Valentin Ţăruş, Delia Budurcă
Viceprimarul Clujului, Attila László, pledează pentru liberalizarea sistemului de sănătate, în al 12-lea ceas, şi simte descentralizarea prin preluarea spitalului Clujana. În opinia sa, acest pas de reformă deschide oportunităţi reale pentru investiţii, pentru parteneriate
public-private, pentru o mai bună acoperire geografică în sănătate şi pentru o mai bună calitate a serviciilor medicale acordate cetăţenilor. Oficialul clujean susţine că descentralizarea va aduce eficientizarea instituţiilor sanitare şi reducerea costurilor de întreţinere. Un argument vine din preluarea cabinetelor şcolare la nivelul Primăriei, anul trecut, care a redus costurile de întreţinere cu peste 40%. >>>
– Asistăm acum la primii paşi ai descentralizării în sistemul sanitar. Cum vedeţi reforma din sănătate ?
Reforma Obama e un foarte bun exemplu pentru toată lumea de cum trebuie făcut. S-a vorbit mult despre această reformă, însă nu
s-au remarcat următoarele trei aspecte: alegerile au fost câştigate și datorită faptului că 32 de milioane de oameni vor fi asiguraţi, a fost în dezbatere publică timp de 17 luni, şi va fi aplicată de la 1 ianuarie 2017. La noi nu s-a folosit această şansă…
În mod normal, orice modificare a unor sisteme necesită șase – opt ani ca să aibă loc fără să se zguduie tot sistemul. La noi, întotdeauna a venit cineva, a şters cu buretele
ce-au făcut ceilalţi şi-a încercat altceva. S-au făcut o serie de compromisuri populiste. N-a existat o viziune nici măcar pe termen mediu, cu ce anume dorim să facem, când să o facem, chiar dacă se ştia că această stare de incertitudine generează foarte multe conflicte. Sistemul de sănătate a rămas printre ultimele care nu s-au liberalizat, statul şi-a menţinut poziţia de „jupân”.
– E acum momentul pentru această liberalizare ?
Cred că suntem în ceasul al 12-lea şi e foarte interesant tot ceea ce
se-ntâmplă la noi. În ultimii 19 ani am constatat că oamenii din afara sistemului de sănătate au făcut paşii cei mai importanţi: Hajdu Gábor, Cseke Attila, cu toate dificultăţile, inclusiv cele de comunicare. Nimeni nu a explicat opiniei publice faptul că în Cluj sunt şapte spitale cu 76 de imobile şi 96 de secţii. Am preluat un singur spital, Clujana, şi intenționat nu am vrut să preluăm mai multe.
– Când l-aţi preluat ?
La mijlocul lunii iunie. La nivelul Primăriei avem un primar medic veterinar, un viceprimar pediatru şi poate de aceea empatia pentru acest domeniu e mult mai mare.
În urmă cu doi ani am avut o discuţie cu Spitalul Clinic Municipal, fostul Clujana, unde ne-am formulat obiectivele în sensul că vrem să ne implicăm, dar acest lucru să ducă la reducerea cheltuielilor sau la o eficientizare a actului medical. Am mansardat, am contribuit la realizarea secţiei ATI, am modernizat încălzirea, am participat la asigurarea contribuţiei proprii la proiecte, e depus un proiect de modernizare a ambulatorului. E un spital de 380 de paturi, e unul din spitalele cele mai mici.
– Ce alte proiecte mai aveţi în derulare ?
În paralel am preluat cabinetele școlare, de la 1 iulie 2009, le-am integrat în Serviciul Public de Asistenţă Socială şi Medicală, sunt 94 de cabinete, 187 de persoane. Acum suntem într-un prim proces de modernizare şi organizare a serviciului. Medicii şcolari din Cluj au redevenit acei medici care își impun punctul de vedere în urgențe la şcoli, în recomandări făcute conducerilor şcolilor, au preluat atribuţia de a contrasemna scutirile şcolare şi, în plus, au preluat componenta de vaccinări. Mai avem o singură problemă, legată de biletele de trimitere şi posibilitatea prescrierii medicaţiei, unde se suprapun ca atribuţie cu medicii de familie. Conform reglementărilor actuale, ei nu au posibilitatea să trimită pacientul la specialist. O altă problemă cu care ne-am confruntat a fost legată de modul cum au fost arondate şcolile medicilor, în condiţiile în care există o normă de 2 000 de copii pentru un pediatru şcolar şi revin cam patru – cinci şcoli fiecăruia. Uneori, modul cum era făcută această alocare făcea dificilă prezenţa medicului la şcoală.
– Există o strategie în domeniul sănătăţii la nivelul Primăriei? Şi cum se realizează şi se validează aceasta ?
Spitalul pe care l-am preluat, Clujana, deserveşte în primul rând populaţia oraşului. Încercăm să constituim un conglomerat, acel sistem care poate răspunde, în primul rând cerințelor populaţiei oraşului, şi unde putem interveni noi cu finanţare. Pentru că întotdeauna va exista o pătură a societăţii care necesită ajutor.
Pentru viitor, una din priorităţile importante este să creăm o dispersie geografică a serviciilor medicale, care acum sunt concentrate în anumite zone. Suntem un oraş care se tot dezvoltă. La sfârşitul sec. XIX serviciile medicale au fost dezvoltate la marginea oraşului, dar oraşul a crescut, a depăşit acest inel şi unităţile medicale au devenit ultracentrale, generând o serie de probleme urbanistice – de circulaţie, de accesibilitate, de locuri de parcare. În ultimii patru – cinci ani am asistat şi la concentrarea serviciilor de urgenţă. Nu pot accepta, în calitate de pediatru, să avem un singur loc UPU – adulţi şi un UPU pentru copii.
În locul acestei concentrări, vrem să facem această distribuţie, cu patru UPU-ri, asta fiind una din priorităţile noastre.
Căutăm acum soluţii pentru rezolvarea situaţiei cu care ne-am confruntat în 2009, când am înregistrat 13 000 de solicitări la UPU copii. Din acestea 290 au necesitat internare, 2 900 de cazuri au fost internate la nivel de serviciu de specialitate, iar 10 000 s-au întors acasă, nu au necesitat internare.
De doi ani am început să finanţăm programe de sănătate locale sau regionale. Un exemplu este un program de stomatologie în cadrul căruia finanţăm serviciile de urgenţă ale pensionarilor. Căutăm acum o posibilitate pentru a face triajul pacienţilor înainte de UPU, posibil la nivelul medicilor de familie, pentru că ne-am confruntat cu o mare afluenţă de cazuri. În trei luni am făcut peste 300 de consulturi stomatologice în urgenţă pentru pensionari.
Un alt proiect, în urma unei solicitări primite de la prof. Nicolae Hâncu, vizează încercarea de a stabili anumite criterii minime pentru cantinele şcolare. Aceste sisteme şi norme care existau au fost şterse. În şcoli a intrat cateringul, fără ca să existe o supervizare, o reglementare vizavi de meniuri şi calitatea alimentelor.
Solicitările pe care le avem pentru a susţine sistemul sanitar sunt de ordinul milioanelor de lei. Din 2005 o bună parte din finanţările noastre se duc la sistemul sanitar – 9,7 milioane lei în 2007 – însemnând 1% din bugetul municipiului, în condiţiile în care nu noi am fost proprietari.
Sunt foarte multe persoane asistate. Practic, din cei 304 000 de locuitori, 180 000 de persoane primesc ceva. Suntem într-o situaţie extrem de ingrată, anvelopa salarială pune o presiune de 6% din cheltuielile noastre. Am încercat să menţinem aceste cheltuieli, cât de cât, în nişte limite rezonabile.
– Ce veţi face după preluarea spitalului sau a spitalelor, dacă veţi decide ulterior să preluaţi şi alte unităţi ?
În preluarea unităţilor sanitare vom face aceeași paşi pe care i-am făcut la nivelul școlilor, cu cabinetele şcolare. Va fi o diferenţă foarte clară între actul medical şi ceea ce va ţine de infrastructură, respectiv întreţinere, investiţii, care se fac la propunerea Consiliului de Administraţie, dar achiziţiile publice au fost centralizate la nivelul Primăriei. Partea de întreţinere am preluat-o 100%.
Am avut cea mai mare surpriză că, după preluarea cabinetelor şcolare, cheltuielile de întreţinere au scăzut cu mai mult de 40%.
– La ce vă aşteptați în urma descentralizării în sănătate ?
Această lege a descentralizării deschide mai multe oportunități. Vom trece la acreditarea şi împărţirea pe categorii a unităţilor medicale. Avem acum un sistem pauşal, în cadrul căruia marii perdanţi sunt spitalele universitare, dar sper să se găsească soluţii de accelerare a acreditării la Ministerul Sănătăţii. Va fi foarte interesant că vor exista un set de criterii, şi anume: 1. complexitatea, 2. structura şi pregătirea personalului, 3. dotarea acelei unităţi, 4. gradul de satisfacţie al pacienţilor şi gradul de satisfacţie al personalului care lucrează acolo.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
