Coaliţia Europeană a Pacienţilor cu Cancer – European Cancer Patients Coalition (ECPC) – reunește vocea a milioane de pacienţi din 300 de organizaţii şi din 41 de ţări, inclusiv din cele 27 state UE. Este singura organizaţie “umbrelă” care reprezintă interesele tuturor pacienţilor cu cancer, de la formele cu incidenţă mare până la formele rare. Mottoul coaliţiei este “Nimic despre noi fără noi!”.
“În România cancerul este privit ca o boală incurabilă și, deşi tratamentul este acelaşi ca şi în multe ţări dezvoltate, perioada de acces la intervenţia chirurgicală este mult mai scurtă, iar perioada de aşteptare pentru tratament este aceeaşi. Accesul la terapii ţintite, mai scumpe, este mai dificil, dat fiind timpul de aşteptare de câteva luni. Asta se întâmplă şi în unele ţările dezvoltate”, a declarat pentru “Medica Academica” Simona Ene, vice-preşedinte al Coaliţiei Europene a Pacienţilor cu Cancer (ECPC).
Există mari diferenţe între regiuni, ţări şi chiar în interiorul unei ţări în ceea ce priveşte accesul la diagnostic şi la tratament. “Cel mai bun şi mai cuprinzător plan naţional de luptă contra cancerului este în Franţa. Acesta prevede inclusiv elementele cheie care ţin de calitatea vieţii pacientului”, consideră Simona Ene.
Prevenţie versus Tratament
Cercetările făcute au evidenţiat faptul că există factori de risc care ţin de stilul fiecăruia de viaţă. “Nu se poate vorbi de prevenţie, dar s-a demonstrat că există forme de cancer care pot fi prevenite şi care pot fi diagnosticate în stadiul pre-malign, cum este cancerul de col uterin şi cel pulmonar. Cancerul la sân este hormon-dependent, adică se poate preveni prin corectarea la timp a disfuncţiei hormonale”, explică dna Ene.
Toate aceste mijloace, fie de reducere a riscurilor prin abordarea unui stil de viaţă sănătos, fie prin depistarea şi tratarea bolii în stadii pre-maligne, sunt mult mai ieftine pentru bugetul de sănătate, mai scurte ca durată de tratament şi mai uşor de suportat pentru pacienţi.
Vice-preşedinta ECPC are şi o perspectivă personală asupra acestei boli, după ce a fost diagnosticată în 2004, la controlul ginecologic anual, cu o tumoră ovariană la limita malignităţii (potrivit clasificării OMS). A suferit o intervenţie chirurgicală fără să fie necesar un tratament oncologic. Refacerea fizică a fost de scurtă durată. În schimb, efectele intervenţiei sunt de lungă durată şi uneori cu impact destul de mare asupra calităţii vieţii, dar nu au efecte secundare majore.
Comparativ, tratamentul oncologic este mult mai lung, mai greu de suportat datorită efectelor secundare şi a impactului psihologic, care scad considerabil calitatea vieţii pacientului. Perioada de refacere este îndelungată, existând şi riscul de recidivă.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
Johana Toma, redactor
