Noțiunea de audit clinic – deși pentru unii încă reprezintă o noutate, iar pentru alții chiar o necunoscută – e tot mai prezentă în spațiul medical românesc. Desigur că există și în țara noastră furnizori de servicii medicale care au implementat deja cu succes acest concept, însă cei mai mulți se află încă în faza de pionierat. Încercând să dăm o definiție succintă acestei noțiuni, am putea spune că auditul clinic este o activitate de (auto)evaluare a calității asistenței medicale acordate pacienților de către un furnizor de servicii medicale. Altfel spus, auditul clinic este o activitate prin care se determină dacă abilitățile, cunoștințele și resursele existente ale furnizorului de servicii de sănătate sunt utilizate adecvat.
Înainte de a fi o activitate de evaluare, auditul clinic s-a distins, mai degrabă, ca fiind o activitate auto-evaluare, realizată la nivelul fiecărei structuri a unui furnizor de servicii medicale, cel mai adesea fiind vorba de un spital. Practic, la nivelul unei secții sau al unui compartiment se creează, prin decizia internă a medicului-șef, o echipă responsabilă sau se desemnează o persoană cu responsabilități de monitorizare a activităților medicale ale secției/ compartimentului. În cazul în care este desemnată o singură persoană, aceasta trebuie să fie medic.
Ce ar trebui să facă spitalul pentru a putea organiza intern acest tip de acțiuni? În primul rând va trebui să se aprobe o procedură de auto-evaluare a calității serviciilor medicale, care să precizeze clar ce anume se va monitoriza în decursul unei perioade date, de regulă o lună calendaristică, urmând ca la finalul lunii datele obținute să se materializeze într-un Raport lunar al Șefului de secție/compartiment, raport ce va fi înaintat directorului medical și managerului spre analiză, iar apoi va fi discutat în ședințele de Consiliu medical.
Primul dintre aspectele urmărite în activitatea de audit clinic ar putea fi verificarea completării FOCG/FSZ. În funcție de volumul de activitate al secției, vor fi verificate toate foile sau se va recurge la selectarea unui eșantion reprezentativ. De regulă, verificarea FOCG/FSZ are în vedere urmărirea completării corecte și în totalitate a acesteia. În plus, conex cu această verificare se realizează și monitorizarea respectării procedurii operaţionale privitoare la gestionarea FOCG/FSZ.
Referitor la activitatea propriu-zisă a secției, se recomandă a se avea în vedere urmărirea indicatorilor de utilizare ai serviciilor, precum și a indicatorilor de calitate, aceștia fiind un excepțional barometru al eficienței și eficacității activității medicale și anume:
Monitorizarea indicatorilor de utilizare a serviciilor:
• Numărul de pacienţi externaţi
• Indicele de complexitate al cazurilor
• Durata medie de spitalizare
• Rulajul bolnavilor
• Rata de utilizare a paturilor (%)
• Proporţia urgenţelor din totalul pacienţilor internaţi (%)
• Proporţia pacienţilor internaţi din totalul pacienților prezentați la UPU (%)
• Proporția bolnavilor internați cu bilet de trimitere din totalul pacienților internați (%)
• Procentul pacienţilor cu intervenţii chirurgicale din totalul pacienţilor externaţi din secţiile chirurgicale (%)
• Procentul pacienţilor cu complicații și comorbidități din totalul pacienţilor externaţi din secţiile chirurgicale (%)
Monitorizarea indicatorilor de calitate:
• Rata mortalităţii intraspitaliceşti
• Rata infecţiilor asociate asistenței medicale
• Rata pacienților reinternați (fără programare) în intervalul de 30 de zile de la externare
• Indicele de concordanţă între diagnosticul la internare şi diagnosticul la 72 de ore
• Indicele de concordanţă între diagnosticul la internare şi diagnosticul la externare
• Procentul pacienților transferaţi către alte spitale din totalul bolnavilor internaţi
• Procentul pacienților decedați în primele 24 de ore de la internare
• Procentul pacienților decedați în primele 48 de ore de la intervenția chirurgicală
• Numărul de reclamaţii/ plângeri ale pacienţilor, înregistrate.
În plus față de acești indicatori, monitorizarea şi evaluarea activităţii medicale se face în baza indicatorilor urmăriți pentru evaluarea protocoalelor de practică și a protocoalelor de îngrijiri. Acești indicatori se stabilesc de către echipa medicală pentru fiecare protocol în parte, ei fiind urmăriți astfel în dinamica lor lunar, urmând a li se face cel puțin o analiză pe an, analiză ce va fi finalizată cu un raport de evaluare. Dintre indicatorii urmăriți putem exemplifica: DMS, ICM, procentul pacienților cu complicații și comorbidități din total pacienți externați, rata pacienților reinternați (fără programare) în intervalul de 30 de zile de la externare, procentul pacienților internați și transferați către alte spitale, etc.
Referitor la procedurile operaționale, indicatorii urmăriți pentru evaluarea acestora, pe tipuri de proceduri, ar putea fi: numărul de reclamații ale pacienților, numărul de nemulțumiri ale pacienților rezultate din chestionarele de satisfacție, numărul de nemulțumiri ale angajaților rezultate din chestionarele de satisfacție, numărul accidentelor profesionale, numărul de contestații la concursurile de angajare, numprul de escare la pacienții internați, numărul incidentelor transfuzionale, numărul de erori de identificare a pacienților, numărul de incidente cu privire la protecția datelor confidențiale, bunuri sau valori ale pacienților pierdute, etc.
În ceea ce privește parcursul pacientului în spital, ulterior aprobării procedurii privind circuitul pacientului în spital se poate face monitorizarea timpilor de așteptare a pacienților, de la intrarea acestora pe poarta spitalului și până la externare. În acest fel se pot evidenția cu ușurință timpii morți de pe parcursul unui sejur de spitalizare, putându-se lua, astfel, măsuri pentru evitarea acestora, spitalul realizând economii substanțiale prin optimizarea fluxurilor interne. În plus, rezultatele unei astfel de monitorizări vor putea să stea la baza unor importante decizii de achiziție ce vor duce la îmbunătățirea calității serviciilor medicale oferite. Spre exemplu, acești indicatori ar putea să se refere la: timpul mediu de așteptare de la prezentarea pacientului la UPU până la întâlnirea cu medicul de urgență; timpul mediu necesar de la momentul prezentării pacientului la UPU până la administrarea tratamentului inițial; durata medie a consultului inițial pentru pacienții prezentați la UPU; timpul mediu scurs de la sosirea ambulanței până la eliberarea ei; timpul mediu scurs de la prezentarea pacientului la UPU până la întocmirea FOCG; timpul mediu scurs de la prescrierea unei investigații paraclinice până la sosirea rezultatelor (pentru urgențe); timpul mediu scurs de la prescrierea unei investigații de tip CT sau RMN până la realizarea ei; timpul de intervenție chirurgicală/ tipuri de intervenție și /medic; durata medie de utilizare a sălii de operație, etc. Astfel de date ar putea sugera că este mai avantajos pentru spital să achiziționeze încă un computer tomograf, spre exemplu, decât să cheltuie suplimentar pe cazarea pacienților, a căror durată de spitalizare se prelungește din pricina listei de așteptare pentru o asemenea investigație.
Pentru a putea aprecia într-un fel sau altul indicatorii menționați anterior, ei trebuie comparați cu ceva, cu o medie națională de referință sau cu indicatori calculați de către furnizori de servicii de sănătate de același rang, pe metoda de benchmarking. Compararea practicilor curente din organizație cu cele mai bune practici agreate în domeniu, precum și identificarea și rezolvarea problemelor apărute în procesul de prestare a serviciilor, uneori în timp real, conduc la concluzia că auditul clinic are drept scop îmbunătățirea vizibilă a rezultatelor clinice prin tot ceea ce am descris anterior.
În altă ordine de idei, auditul clinic îmbracă nu doar forma auto-evaluării, ci și pe cea a evaluării unei activități, structuri etc., de către un auditor/ o echipă independentă, fie din cadrul spitalului, fie externă. Auditul clinic ar trebui să devină o practică de tip curent în unitățile sanitare, deoarece prin folosirea metodelor specifice măsoară performanța, selectează cazurile, compară rezultatele și evaluează acțiunile. Prin urmare, are capacitatea de a livra date certe privind măsurile de îmbunătățire a calității serviciilor medicale și, în consecință, de creștere a satisfacției și siguranței pacienților, aparținătorilor și personalului medical.
Organizarea misiunilor de audit clinic, stabilirea scopurilor și obiectivelor acestora, stabilirea priorităților pentru misiunile de audit sunt subiecte ce vor fi tratate într-un articol viitor.
