Prof. Dr. Adi A. GARFUNKEL, Specialist Medicină Orală, Universitatea Ebraică şi Hadassah Ierusalim
Somitate pe plan mondial, profesorul Adi A. Garfunkel s-a născut la București. A început cursurile şcolii de medicină în România, finalizându-şi studiile la Facultatea de Medicină Dentară din Israel, în anul 1963. De atunci, s-a remarcat printr-o bogată activitate medicală, ştiintifică şi universitară. A urcat toate treptele profesionale, ajungând profesor adjunct în medicină orală, în cadrul Universităţii din Pennsylvania şi decanul Facultăţii de Medicină Dentară din Ierusalim.
Între 1963 şi 2009 a primit o serie de titluri și medalii din întreaga lume pentru activitatea ştiintifică. Este membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România. Face parte din mai multe societăţi științifice, printre care American Association of Oral Biology şi International Association of Dental Research. Conferenţiază şi ţine cursuri ca profesor asociat la mai multe instituţii de învăţământ superior din lume, printre care și România (Bucureşti, Iaşi). Este autorul unei imense liste cu lucrări şi studii de specialitate. Principiul la care s- a raportat în construirea carierei este: „Relaţia caldă cu pacienţii trebuie să fie vitală”.
Scopul cercetărilor în domeniul medicinei orale sau al biologiei orale se îndreaptă către aprofundarea interrelaţiei, dovedită deja, sănătate sistemică – -sănătate orală. Desigur că prioritară este rezolvarea problemelor legate de sănătatea dentară / orală. Pentru a realiza un atare deziderat este necesară cooperarea cercetătorilor prezenţi şi viitori, identificarea căilor de investigare clinică şi aplicarea cercetării multidisciplinare.
S-ar potrivi, ca titlu general: “gura este oglinda sănătăţii noastre”. De exemplu, unul din proiectele cele mai excitante astăzi se concentrează pe dezvoltarea medicamentelor specifice pentru tratamentul cancerului de gură (squamous cell carcinoma). Realizările din domeniu sunt vaste, dar aş aminti “dicţionarul” proteinelor salivare. Aceste proteine constituie o primă barieră împotriva pătrunderii bacteriilor şi a viruşilor.
Saliva conţine peste 1000 de proteine, jumătate dintre ele fiind identificate şi în sânge. În prezent, se pot utiliza biomarkerii salivari pentru a diagnostica afecţiunile sistemice şi orale. Există indicaţii clare şi se continuă cercetarea posibilităţii de a controla glicemia la diabetici prin tratamentul bolilor parodontale, de exemplu.
Recent, cercetătorii din domeniu au identificat reţeaua genetică a dezvoltării dinţilor şi chiar gena responsabilă de una din malformaţiile congenitale ale feţei, şi anume, despicătura de buză (buza de iepure = cheilognato-scisis). Se pare că se preconizează, pentru viitor, chiar “construcţia” genetică a dinţilor şi a ţesuturilor dentare.
Porţi deschise
Chiar dacă subiectele de cercetare amintite par exotice, ele sunt subiectele anului 2009, şi aceasta este calea pe care o recomand şi o susţin. Astăzi este posibilă obţinerea de burse de cercetare, pe perioade lungi, pentru dentişti şi pentru dentiştii doctoranzi. De exemplu, NICDR-NIH în Bethesda, USA, acordă burse celor interesaţi, chiar dacă nu sunt cetăţeni americani. Şi Uniunea Europeană şi-a deschis porţile pentru proiecte asemănătoare.
Este rolul cadrelor universitare seniore să-i îndrepte pe cei tineri şi interesaţi către lumea minunată a cercetărilor. “Ca să creezi, trebuie să cercetezi.”
Interrelaţia orală sistemică
Facultatea de Medicină Dentară din Ierusalim aparţine Universităţii Ebraice şi Organizaţiei Hadassah. Se pune accentul, în mod special, pe cercetarea ştiinţifică, corpul didactic junior şi senior fiind nu numai încurajat să fie activ ştiinţific, dar şi să îşi publice rezultatele în literatura de specialitate internaţională. Pot utiliza un dicton puţin crud, dar adevărat: “publică sau dispari”.
Iată câteva exemple ale subiectelor cercetate în prezent: regenerarea şi însănătoşirea ţesuturilor orale, mecanismul şi fiziologia controlului durerii şi transmiterea neurală, proprietăţile antibacteriene ale materialelor dentare, biocompatibilitatea materialelor implantelor şi multe altele din toate domeniile. În cadrul laboratoarelor de cercetare ale facultăţii de medicină dentară au fost identificate noi gene, proteine, factori de creştere şi enzime, ca să menţionez numai câteva realizări. Interesul meu personal în cercetare se axează pe interrelaţia orală-sistemică, efectele secundare ale chimioterapiei, anemia cronică în thalassemia beta şi, în special, pe imunoglobulinele salivare la pacienţii cu transplant de măduvă osoasă şi la bolnavii de SIDA. Prin aceste cercetări am încercat să evidenţiez reconstituirea sistemului imun.
Colaborări universitare
De-a lungul anilor m-am bucurat să cooperez cu facultăţile de stomatologie din România, în special cu cele din Bucureşti şi din Iaşi. Cu decanii facultăţilor citate am organizat cursuri pentru studenţi, conferinţe comune cu corpul profesoral respectiv şi am participat cu capitole întregi, în cărţi din domeniile medicinei dentare.
În mod special trebuie să menţionez faptul că am organizat, împreună cu cele două facultăți, congrese internaţionale în România, la care au participat somităţi mondiale din domeniu. Dar cea mai valoroasă contribuţie la educaţia continuă din medicina dentară românească este reprezentată de revista Actualităţi Stomatologice (editor șef) ce apare deja de 10 ani, trimestrial, fiind distribuită gratuit la peste 6 600 de medici dentişti din toată ţara, dar şi studenţilor din anii clinici, oferind astfel accesul larg la informaţii moderne din literatura internaţională de specialitate.
Dinamica informaţiei
O măsură de-a îmbunătăţi învăţământul medicilor stomatologi o constituie punerea în contact direct a corpului didactic şi a studenţilor cu noile metode şi mijloace de tratament. Informatica actuală este uriaşă, necesitând un dinamism permanent, schimbări şi actualizări. Trebuie să înţelegem că o carte de ştiinţă, în momentul în care apare, este deja întrecută de realitate. O soluţie ar fi utilizarea curentă a articolelor ştiinţifice din literatura naţională şi internaţională, participarea la congrese şi educarea studenţilor, cu accent asupra necesităţii absolute a educaţiei continue.
Un dentist la 2 000 de persoane
Evaluarea numărului de studenţi, cu 1 200 absolvenţi a-nual, este apanajul Ministerului Sănătăţii. În mare, formula de 1 medic dentist la 2 000 de persoane ar fi suficientă.
Dezvoltarea specialităţilor
Specialităţile recunoscute din domeniul medicinei dentare în România vor contribui, fără doar şi poate, la dezvoltarea ramurilor respective. Specialiştii din domeniul ortodonţiei, chirurgiei maxilo-faciale, endodonţiei, parodontologiei şi proteticii dentare vor asigura tratamentul adecvat al populaţiei. Pe de altă parte, trebuie să realizăm că tratamentul acordat de specialişti este mai costisitor şi trebuie să fie sprijinit de un sistem de asigurare corespunzător. În plus, accentuarea specializărilor ne va obliga la o cooperare maximă între specialişti, cu scopul de a rezolva problemele pacientului “total”, şi nu doar “parţial”.
Elevii să ne întreacă
În ultimii 20 ani, învăţământul stomatologic din România a suferit o transformare uriaşă. S‑au deschis facultăţi noi, s-au îm-bunătăţit metodele de învăţământ, facilităţile clinice au fost reconstituite şi moderniza-te. Am fost martor la intro-du-ce-rea aparaturii moderne şi a materialelor moderne ce nu existau înainte. Cooperarea inter-na-ţio-nală îşi arată deja roadele; se recunosc deja tine-rii ce vor deveni cadrele universi-ta-re de mâine, mai bine pregătiţi, mai ambiţioşi şi mai curioşi. Aceasta este mândria noastră, a profesorilor: elevii noştri să ne întreacă şi să continue să dezvolte noua stomatologie.
Învăţământul de medicină dentară din România se desfăşoară conform unui curriculum aprobat de UE, iar diplomele eliberate de universităţile acreditate din România sunt “conforme”. România, reprezentată de Decanul Facultăţii din Bucureşti, Prof. Dr. Dragoş Stanciu, face parte din societatea europeană CECDO, ce are drept scop determinarea o-biectivelor şi tendinţelor dezvoltării medicinei dentare şi crearea de noi specialităţi stomatologice.
– Am citit că, în Israel, un medic are la dispoziţie un fond special, din bugetul spitalului, pentru a participa la congrese. Dacă aşa este, la ce valoare se ridică anual această sumă (în euro, în dolari)?
De ea beneficiază orice medic? Cum intră în posesia sumei (există nişte criterii)?
Cum se formează această sumă: de la stat? din asigurări private ?
Majoritatea spitalelor mari din Israel sunt legate de universităţi, devenind astfel, în mod obligatoriu, spitale cu orientare academică. Pentru a funcţiona în regim academic, spitalele necesită două condiţii de bază: învăţare şi cercetare. Medicii care aparţin acestor instituţii sunt obligaţi, desigur, să posede nivelul de cunoştinţe adecvat, foarte ridicat, pentru a-l transmite studenţilor. În plus, ei sunt cei care vor ştii să pună întrebările cele mai relevante practicii medicale şi, în mod natural, să devină şi cercetători. Situaţia este mult mai complexă decât pare la prima vedere dar, în linii mari, am descris-o.
Întrebările care se pun sunt: cum atragem cadre universitare tinere? cum îi avansăm? cum îi păstrăm pe cei deja integraţi?
O selecţie naturală, sprijinită de un aparat administrativ-politic va atrage pe cei înzestraţi cu nivelul intelectual şi curiozitatea necesare pentru a deveni doctori, învăţători, cercetători. Nu vom umple stadioane cu ei dar vom crea un nucleu necesar pentru menţinere şi dezvoltare.
Unul din mijloacele implicate în acest proces la Spitalul Universitar Hadassah din Ierusalim (unde am fost educat şi crescut) este reprezentat de un fond pus la dispoziţia staff-ului pentru a participa la congrese internaţionale și conferinţe ştiinţifice, în cadrul unor activităţi academice diverse.
Salariile medicilor nefiind atrăgătoare, relativ la practicile private, sunt compensate prin acordarea acestor fonduri.
Doctorilor angajaţi în registrul academic li se rezervă între 300 (celor mai tineri) şi 500 USD lunar. Banii sunt administrati de un birou special care-i eliberează numai acelora ce aduc dovezi că vor lua parte la activităţile amintite. Participarea înseamnă ori că vor fi prezentatori ai propriilor cercetări, ori că au licenţă pentru integrarea în actvităţi ştiinţifice. În condiţiile acestea, sumele acordate nu sunt impozabile (limitat).
– Ce este anul sabatic în medicină ?
În fiecare al şaptelea an (anul sabatic – lumea a fost creată în şase zile, a şaptea fiind pentru odihnă), medicii aparţinând segmentului academic pot petrece această perioadă în instituţii clinico-ştiinţifice de nivele foarte ridicate, fără a fi ocupaţi cu activităţile zilnice dar dedicându-se, în mod total, cercetărilor, având un salariu asigurat de spitalul de origine. Şi o asemenea activitate este finanţată de un fond special, strict identificat şi controlat. Respectiva atitudine asigură dezvoltarea unui corp profesoral determinat, cu calităţi deosebite, şi cu însuşirea unor obligaţii maxime faţă de institutul ce le-a creat respectivele posibilităţi.
– În Israel, medicina dentară este privată 100%?
Sunt şi servicii acoperite doar de stat?
Plata serviciilor stomatologice se achită din asigurări private ?
În Israel, medicina dentară nu este 100% privată. Există o serie de societăţi de asigurare private ce oferă publicului tratamente dentare, prestate de către medicii dentişti afiliaţi acestor societăţi, gratis sau la preţuri minime, în ultima categorie intrând tratamentele chirurgicale sau ortodontice. În afara lor, statul asigură tratament dentar conservativ pacienţilor cu neoplasme ale regiunii cap-gât, trataţi cu radio– sau chimioterapie, celor care au suferit transplantări de organe sau de măduvă osoasă ori celor imunosupresaţi.
Chiar zilele acestea se poartă discuţii aprinse între Ministerul Sănătăţii israelian şi reprezentanţii medicilor dentişti privaţi, relativ la includerea tratamentelor dentare în planul naţional de asigurare a sănătăţii. Cu subiectul acesta rămânem în oarecare tensiune, aşteptând rezultatele discuţiilor. Dar, vă voi ţine la curent.
