Rezumat. La femei, incidenţa anemiei este mai crescută decât în cazul bărbaţilor, din cauza pierderii lunare de sânge prin menstruaţie. Anemia prin deficit de fier (anemia feriprivă) la adolescentă şi la femeia înainte de menopauză se asociază cu pierdere de fier la menstruaţie, sarcină şi lactaţie. Dieta poate să crească riscul de anemie prin deficit de fier. În mod normal se pierd ~1-2 mg de fier pe zi, iar femeile, în perioada fertilă, prezintă pierderi mai mari din cauza ciclului menstrual. Pierderile de fier sunt compensate prin absorbţia fierului din alimentaţie. Femeile înainte de menopauză şi adolescentele au necesităţi zilnice mai crescute de fier din cauza pierderilor menstruale. Unele studii relatează că adolescentele prezintă risc mai crescut de deficit de fier. Deficitul de fier apare cel mai des la adolescente şi femei care prezintă menstruaţie abundentă. Absorbţia de fier creşte în timpul perioadelor de depleţie, deşi absorbţia rareori creşte la mai mult de 6 mg/zi (afară de cazul când este adăugat fier suplimentar). Diagnosticul deficitului de fier trebuie să fie luat în considerare când o pacientă prezintă în antecedente oboseală cronică, ameţeli, flux menstrual abundent. Capacitatea totală de legare a fierului şi sideremia scad în mod fiziologic în cursul sarcinii. Un parametru de ajutor este feritina, ale cărei valori serice se corelează bine cu depozitele de fier materne.
Fierul reprezintă un mineral (oligoelement) indispensabil proceselor biologice umane.
La o persoană normală conţinutul total al fierului tinde să rămână în limite normale (pierderile de fier trebuie compensate prin absorbţia fierului din alimentaţie).
Fierul este absorbit din intestinul subţire proximal sub formă de fier hemic şi fier feros (Fe2+), absorbţia fiind influenţată de aciditatea gastrică (scade în aclorhidie sau gastrectomie).
Depozitele de fier scad în timpul perioadei de creştere. La femei, de la pubertate până la menopauză apar pierderi de fier prin ciclul menstrual.
Factorii de risc de anemie la femeia înainte de menopauză
La femeia tânără anemia este în general moderată, fiind determinată de una sau mai multe cauze:
– menstruaţie abundentă cu durata >5 zile
– sângerare uterină anormală (fibrom)
– sarcină (în ţările industrializate, ~20% dintre femei prezintă deficit de fier în timpul sarcinii).
Anemia prin deficit de fier este cea mai frecventă deficienţă nutriţională în lume. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, o femeie din cinci suferă de anemie feriprivă. Anemia prin deficit de fier, determinată de nivelul scăzut al fierului din organism, este caracterizată de eritrocite hipocrome şi microcitare, şi asociază frecvent hipermenoree (menstruaţie abundentă). Dacă deficitul de fier este destul de grav poate provoca anemie ce poate duce la probleme serioase la femeile însărcinate. Aportul de fier este estimat la mai puţin de 60% din volumul recomandat la femeia înainte de menopauză şi femeia însărcinată.
Cantitatea de fier necesară organismului este de 14 mg/zi. Aportul inadecvat de fier determină risc de anemie. Anemia prin deficit de fier poate fi prevenită şi este reversibilă prin creşterea suplimentării orale cu fier sau reducerea pierderilor de sânge.
Adolescentele şi femeia înainte de menopauză prezintă şi risc crescut de anemie prin deficit de fier, aceasta datorită dietei şi strategiilor de prevenire inadecvate. După stabilirea diagnosticului trebuie depistată cauza, iar tratamentul trebuie să includă refacerea depozitelor de fier.
Diagnostic
Anemia însăşi nu este o boală, însă este uşor de constatAT dacă o pacientă este anemică. În general, mult mai dificilă şi mai costisitoare este depistarea cu exactitate a cauzei dereglării. Anemia prin deficit de fier se suspectează la pacienta care prezintă anemie microcitară.
La femeia cu anemie feriprivă, nivelul de fier seric (sideremia) este scăzut (normal 60-140 μg/dl), capacitatea totală de legare a fierului este scăzută (normal 250-450 μg/dl), numărul de reticulocite este scăzut în cazul anemiei prin deficit de fier (normal 0,5-1,5%). Concentraţia de feritină în ser se corelează strâns cu depozitele totale de fier din organism. Se consideră că limitele normale ale feritinei în majoritatea laboratoarelor sunt la femeie între 30-300 ng/ml, cu media 49 ng/ml. Deficitul de fier la femeie înseamnă concentraţia scăzută de feritină (<12 ng/ml).
În sarcină, apare o diluţie relativă datorată creşterii preponderente a volumului plasmatic modificând valorile Hb, hematocritului şi numărul eritrocitelor (valorile scad în sarcină, atingând un minim în săptămânile 33-34 de sarcină). O valoare <11 g/dl de Hb în ultimul trimestru trebuie considerată anormală, fiind mai degrabă decât din cauza hemodiluţiei din cauza carenţei de fier.
Pacienta cu anemie prin deficit de fier poate să nu prezinte simptome până când depozitele de fier nu sunt sever diminuate.
Semne şi simptome ale deficitului de fier
Frecvente
Oboseală, cefalee, dispnee, dificultăţi de concentare a atenţiei;
Rare
Sindromul pica, glosită (inflamaţia limbii), cheilită, coilonichie, disfagie.
Cauzele deficitului de fier
Necesarul zilnic de fier pentru adolescente şi femeile înainte de menopauză este ~20 mg. Totuşi, acest volum deseori nu este atins din cauza limitării capacităţii de absorbţie a fierului la nivelul intestinului. Deficitul de fier apare când există pierderi de sânge, când nevoile de fier sunt crescute sau când aportul de fier este scăzut. La femeia înainte de menopauză, pierderile menstruale abundente sunt cauza frecventă. Deficitul de vitamina C poate să contribuie la anemia prin deficit de fier prin producerea fragilităţii capilare şi sângerării.
Cauze ale deficitul de fier
Necesarul crescut
– adolescenţă (creştere)
– menstruaţie
– sarcină
– lactaţie
Aportul insuficient
– regimul vegetarian
– malnutriţie
Absorbţia scăzută
– pH-ul crescut al sucului gastric
– chirurgia gastrică/bariatrică
– deficit de vitamina C.
Regimul vegetarian. Organismul uman are nevoie de proteine de origine animală, iar persoanele vegetariene prezintă risc crescut de anemie prin deficit de fier. Sursele principale alimentare de fier pentru vegetarieni sunt cerealele, fasolea uscată, vegetalele, fructele uscate. Femeile vegetariene prezintă un aport mai crescut de acid ascorbic (creşte absorbţia fierului). Femeile vegetariene ingerează fier în cantităţi suficiente. S-a raportat că femeile înainte de menopauză au concentraţia de feritină serică scăzută (14 ng/ml) comparativ cu femeile la menopauză (28 ng/ml).
Interacţiuni medicamentoase. Folosirea de inhibitori de pompă de protoni a crescut în ultimii ani (sunt disponibile fără prescripţie medicală). Acidul clorhidric în stomac disociază sărurile de fier neheminic din alimente, iar sărurile de fier solublizate sunt apoi reduse la forma feroasă (care este uşor absorbită). Folosirea pe termen lung de inhibitori de pompă de protoni poate să scadă accesibilitatea fierului din alimentaţie. Tratamentul prelungit cu omeprazol nu reduce depozitele de fier la pacienţi cu dietă normală. Folosirea concomitentă zilnică de colestiramină sau antacide care conţin calciu, aluminiu sau magneziu scade absorbţia fierului.
Adolescenţa. Fetele între 15-18 ani necesită aport suplimentar de fier pentru creşterea ţesuturilor, înlocuirea pierderilor menstruale. Necesarul de fier poate fi de două ori mai crescut faţă de femeia adultă.
Sarcina. Anemia este considerată cea mai frecventă problemă medicală asociată sarcinii, afectând aproximativ 20% dintre gravide în ţările industrializate, procentul fiind mai mare în ţările în curs de dezvoltare.
În unele studii observaţionale, prezenţa anemiei la gravidă se asociază cu un risc crescut de naştere prematură, fătul cu greutate mică la naştere sau cu infecţii puerperale.
Pe parcursul sarcinii, toate componentele sângelui cresc: volumul plasmatic creşte cu 30-35%, numărul de eritrocite creşte cu 20-30% pe baza creşterii eritropoiezei, masa de hemoglobină creşte cu până la 12%.
Dezvoltarea fătului necesită fier pentru creştere şi producerea de sânge; necesităţile de fier pot creşte la >1.000 mg de fier elemental zilnic în timpul sarcinii.
Consecinţele anemiei prin deficit de fier în timpul sarcinii includ capacitate intelectuală şi fizică diminuate şi susceptibilitate crescută la infecţii.
Cercetări recente sugerează că administrarea săptămânală de fier poate fi suficientă astfel încât să îmbunătăţească utilizarea fierului, să îmbunătăţească complianţa la tratament, reducând efectele locale ale dozei zilnice.
Indicele de saturare a transferinei şi nivelurile medii de feritină sunt scăzute la adolescentele care rămân însărcinate şi în delivrenţă (consecutivă hemoragiei).
În general, chiar dacă mama prezintă deficit mare de fier, fătul nu va avea de suferit; acestuia i se transferă fierul necesar, în detrimentul mamei, prin epuizarea depozitelor, modificarea eritropoiezei materne şi redirecţionarea întregului fier obţinut din aport al alimentar către făt.
Lactaţia. Concentraţia de fier în laptele de mamă nu este dependentă de nivelul sanguin de fier.
