Adulții cu sindrom Down,
greu de integrat pe piața muncii

0


Pentru cea mai mare parte a persoanelor adulte cu sindrom Down din România, viitorul profesional este inexistent. Chiar după absolvirea unei forme de învățământ, adulții cu acest sindrom urmează să devină casnici, deși există joburi pe care le duc la bun sfârșit mai bine decât o persoană normală. De vină este lipsa de deschidere a societății, dar și a programelor specifice dedicate integrării profesionale. >>>


Se simte nevoia unor programe de integrare a adulților pentru că majoritatea sunt casnici; nu cred că 0,5% dintre ei sunt angajați”, spune Gabriela Tănase, vicepreședintele Asociației UpDown. „Marea majoritate sunt refuzați, cu toate că pot fi integrați. Există activități pe care le fac mai bine decât noi, cum ar fi sortarea obiectelor. Îmi pare rău că nu există programe de integrare a adulților, pentru că noi ne străduim ca până la 18-22 de ani să îi pregătim şi să îi facem să evolueze astfel încât să aibă un grad de independență cât mai mare, și, când termină opt sau 11 clase, nu îi angajează nimeni. Marea majoritate activează în niște cercuri de lucru manual în organi-zațiile dedicate sindromului Down și confecționează mărțișoare, felicitări sau lumânări”, explică vicepre-ședintele organizației.

Asociația UpDown dezvoltă un program de sensibilizare a cadrelor didactice cu privire la integrarea copiilor cu sindrom Down în grădinițe și școli. „Când am cerut o grădiniță pentru copilul meu, mi s-a dat o grădiniță specială, de hipoacuzici, iar conducerea grădiniței mi-a integrat copilul într-o clasă de hipoacuzici în care educatoarele trebuiau să vorbească foarte tare sau să țipe pentru a se înțelege cu copiii. Copilul cu sindrom Down, doar dacă ai ridicat tonul la el – nu zic să țipi, în momentul următor se inhibă și se închide în el. După o săptămână, copilul meu avea coșmaruri noaptea”, spune Gabriela Tănase, mamă a unui băiețel cu sindrom Down.  Nici în străinătate lucrurile nu sunt rezolvate, dar există multe organi-za-ții care se ocupă de asta și statul stimulează mult mai mult familia să integreze aceşti copii în societate. „Peste tot găsim persoane care nu vor fi de acord să stea lângă cineva cu sindrom Down, dar și persoane care sunt deschise. În școală, există directori care spun că acești copii nu trebuie să existe. Avem o problemă gravă de acceptare a acestor oameni în societate. Nu trebuie să avem compasiune pentru ei, ci înțelegere. Oricine dintre noi se putea naște cu sindrom Down – e o boală genetică – sau oricine poate avea un accident și poate rămâne paralizat”, spune vicepreședintele organizației.

Asociația UpDown acordă kinetoterapie, terapie ocupațională, logopedie – terapii care se realizează la domiciliu –, pentru 30 de copii. Copiii cu sindrom Down au nevoie să primească terapie cât mai devreme. Între cele mai moderne forme de terapie se numără înotul, care ajută mult copilul să evolueze, și terapia prin călărie, care îl ajută să socializeze cu animalele și să își întărească musculatura.

Lipsesc terapeuţii specializaţi

Pentru creșterea unui copil cu sindrom Down, statul român acordă trei ani de concediu pentru tinerele mame, o indemnizație de 500 de lei lunar sau dreptul de a primi un asistent personal.

„Avem o problemă legată de faptul că nu există suficienți terapeuți. Noi ne străduim să găsim în străinătate terapeuți care să vină să pregătească personal la noi și să găsim acele programe care să ajute cât mai mult copiii”, explică Gabriela Tănase. De asemenea, în România nu există medici care să cunoască în amănunt problematica acestui sindrom. „Nu avem medici care să cunoască bolile asociate sindromului Down. Trebuie să existe endocrinologi care să se priceapă foarte bine la tiroidă, pentru că ei dau în hipertiroidism sau hipotiroidism și trebuie foarte atent urmăriți”, spune vicepreșe-din-tele UpDown. De asemenea, exis-tă puține cabinete oftalmologice unde medicii au răbdare cu ei și unde li se pune un diagnostic corect. Nici în ceea ce privește terapia specializată lucrurile nu stau mai bine: „Mă doare mai ales că nu există  specialiști care să ajute acești copii în dezvoltarea lor ca persoane, ca entități. Toate terapiile pe care le facem noi le prindem din străinătate. Informațiile nu sunt centralizate și depinde de fiecare cum se informează”, spune dr Tănase. <<<

30 000 de români au Sindrom Down, număr similar cu cel al persoanelor cu autism

Raluca Băjenaru

About Author

Medica Academica

Comments are closed.