Rezumat. Difilobotriaza (botriocefaloza) este o helmintiază intestinală datorată cestodului Diphyllobothrium latum (Bothriocephalus latus). Parazitoza are o distribuţie regională în România, focarele endemice fiind legate de bazinul Dunării, iar cazurile sporadice din restul ţării fiind cazuri de import din zonele endemice.
Omul se infectează prin consumul de carne de peşte insuficient preparată termic sau de icre.
Diphyllobothrium latum este un vierme lat (asemănător cu Tenia) care trăieşte în intestinul uman şi acumulează vitamina B12 din alimente, făcând-o indisponibilă pentru absorbţie. Diphyllobothrium latum conţine cantităţi considerabile de vitamina B12.
Tabloul clinic este identic cu cel al anemiei pernicioase adevărate.
Difilobotriaza sau botriocefaloza este o parazitoză determinată de infestarea organismului uman cu Diphyllobothrium latum (Bothriocephalus latus).
Boala este raportată în ţări din Europa de Est, America de Sud şi de Nord, ţări africane şi unele ţări asiatice. Difilobotriaza se găseşte în Chile, Peru, Uganda şi în emisfera nordică (nordul Asiei, Europa şi America) în zona râurilor şi lacurilor.
Diphyllobothrium latum se întâlnește cel mai frecvent în Scandinavia, zona Baltică şi Rusia de vest. Preferinţele culinare individuale sunt responsabile de incidenţa crescută a bolii în aceste ţări.
Gazdele intermediare sunt un crustaceu şi un peşte de apă dulce. Parazitul este unul din cei mai mari viermi ai clasei Cestodelor. Cestodele sunt viermi laţi care parazitează tractul gastrointestinal al vertebratelor.
Speciile de Diphyllobothrium sunt: D. cordatum, D. dalliae, D. dendriticum, D. lanceolatum, D. latum, D. pacificum, D. ursi şi D. yonagoensis.
Sunt alcătuite din cap (scolex), gât şi segmente individuale dotate cu organe reproductive. Scolexul este piesa care se fixează de mucoasa intestinală şi pe seama căreia se va dezvolta întregul parazit. Pe măsură ce sunt fertilizate, proglotele îşi măresc dimensiunile (se umplu cu ouă) şi în final se desprind, eliminându-se cu materiile fecale la exterior.
Ciclul de viaţă al botriocefalului este complex şi presupune existenţa unei gazde infectate care elimină proglote gestante cu ouă, în apa dulce care conţine crustacei şi peşti ce devin gazde intermediare. Puricele de apă dulce ingeră embrionii. În organismul puricelui se dezvoltă larva. Puricele este apoi consumat de peştele de apă dulce. În organismul acestuia larva trece în al doilea stadiu şi capătă proprietăţi infestante pentru gazda definitivă. Viermele atinge maturitatea în intestinul subţire al gazdei definitive şi în 5 săptămâni devine capabil să producă ouă. Viermele adult poate să se dezvolte enorm, ajungând la 10-15 metri lungime. Poate să aibă până la 4000 de proglote şi, în funcţie de activitatea reproductivă, un gram de fecale poate conţine 200.000 de ouă. Omul se infectează prin consumul de carne de peşte insuficient preparată termic (care este infectată cu larve).
Pacienţii pot fi asimptomatici sau pot prezenta simptome de anemie cu deficit de vitamina B12. Când simptomele există, acestea sunt nespecifice: fatigabilitate, dureri abdominale sau disconfort abdominal generalizat, greţuri, vărsături, fenomene dispeptice, constipaţie, diaree, pierderea apetitului sau, dimpotrivă, creşterea acestuia, însă cu pierdere în greutate, stare de oboseală şi astenie marcată, prurit anal, parestezii ale membrelor; dacă parazitul este foarte lung se poate ajunge la ocluzie intestinală cu manifestările specifice acesteia.
Se subliniază că anemia pernicioasă este simptomatică. Pacientul poate să prezinte tulburări neurologice. La examenul fizic se constată modificări ale mucoasei bucale (hipertrofia papilelor gustative cu zone hemoragice la suprafaţă), glosită, pacientul este palid, tahicardic, dispneic, astenic şi poate să prezinte parestezii şi tulburări ale coordonării motorii.
Anamneza poate furniza date concludente asupra diagnosticului, purtătorii de parazit din zonele endemice recunosc uşor viermele eliminat sub formă de fragmente. Complicaţiile cuprind obstrucţia intestinului, colecistită determinată de migrarea proglotelor. Unii pacienţi simt când elimină proglote din vierme.
Investigaţiile de bază sunt: hemograma, care indică existenţa unei anemii macrocitare megaloblastice (prin deficit de vitamina B12, pentru că parazitul are o afinitate neobişnuită faţă de această vitamină), trombocitopenie, leucopenie, dar cu hipereozinofilie; examenul frotiului de sânge periferic relevă anizocitoză, anizocromie, reticulocitoză; viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) este crescută; vitamina B12 şi acidul folic scăzute; examenul de urină indică hemoliză (cantităţi crescute de urobilinogen); la examenul microscopic coproparazitologic (între lamă şi lamelă) se decelează ouă. Ocazional, la examenul macroscopic se pot întâlni fragmente de botriocefal în materiile fecale.
