Rezumat. Anemia la pacienţi în stare critică a fost observată după o perioadă scurtă de la internare şi este frecventă la pacienţi internaţi în unitatea de terapie intensivă (ICU). Anemia poate fi asociată cu o creştere a riscului morbidităţii şi mortalităţii la pacienţii critici, în special la cei cu boli cardiovasculare. Anemia este suspectată pe baza simptomelor clinice (paloare, ameţeli, slăbiciune musculară, hipotensiune arterială, tahicardie; lipsesc de obicei la pacienţi sedaţi) şi este confirmată de testele de laborator. Nivelul hematocritului (Ht) şi concentraţia de hemoglobină (Hb) sunt testele obişnuite pentru detectarea anemiei. Etiologia este multifactorială; anemia din inflamaţii este cea mai frecventă cauză, urmată îndeaproape de anemia prin deficienţă de fier. Cele două cauze coexistă frecvent şi este dificil să diagnosticăm deficienţa de fier în contextul anemiei din inflamaţii. Cunoaşterea mai bună a fiziopatologiei anemiei din inflamaţii va duce la dezvoltarea de noi terapii. Nu se face tratament decât în cazurile unde anemia este bine definită. Transfuziile de sânge şi eritropoietina sunt două modalităţi care corectează anemia la pacienţii în stare critică.
