28 de cazuri acute la o sută de locuitori, de trei ori mai mult decât în Olanda şi mult peste media UE de 17,5, aceasta este rata de spitalizare din Austria, cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Indicele a continuat să îşi sporească avansul faţă de cele din restul ţărilor europene în ultimii doi ani.
Durata de spitalizare în Austria, de 5,7 zile, este apropiată de media europeană şi mai redusă decât cea din Elveţia. Rata de ocupare a spitalelor, de 76,2%, este uşor sub media europeană de 77,5%, dar a scăzut de la aproape 81% din 1980. Numărul de paturi şi spitale din Austria a scăzut în ultimii 25 de ani cu 15%, ajungând la 65 000 de paturi, distribuite în 260 de spitale. Această scădere se înregistrează în sistemul public de sănătate, în sistemul privat numărul de paturi crescând. Aproximativ 40% dintre spitalele austriece (circa 110) sunt generaliste – de dimensiuni mari, fiind operate de către autorităţile provinciale. O treime dintre spitale (95) sunt specializate, restul reprezentând sanatorii şi unităţi de îngrijire pe termen lung.
Jumătate dintre spitalele din Austria sunt spitale publice, inclusiv spitale private non-profit, iar 20% sunt deţinute de companii private, 15% de ordine religioase şi alte 15% de către fonduri de pensii şi asigurări.
Personalul din sănătate
Peste 80% din personalul din sistemul medical este concentrat în spitale publice. În 2005, numărul angajaţilor din sistemul de sănătate era de 175 000, reprezentând 5,6% din totalul angajaţilor. Din numărul total de medici, 30% sunt generalişti, iar în ceea ce priveşte personalul mediu, mai redus ca număr decât media UE, acesta s-a dublat între anii 1980 şi 1995, continuând şi mai apoi să crească.
Un procent de 60% dintre medicii austrieci lucrează în cabinete individuale, în timp ce 40% au contracte cu unul sau mai multe fonduri de asigurări de sănătate. Medicii pot obţine venituri în plus tratându-şi pacienţii privaţi în spitale publice. Potrivit estimărilor făcute în 2003 de Camera Austriacă a Medicilor, plata brută pentru un medic aflat în primii ani de practică ajunge la 50 000 de euro pe an, iar după zece ani de experienţă poate atinge 75 000 de euro.
Finanţarea sistemului de sănătate
Doar un sfert dintre cheltuielile realizate în sistemul de sănătate din Austria sunt susţinute de către stat, ceea ce face ca în această ţară contribuţia publică la cheltuielile de sănătate să fie printre cele mai reduse din Uniunea Europeană. Aproximativ jumătate din finanţarea sistemului austriac de sănătate revine sistemului asigurărilor de sănătate, un alt sfert fiind susţinut de plăţi private.
Cu excepţia şomerilor şi a muncitorilor sezonieri, cetăţenii austrieci sunt obligaţi să plătească asigurări de sănătate prin unul dintre cele 21 de fonduri de asigurări din ţară. Sistemul asigurărilor de sănătate acoperă pacienţii asiguraţi direct, membrii familiei şi copiii, iar acoperirea se extinde de la asigurarea serviciilor medicale la plata în bani pentru incapacitate de muncă drept urmare a bolii, dizabilităţii sau îngrijirilor preventive. Contribuţia la un fond sau altul se realizează în funcţie de statutul occupaţional al cetăţeanului sau de locul de rezidenţă, ceea ce elimină competiţia între fondurile de asigurări de sănătate.
Reformele realizate în ultimii ani ai deceniului trecut au vizat o trecere de la sistemul integrat către un model bazat pe ofertă, concentrat pe contracte descentralizate cu furnizorii de servicii.
În sectorul ambulator, în special, aceste relaţii contractuale sunt aproape exclusiv susţinute prin fonduri de asigurare în sănătate şi furnizori privaţi de servicii, aceştia obţinându-şi două treimi dintre venituri din fonduri şi granturi naţionale. În sectorul spitalicesc finanţarea şi furnizarea de servicii continuă să păstreze urme ale sistemului medical integrat. Fiecare provincie îşi desemnează o listă de “spitale finanţate” care sunt obligate să acorde îngrijiri medicale tuturor pacienţilor. În schimb, primesc finanţare din surse publice pentru investiţii, mentenanţă şi costuri de operare.
În acelaşi timp, din anul 2002 spitalele private din Austria au devenit eligibile pentru a primi suport financiar pentru servicii interne printr-un fond numit PRIKRAF (Private Hospital Financing Fund). Acesta finanţează spitalele private în funcţie de performanţă şi calitatea serviciilor oferite, elemente evaluate printr-un sistem DRG (diagnosis-related group – clasificarea cazurilor în funcţie de diagnostic).
Cheltuielile private
Cheltuielile private reprezintă în Austria aproximativ 21% din totalul banilor investiţi în servicii medicale. Acestea reprezintă fie coplăţi directe – pentru servicii acoperite de către sistemul de asigurări de sănătate şi coplăţi indirecte – plata din buzunar pentru asigurări private intraspitalicesti. Procentul reprezentat de coplata directă este mai mic, dar se află în creştere constantă de la 6,5% din totalul cheltuielilor de sănătate în 1995, la 7,3% în 2000 şi apropiindu-se de 8% în prezent. Coplata indirectă, pe de altă parte, a manifestat o tendinţă de scădere, de la 14,6% în 1995 la 14,1% în 2000 , ajungând în prezent la un procent estimat de 13%.
e-Health în spitalele din Austria
Demersurile realizate la acest capitol includ un proiect-pilot de eliberare electronică a prescripţiilor care a demonstrat o creştere a calităţii şi eficienţei serviciilor pentru pacienţi. O altă iniţiativă este e-Card-ul care a înlocuit progresiv, începând din 2005, voucherele de sănătate pe hârtie. Realizat pe baza unui smartcard, acesta a fost utilizat de medicii privaţi pentru o gamă diversă de funcţii, de la identificarea pacienţilor la plata pentru servicii. Informaţiile pacientului sunt verificate, printr-un cititor de smart-card, şi comparate cu o bază de date centrală, iar dacă este necesar sunt actualizate.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
