară (adaptarea).

IDEEA CĂ PRIMIREA DE INFORMAŢIE MEDICALĂ VA CAUZA PREJUDICII PSIHOLOGICE PACIENTULUI ESTE NEFONDATĂ.

Mulţi pacienţi doresc informaţie cât mai exactă pentru a putea lua decizii legate de calitatea propriei vieţi. Alţii găsesc acest lucru prea ameninţător, angajând forme de negare, de evitare sau de minimizare a importanţei informaţiei, în timp ce vor participa totuşi la tratament.

Pacienţii vor adevărul.

Studii realizate după anii 1980 au indicat că pacienţii doreau, de asemenea, informaţii adiţionale. De exemplu, un studiu din 1982 realizat pe 1251 de pacienţi americani a arătat că 96% dintre ei şi-ar fi dorit să li se comunice dacă ar fi fost diagnosticaţi cu cancer, iar 85% ar fi dorit să li se comunice, în cazul unui prognostic grav, şi cât ar mai avea de trăit (Morris B., Abram C.-Making Healthcare Decisions. The Ethical and Legal Implications of Informed Consent in the Practitioner-Patient Relationship. Washington: US Superintendent Documents, 1982:119).

Care sunt barierele în comunicarea de veşti rele?

Tesser şi alţii au concluzionat în urma unor experimente psihologice: comunicarea de veşti rele generează adesea anxietate, o povară a responsabilităţii pentru aceste veşti şi frica pentru o evoluţie negativă (Tesser A., Rosen S, Tesser M.-On the reluctance undesirable messages (the MUM effect). A field study.-Psychol . Rep 1971;29:651-654).

Acest stres creează o anumită reticenţă în comunicarea de veşti rele, numită efectul MUM, cu atât mai puternic cu cât primitorul de veşti rele este deja perceput ca fiind o persoană în dificultate.

În cadrul unui studiu informal condus de Societatea  Americană de Oncologie Clinică (ASCO) în 1998, în care au fost evaluate abilităţile de comunicare ale participanţilor la un simpozion cu tema “Comunicarea veştilor rele”, rezultatele au arătat că mai mult de 60% din cei 500 de oncologi participanţi au fost puşi în situaţia de a da veşti rele de 5-20 de ori pe lună, în timp ce 14% au declarat că fac acest lucru de mai mult de 20 de ori pe lună. Tot în cadrul acestui studiu, participanţii au identificat câteva dificultăţi adiţionale în comunicarea veştilor rele:

– 55% au declarat că cel mai important este „cât de sincer trebuie să fii cu pacientul şi să nu-i distrugi speranţa”

– 25% – „să faci faţă emoţiilor pacientului”

– 10% – „să găseşti momentul potrivit”.

În ciuda acestor provocări identificate, mai puţin de 10% dintre respondenţi au participat la un training în comunicarea de veşti rele, dintre care doar 32% au avut oportunitatea în timpul trainingurilor să observe interviuri medic-pacient în care au fost comunicate veşti rele.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica,  luna Octombrie 2011.

About Author

Comments are closed.