Dr. Adrian Lobonțiu, medic chirurg, pionier al chirurgiei robotice în Europa, a încetat fulgerător din viață, duminică, 7 martie, în S.U.A., potrivit unui mesaj postat pe Facebook de soția sa. Dr. Lobonțiu a realizat numeroase intervenții în premieră mondială, atât în străinătate, cât și în România, iar datorită profesionalismului și devotamentului său față de pacienți și de medicină i-au fost oferite numeroase distincții. ”Rămân în urma sa gesturile de mare noblețe profesională și umană, dar și cei trei copii pentru care a fost un tată extraordinar”, a mai adăugat soția sa.
Dr. Lobonțiu a vorbit, pentru Medica Academica, despre parcursul său profesional, obiectivele și experiența sa într-un articol publicat în 2010 la rubrica ”Romani in lume”, pe care îl puteți regăsi mai jos.
De la operații prin sateliți la chirurgia endoluminală
Eşti român? Credeam ca eşti francez. Da. Sunt român, răspund. Este vreo problemă? Deloc, îmi răspunde prof. Manon de la Spitalul Henry Ford din Detroit. Dimpotrivă. Totul e aranjat, te aștept, avem pacienții programați.
Am ştiut că voi deveni medic. Pentru că iubesc oamenii. Bunicul meu, profesor şi director de şcoală, m-a susţinut foarte mult în a lua această decizie. Sunt însă un chirurg atipic, urmând la început o cale obişnuită în ceea ce priveşte studiile medicale. Ca proaspat absolvent, mi-am dat seama că, de fapt, doream mai mult de la viaţa profesională.
Cariera mi-am orientat-o spre activitatea didactică, pe care am îmbrățișat-o cu multă dragoste ca asistent universitar și medic specialist în chirurgie generală. Eram mulţumit de prezentul de atunci, dar simţeam nevoia să realizez ceva deosebit, să-mi deschid granițele cunoaşterii şi să-mi continui visul universal. Şi, ca orice vis care nu are limite, ştiam că pentru aceasta va fi nevoie să depăşesc graniţele ţării.
Cu un jurământ, şi anume, că tot ceea ce voi învăţa, voi aduce mai târziu şi în ţara care m-a format ca medic; pentru ca şi pacienţii români să poată beneficia de aceleaşi tratamente de ultimă oră, care se aplică simultan în Franța, în Anglia, Japonia sau în SUA. La puțin timp după absolvirea facultăţii, proaspăt medic chirurg fiind, înarmat cu ce avem cu toţii mai preţios, bagajul cunoaşterii, cu o valiză şi cu 80 de dolari în buzunar (salariul meu pe o lună ca medic chirurg), părăseam România pentru a mă instala la Paris. Iar de atunci, aventura personală a cunoasterii nu are limite.
În Franţa, un medic este plătit decent
Profesorul Didier Houssin, şeful clinicii chirurgicale de la Spitalul Cochin din Paris, m-a ajutat să înţeleg şi să particip la Programele Naţionale Franceze de Transplant Hepatic: prelevări de organe, gărzi interminabile, muncă de cercetare în laborator. Se întâmpla în 1993.
În Franţa, mi-a spus el, un medic este plătit decent, pentru a duce o viaţa confortabilă şi a se concentra exclusiv asupra profesiei, profesie ce trebuie realizată numai şi numai în beneficiul pacienţilor. Am acceptat pe loc condiţiile, iar de atunci, nu am avut decât de câștigat: profesional, moral, spiritual şi nu în ultimul rând, material. Munca noastră cu privire la xenotransplantul hepatic a fost răsplătită prin acceptarea spre publicare în renumita revista de specialitate Transplantations Proceedings.
La sfârşit de săptămână, epuizat după nopţi nedormite, forţa cunoaşterii mă împingea în a lua ghidul Michelin – prietenul meu de atunci care-mi făcea cunoscut Parisul, cu muzeele şi expoziţiile sale, cu terasele interminabile, cu bulevardele Haussmanniene – și a rătăci împreună cu el ore întregi prin Paris. Întâlnirea cu profesorii Michel Huguier şi François Lacaine, eminenţi chirurgi de la Spitalul Tenon din Paris, s-a finalizat cu un contract de un an încheiat cu Clinica de Chirurgie de la Tenon, unde am învăţat tehnicile chirurgicale laparoscopice de vârf. A urmat un alt contract încheiat cu Spitalul de la Montmorency, o suburbie a Parisului, unde am învăţat ce înseamnă adevăratele urgenţe. Totul s-a finalizat prin obţinerea celei de a doua specialităţi în chirurgia generală, în cadrul vestitei Universități Pierre et Marie Curie (Paris VI) a Facultății de Medicină Saint Antoine.
Nu m-am oprit aici. Doream să învăţ tehnicile de avangardă în chirurgia vasculară. De ce să nu profit, dacă tot sunt stabilit în Paris, de cel mai renumit Serviciu de Chirurgie Vasculară de la Spitalul La Pitié Salpêtrière? Mi-am depus candidatura şi, din nou, am fost acceptat. Iată-mă deci, în sala de operaţii, alături de prof.Edouard Kieffer. Am participat la cele mai intersante operaţii de înlocuire a întregii aorte, în anevrismele de aortă toaraco-abdominale. Nu-mi reveneam din aceasta aventură. Din nou zile şi nopţi în blocul operator, cu stresul permanent de a nu leza artera Adamkievicz. În paralel, lucram în clinica privată Geoffroy Sainte-Hillaire din Paris pentru a-mi «rotunji» veniturile de sfârşit de lună..
De la cercetarea chirurgicală până la cea telesateliară
În tot acest timp, lucrând la spitalele menţionate din Paris în cadrul programului de specializare, am avut contacte tot mai numeroase cu diverse societăţi ştiinţifice americane de chirurgie şi material chirurgical, care, la timpul respectiv, căutau centre chirurgicale în Paris (şi în Europa în general), pentru efectuarea studiilor clinice de cercetare şi testare a diferitelor instrumente chirurgicale. Era exact ce-mi doream, să pot începe o activitate de cercetare chirurgicală, cu acordul profesorului.
Urma să întâlnesc medici, chirurgi, ingineri, să dezbatem împreună avantajele şi inconvenientele fiecarui instrument laparoscopic, să participăm la congrese internaţionale de specialitate în SUA şi Europa, pentru ca, în cele din urmă, să modificăm şi să adaptăm prototipurile chirurgicale şi să le testăm pe animale şi pe om. Începeam să prind gust… Johnson & Johnson, Ethicon, Tyco, US Surgical Corporation, la trei-patru zile luam un avion spre New York, San Francisco, Chicago, spre Londra, Roma, Bruxelles, Barcelona, pentru training şi demonstraţii operatorii.
Am întâlnit, într-un interval foarte scurt de timp, oameni care mi-au schimbat destinul: Georges Tabary, un remarcabil om de afaceri francez în domeniul medical, tocmai reintors la Paris după nouă ani de şedere la Tokyo, timp în care a pus pe picioare multiple societăţi medicale în Asia de Sud- -Est şi Japonia; Thierry Thaure, un businessman francez stabilit de 20 de ani în SUA, vicepreşedinte şi fondator al Intuitive Surgical, o societate privată californiana din Silicon Valley, SUA (acum cotata la bursa NASDAQ, la New York), care se ocupa de chirurgie robotică şi tele-satelitară; dr.Fred Moll, chirurg american, fondator al Intuitive Surgical Inc. şi dr. Maurice Soustiel, anestezist francez intrat în investiţii medicale.
Am urmat deci un program de specializare în SUA, în Silicon Valey, California, după care trebuia să introduc în Europa toate noile indicaţii de chirurgie robotică concepute şi dezvoltate de NASA. Un fel de « French–Romanian–American Dream! Până la urmă i-am spus şi m-a inţeles, dar am pierdut postul de la spital. Pentru el era foarte greu de acceptat cum eu, ca medic român, după ce în urma muncii susţinute de ani de zile, am reuşit, în sfârşit, să ocup un post de medic chirurg în Paris, râvnit chiar de mulţi alţi colegi francezi, renunţ la tot acest triumf înconjurat de confort, las totul baltă şi plec în Statele Unite. Ştiam că doar dacă voi renunţa, voi reuşi să dobândesc mai mult (era din nou vorba de schimbare!). Am plecat în SUA, unde am avut ocazia să lucrez cu cei mai mari cercetatori specialişti din Silicon Valley în aplicarea tehnologiei concepute de NASA şi Departamentul de Apărare American.
Nu am avut decât de câştigat. Ce experienţă minunată! După o perioadă, conform contractului, am revenit în Europa şi am început să efectuez demonstraţii operatorii pe bătrânul continent: Italia, Germania, Franţa, Olanda, Anglia, ROMÂNIA, plătit fiind, de data acesta, de americani. După un timp, tot prof. Daniel Loisance de la Spitalul Mondor din Paris mi-a propus postul de chirurg în clinica sa, numindu-mă director la departamentul de Chirurgia Robotică şi Tele-Satelitara.
Operaţii mai puţin invazive
Ne îndreptăm spre intervenţii chirurgicale practicate fără incizii. Prin orificiile naturale! Abordul trans-oral sau transvaginal este din ce în ce mai mult evocat. De câţiva ani, în calitate de membru al Societăţii Americane a Chirurgilor Gastro-Intestinali Endoscopici (SAGES), particip la sesiuni pe tema chirurgiei NOTES (Natural Orifice Translumenal Endoscopic Surgery). Principiul este simplu, dar tehnologia trebuie adaptată: în cazul colecistectomiei, de exemplu, se introduc instrumente speciale, flexibile, împreună cu camere video flexibile, pe gură (trans-oral), până în stomac.
Se perforează peretele anterior al stomacului, se insuflă în cavitatea peritoneală, se efectuează colecistectomia, după care se introduce colecistul in stomac, se reface peretele anterior gastric cu două-trei suturi, după care se extrage totul pe gură. Un renumit top-model, manechin internaţional, a fost operat cu această tehnica, care, trebuie totuşi să menţionez, se află deocamdată în fază experimentală. Acest proiect mi-a impus o nouă specializare în SUA, la Redmond, Washington – în chirurgia endoluminală. Am semnat, de data aceasta, cu EndoGastric Solutions, un start-up american cu sediul de cercetare la Redmond, Washington, iar sediul administrativ la Redwood City, la sud de San Francisco. Din nou schimbare, deplasări, specializări, munca neîntreruptă cu inginerii, chirurgii, cercetătorii americani. O adevărată plăcere, încununată de succes la obţinerea FDA.
Nu e uşor să prezinţi proiectul chirurgical în faţa autorităţilor de la Washington, dar nu aş da pe nimic experienţa pe care am trăit-o, fiind bombardat de cei mai mari specialişti ai lumii cu zeci și zeci de întrebări nesfârşite despre securitatea pacienţilor, eficacitate, risc, beneficiu etc. Şi aceasta tocmai când, credeam eu, am terminat expunerea, mă pot aşeza liniștit, „am scăpat”. De fapt, tocmai atunci începea totul…
La întoarcerea în Europa am avut ocazia să lucrez cu chirurgi deosebiţi în acest domeniu: prof. Guy-Bernard Cadière, din Bruxelles (Belgia), prof. Jacques Marescaux, din Strasbourg (Franţa), prof. Bernard Dallemagne, din Liège (Belgia), prof. Lars Lundell, din Stockhom (Suedia), prof. Sir Ara Darzi, din Londra(Anglia), care e şi ministrul sănătăţii al Marii Britanii, prof. Antonio Lacy, din Barcelona (Spania), cu care am aplicat în premieră, în Spania, chirurgia refluxului fără incizii. O mare satisfacţie însă a fost acceptarea mea în postul de medic chirurg consultant pe probleme de chirurgie inovantă – la Spitalul Santa Maria din Lisabona, Portugalia. Un alt proiect interesant îl reprezintă colaborarea între Armata Franceză, Societăţi Americane din Silicon Valley şi Spitalele Montsouris şi Percy din Paris.
Robotul chirurgical este instalat pe port-avionul Charles de Gaulle. Braţele chirurgicale se află undeva prin imensele oceane ale emisferei sudice, în timp ce chirurgii operează la distanţă prin intermediul sateliţilor, ei aflîndu-se într- -unul din spitalele din Paris. Am rămas surprins să constat calitatea blocurilor operatorii ce se află pe port- -avionul Charles de Gaulle.
Plăcerea de a întâlni colegii români
Aproape la fiecare două-trei zile iau câte un avion cu diferite destinaţii în Europa, Orientul Mijlociu, Asia sau America. Întâlnesc oameni minunaţi cu care operăm împreună, discutăm economie, politică, educaţie, sau lucruri cotidiene, de viaţă. Activitatea mea şi jurământul de care vorbeam la început mi-au insuflat extraordinara satisfacţie de a reveni în ţară.
Ce mare plăcere e să întâlneşti şi să lucrezi cu chirurgi desăvârşiți ca prof. Mircea Beuran de la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, unde am efectuat (împreună cu dr. Eugen Nicolau şi Gabriel Constantinescu primele intervenţii endoluminale în premieră în România şi Europa Centrală), cu prof. Constantin Copotoiu de la Târgu Mureş, prof. Vasile Cândea de la Academia Oamenilor de Ştiinţă, şi, în mod special şi particular, cu prof. Irinel Popescu, care nu mai necesită prezentări, fiind cel care a introdus transplantul hepatic în România, cel care continuă să “lupte” în a menţine medicina, ştiinţa, chirurgia în general şi, în particular chirurgia robotică, la standarde internaţionale.
Cu tehnologie echivalentă, colegii mei din ţară efectuează cu desavârşire şi talent aceleaşi intervenţii chirurgicale ca şi în Franţa, Anglia sau SUA. Ba, dimpotrivă, aş spune că sunt chiar mai talentaţi, întrucât reuşesc să efectueze intervenţii chirurgicale complexe, cu aceleaşi rezultate ca şi colegii francezi, de exemplu, adaptând însă mijloacele tehnologice şi financiare în concordanţă cu “piaţa medicală” din România. Cu mare plăcere îl voi întâlni din nou la Paris, peste o lună, pe prof. Irinel Popescu, care conduce delegaţia Uniunii Medicale Balcanice, cu ocazia Reuniunii Academiei Naţionale de Medicină Franceze. Iar de la fereastra biroului meu, de aici de la etajul 33 din Paris-La Défense, permiteți-mi să continui să visez la noi schimbări. Ne trebuie doar curajul de-a accepta schimbarea. Toți avem acest potențial nelimitat!
Chirurgia robotică
Robotul chirurgical a fost, iniţial, conceput, aşa cum se știe deja, de NASA, pentru a opera la distanţă, pe cale satelitară, soldaţii americani aflaţi pe câmpul de luptă. Chirurgul supraspecializat se află la adăpost, în Statele Unite, aşezat la o consolă chirurgicală, prevăzută cu joysticksuri, manete chirurgicale, stereo viewer în 3D, pedale (adevărat pupitru de comandă), în timp ce braţele robotului, articulate, se introduc în pacient de către o echipă de chirurgi mai puţin specializați în domeniul respectiv. Semnalele mecanice se transmit prin satelit, precizia fiind extrem de mare, existând chiar o demultiplicare a gestului chirurgical.
Computerul care se interpune între degetele chirurgului şi instrumentele robotice aflate în abdomenul pacientului analizează de 1 300 de ori pe secundă fiecare gest chirurgical, îl demultiplică, elimină eventualele gesturi parazit sau tremurături involuntare ale chirurgului, toate acestea traducându-se într-o disecţie extrem de precisă. Odată cu terminarea războiului “rece”, după 1989, aceste proiecte sunt în parte abandonate de NASA, care continuă însă să investească parţial, cu condiţia ca diferite start-up să preia anumite cheltuieli cu ajutorul investitorilor din Silicon Valley. Şi astfel fondăm Intuitive Surgical Inc., în Mountain View, Silicon Valley, California (USA). Principiul e simplu: datorită preciziei extreme, dorim să lărgim şi mai mult indicaţiile chirurgiei laparoscopice. Chirurgia robotică m-a ajutat să descopăr şi să învăţ tehnici chirurgicale în specialităţi cu totul diferite de a mea.
În chirurgia ginecologică:
Chirurgia reanastomozei tubare şi a histerectomiilor am introdus-o împreună cu dr. Michel Degueldre de la Spitalul St Pierre din Bruxelles (Belgia), dr. Frédéric Marchal şi dr. François Guillemin din Nancy (Franţa); activitatea noastră a culminat cu publicarea articolului de referință în Surgical Endoscopy din Statele Unite.
În chirurgia cardiacă:
Chirurgia by-passului coronarian am introdus-o împreună cu vestitul chirurg francez, distinsul profesor Alain Carpentier de la Spitalul European Georges Pompidou din Paris. A fost un adevărat privilegiu şi o reală onoare pentru mine a lucra cu domnia sa. Am învăţat multe lucruri, au fost momente de neuitat care m-au marcat pentru totdeauna. Multe zile şi nopți de lucru, împreună cu INRIA, Institutul Naţional (Francez) al Cercetării în Informatică şi Automatică, finalizate cu lucrarea Optimized Port Placement for the Totally Endoscopic Coronary Artery Bypass Grafting using the da Vinci Robotic System, publicată de către acest institut.
Prin doar patru incizii de câte 1 cm, pe linia medioclaviculară stângă, se introduc braţele articulate robotice cu ajutorul cărora se prelevează artera mamară stângă, până la originea ei, la nivelul arterei subclaviculare. Odată prelevată, anastomoza pe descendentă se efectuează pe cord în activitate, parţial stabilizat, cu ajutorul unui instrument special introdus prin abord sub-xifoidian. Este uimitor să vezi cum aceşti pacienţi, insist, fără sternotomie sau toracotomie, părăsesc spitalul la doar patru zile după by-pass coronarian! Continui şi în prezent aceste aplicaţii în Clinica de Chirurgie a profesorului Daniel Loisance de la Spitalul Henri Mondor, din Créteil, Paris XII, unde am postul de chirurg.
În chirurgia vasculară:
Chirurgia by-passului aorto-femural am descris-o împreună cu echipa prof. dr. Pascal Desgranges şi prof. dr. Jean-Pierre Becquemin, de la Spitalul Henri Mondor, din Paris, unde lucrez în prezent, în European Journal of Vascular and Endovascular Surgery. Este prima publicaţie din lume care descrie primii cinci pacienți operaţi cu această nouă tehnică robotică, efectuată de noi.
În chirurgia generală
Tehnicile cel mai des utilizate sunt cele ale rezecțiilor hepatice, colectomiilor, recto-colectomiilor și a by-pass-ului gastric în chirurgia bariatrică.
În chirurgia urologică
Chirurgia prostatectomiei radicale am introdus-o împreună cu prof. Claude Abbou de la Spitalul Henri Mondor din Paris, unde lucrez în prezent. Am efectuat împreună prima prostatectomie radicală robotică din Franţa, în iulie 2000 şi primul transplant renal robotic din lume. Un moment major în viaţa mea. Aceasta şi datorită impactului internaţional pe care l-am avut ca urmare a articolelor acceptate de Journal of Urology din Statele Unite şi de Progrès en Urologie din Franţa.
După care urmează o alta aventură: repetate deplasări împreună cu prof. Guy Vallancien de la Institutul Montsouris din Paris, în SUA, la vestitul Spital privat al Familiei Henry Ford din Detroit, Michigan, pentru a demara primele intervenţii chirurgicale robotice în urologie cu prof. Mani Menon. Credeți că este imposibil ca un chirurg din Europa să “atingă” bolnavi americani şi să-i opereze fără a avea echivalenţa americană? Fals!
Dacă eşti specializat într-un domeniu de vârf, domeniu în care americanii au nevoie de tine, totul devine posibil şi astfel se obţine o derogare specială. Nu voi uita niciodată o discuţie cu prof. Manon de la Spitalul Henry Ford din Detroit, care îmi cere şi-i trimit toate copiile după diplomele mele. Eşti român? Mă întreabă surprins. Credeam ca eşti francez.
Da, sunt român, este vreo problemă? Deloc, îmi răspunde, dimpotrivă, totul e aranjat, te aştept, avem pacienții programaţi. Tot în urologie, am operat primele pieloplastii cu echipa profesorului Jacques Hubert din Nancy, în Franţa, cercetarea cu privire la avantajele intervenţiei chirurgicale robotice fiindu-ne acceptată de British Journal of Urology.
