S-a scris mult despre plecarea medicilor din România către Europa, ne speriem la intervale regulate de cifrele care au ajuns la valori amețitoare, firmele de recrutare își fac mendrele, oficiali din Ministerul Sănătății recomandă chiar ei plecarea medicilor dar, până la urmă… nu facem nimic! Nimic! În afară de vorbe, bineînțeles…
Firmele de recrutare își fac mendrele după cum vor – au clădit o adevărată industrie a plecării medicilor din țară – pentru ca tinerii noștri cei mai buni, cel mai bine pregătiți – să se ocupe de bătrânețile vest-europenilor. Producem, în România, cei mai mulți medici din lume raportat la numărul de locuitori – și tot nu e suficient ca să ne rămână și acasă!
Suntem foarte atenți să fie totul politicaly – foarte – correct, să nu cumva să îngrădim libertarea de mișcare a tinerilor noștri inteligenți școliți pe banii noștri, ai tuturor, pentru că statul nu are de fapt banii lui proprii, de unde să dea ca dintr-un sac fără fund.
Au plecat din România milioane de oameni. Iar din sistemul de învățământ medical gratuit au zburat către “zări de soare pline”, vorba figurată a poetului, mii de tineri inteligenți și cu școala toată investită în ei. Dar și medici maturi, buni, cu ani grei de experiență care nu poate fi predată în nicio școală. Au rămas mame și tați care își așteaptă bătrânețea îngrijită de medici la fel de bătrâni ca și ei.
Când ne vom da seama că este o problemă de securitate națională?! Câți dintre copiii noștri trebuie să mai plece ca să ne dăm seama că în sistemul medical e un hiatus care nu va putea fi acoperit?! Că nu ne putem trata singuri, de pe net, sau doar povestidu-i farmacistului cam pe unde ne doare?! Când vom înțelege că sănătatea e bunul nostru cel mai de preț, în lipsa căruia nu mai rămâne nimic?!
Așteptăm încă o reacție adevărată a autorităților, puse acolo ca să apere interesul național! Așteptăm ca medicul să fie valorizat de societate la justa lui valoare, nu ridicat în slăvi azi pentru ca mâine, la prima greșeală, poate nu din vina lui, ci a pânzei subțiri a sistemului care a crăpat – firesc, dealtfel – să fie terfelit și aruncat fiarelor sălbatice!
Nu, n-avem autostrăzi de asfalt, gri, spunem că n-avem bani, costă prea mult, dar avem autostrada halatelor albe! Doar dus!
