Alimentaţia furnizează, concomitent cu aportul nutritiv şi energetic, o serie de substanţe care în mod direct sau indirect favorizează apariţia bolii maligne. O parte din ele îşi exercită influenţa cancerigenă predominant la nivelul anumitor ţesuturi. Efectul este cu atât mai pronunţat cu cât în acelaşi teritoriu acţionează mai multe substanţe cu potenţial cancerigen. Unele dintre ele intervin cu aceeaşi intensitate în zone diferite. Din aceste considerente, cunoaşterea influenţei relativ specifice a anumitor moduri de alimentaţie pentru unele localizări ale cancerului poate, cel puţin în parte, să prevină prin luarea măsurilor dietoterapice adecvate instalarea malignităţii, mai ales la persoanele predispuse la apariţia cancerului în teritoriile respective. >>>
În cele ce urmează vom prezenta câteva corelaţii între alimentație şi instalarea bolii maligne la anumite ţesuturi, corelaţii care permit stabilirea prescripţiilor dietoterapice corespunzătoare.
Cancerul oral şi faringian
Consumul de alcool şi mestecatul de tutun se corelează cel mai mult cu apariţia cancerului la nivelul cavităţii bucale. Este posibil să intervină şi deficienţele alimentare de vitamină A, B2 şi C. În aceste condiţii, profilactic, se recomandă corecţia carenţelor alimentare în vitamina A, B2 şi C, întreruperea mestecatului de tutun şi reducerea aportului de alcool. Măsurile amintite sunt cu atât mai mult necesare la bolnavi predispuşi la degenerare malignă bucală.
Cancerul faringian s-ar corela cu carenţa de fier, motiv pentru care corecţia dietoterapică ar diminua riscul degenerării maligne.
Cancerul esofagian
Reducerea consumului de alcool reprezintă cea mai importantă măsură dietoterapică pentru prevenirea apariţiei cancerului esofagian. Se va avea în vedere că un aport mediu de bere pe zi furnizează organismului mai mult de 60% din cantitatea de nitrozamine zilnic. Riscul degenerării maligne este cu atât mai mare cu cât concentraţia de alcool este mai crescută (alcoolul potenţează acţiunea locală a substanţelor cancerigene). De asemenea, se recomandă creşterea consumului de legume, fructe şi lactate la cei ce prezintă aport redus. Nutriţia trebuie să corecteze eventualele deficienţe în vitaminele A, C, B2 şi PP, magneziu, zinc, calciu şi molibden. Se va evita consumul de alimente afumate, prăjite sau sărate (creşte aportul de nitrozamine şi hidrocarburi policiclice aromatice, iar sarea le potenţează efectul cancerigen).
Nu se recomandă consumul de alimente sau băuturi foarte fierbinţi. Măsurile dietoterapice amintite sunt cu atât mai necesare la cei cu risc crescut pentru degenerare malignă (sindrom Barrett, esofagite cronice etc.).
Cancerul gastric
Din punct de vedere alimentar, cancerul gastric se corelează cel mai mult cu consumul crescut de alimente conservate prin sărare şi afumare (conţin precursori care se pot transforma în nitrozamine) şi aportul scăzut de legume, fructe proaspete (conţin cantităţi ridicate de vitamina C, care inhibă reacţia de formare a nitrozaminelor, acelaşi efect îl are consumul alimentar de vitamina E, cisteină şi glutation). Ţinând cont de cele menţionate, profilaxia nutriţională a cancerului gastric implică în primul rând consumul limitat sau absent de produse afumate şi sărate, concomitent cu creşterea aportului de legume şi fructe proaspete. De asemenea, se va evita utilizarea repetată a grăsimilor şi uleiurilor pentru prăjire, nu se vor consuma alimente cu semne de deteriorare şi mucegăire, alimentele conservate se vor ţine la frigider, consumul de glucide cerealiere va fi moderat, se va limita aportul de alimente prăjite, se va evita excesul de alcool şi condimente.
După cum am menţionat şi pentru alte localizări digestive ale cancerului, măsurile dietoterapie trebuie respectate mai ales de bolnavii cu risc pentru degenerare malignă a stomacului (gastrită atrofică, stomacul operat, polipoza gastrică).
Cancerul colo-rectal
Consumul crescut de grăsimi (în special animale) şi carne, concomitent cu reducerea aportului de legume şi fructe, reprezintă cel mai important factor alimentar favorizant al degenerării maligne a colonului. Se estimează că riscul cancerigen este de opt ori mai mare în condiţiile alimentaţiei menţionate faţă de situaţia în care se consumă multe vegetale, iar aportul de carne şi grăsimi este limitat. Explicaţia ar fi datorată stimulării secreţiei unor cantităţi mai mari de acizi biliari care, în contact cu creşterea florei anaerobe intestinale (în special anumite tulpini de clostridii), stimulată de alimentaţia de tip occidental, duce prin transferarea acizilor biliari la crearea de actuali sau potenţiali factori cancerigeni. Dacă dieta este săracă în fibre vegetale, influenţa locală a substanţelor malignizante se amplifică.
Din aceste considerente, pentru prevenirea apariţiei cancerului colonic, mai ales la persoanele predispuse (ex. polipoză colonică) este necesară creşterea aportului de legume şi fructe proaspete (aduc un aport ridicat de fibre alimentare, dar şi de vitamina C şi carotenoizi, a căror deficienţă favorizează degenerarea malignă. Legumele din familia cruciferelor – varză, varză de Bruxelles, conopidă, broccoli – conţin de asemenea izotiocianaţi şi indoli al căror aport insuficient crește riscul apariţiei cancerului colonic). De asemenea, este necesară creșterea aportului de produse alimentare bogate în calciu (acest mineral reduce efectele proliferative ale acizilor asupra mucoasei colonice), cât şi consumul moderat de carne şi grăsimi. Restrângerea aportului de alcool este benefică pentru prevenirea cancerului rectal.
Cancerul hepatic
Corelarea cancerului hepatic cu alimentaţia se face pe linia consumului de produse contaminate cu aflatoxine (produşi de metabolism cu fungii) şi a excesului de alcool.
În condiţiile menţionate, prevenirea degenerării maligne a ficatului impune restrângerea ingestiei de alcool şi reducerea infestării fungice a alimentelor. Acest ultim aspect implică luarea unor măsuri complexe: ameliorarea practicilor de cultură, tratamentul chimic al solului pentru modificarea microflorei, utilizarea de tehnici speciale pentru stocaj şi transport în scopul inhibării dezvoltării fungice, micşorarea riscului de contaminare a produselor alimentare finite.
Întrucât prezenţa în produsele nutritive este greu de îndepărtat complet la nivelul alimentaţiei în ansamblu, se admit limite maxime de contaminare dincolo de care produsele respective devin improprii pentru consum. Pentru limitarea acţiunii carcinogene a aflatoxinelor este necesară corecţia eventualelor carenţe de colină, vitamina A şi D.
Cancerul pulmonar
Măsurile dietoterapice privind profilaxia cancerului bronhopulmonar se axează pe asigurarea unui aport crescut de caroteni. Studii efectuate au pus în evidenţă chiar o relaţie de inversă proporţionalitate între concentraţia serică a β-carotenului şi incidenţa cancerului bronhopulmonar. Din aceste considerente, în alimentaţia zilnică trebuie menţinută o pondere semnificativă pentru produsele cu conţinut crescut sau moderat de caroteni: ardei gras, gogoşari, morcovi, salată, tomate, spanac, banane şi pepeni verzi.
Unele studii susţin intervenţia protectoare a alimentelor bogate în vitamina E şi seleniu, fără a se acorda însă un caracter specific pentru plămâni.
Cancerul de sân şi de uter
Prezenţa unuia sau altuia dintre cele două forme de manifestare ale cancerului se corelează cu ingestia crescută de grăsimi animale şi cu aportul scăzut de legume şi fructe. Pentru cancerul de uter se adaugă o sensibilitate mai mare la deficienţele de vitamina A şi E.
Coroborând datele menţionate, îndeosebi la persoanele cu risc se limitează ingestia lipidelor concomitent cu creşterea consumului de legume şi fructe. Se va urmări îndepărtarea eventualelor carenţe în tocoferol, caroteni şi vitamina A.
Cancerul de prostată
Pentru bărbaţii trecuţi de vârsta de 65 de ani se recomandă evitarea consumului excesiv de grăsimi, întrucât ar favoriza, pe lângă accentuarea aterogenezei, şi apariţia cancerului prostatic. Unele studii incriminează în apariţia degenerescenţei maligne la acest nivel şi aportul ridicat de retinol şi caroteni, însă această observaţie necesită încă evaluări pentru a se putea trage concluzii dietoterapice. <<<