Bolile cronice – o provocare pentru sistemele de sănătate din sec. XXI (Partea I)

0

Dr. Mircea Olteanu

Tratamentul bolilor cronice constituie cea mai importantă componentă a cheltuielilor pentru sănătate. La noi acest lucru este ilustrat de crizele repetate în aprovizionarea cu medicamente, în special pentru aceşti bolnavi (medicamente compensate şi gratuite etc.). Până în prezent soluţiile adoptate au fost de tip birocratic, fără a se căuta o rezolvare pe baze ştiinţifice, moderne, atât din punct de vedere medical, cât şi economic. >>>

p48_49

Unul dintre pilonii rezolvării acestei probleme îl constituie adoptarea sistemului modern de tratament al bolilor cronice, cunoscut sub numele de „managementul bolilor cronice” (Disease Management), care a încorporat ulterior principiile medicinii bazate pe dovezi (Evidence – Based Disease Management).

Esenţa acestui sistem constă în combinarea următoarelor elemente:

– educaţia pacientului;

– utilizarea ghidurilor clinice de practică medicală (bazate pe dovezi);

– consultare adecvată;

– furnizarea de medicamente şi servicii.

Se consideră că resursele sunt mai eficient utilizate dacă pacientul devine pivotul  în jurul căruia se organizează îngrijirile medicale. Această tehnologie a fost aplicată mai întâi în SUA şi în Marea Britanie, iar recent a fost introdusă şi în unele ţări europene (Germania, Olanda etc.).

Program de management al
bolilor cronice bazat pe dovezi

Componentele esenţiale ale unui astfel de program sunt:

1. Sistem integrat de furnizare a serviciilor (primar, secundar, terţiar)

2. Cunoaşterea precisă a prevenirii, diagnosticului, tratamentului curativ şi paleativ al bolii

3. Sistem informaţional, clinic şi administrativ, pentru a permite analiza datelor (registru de pacienţi)

4. Metodologia de îmbunătăţire continuă a calităţii

Pentru dezvoltarea unui program de management al bolilor cronice bazat pe dovezi sunt necesari următorii paşi:

1. Formularea şi definirea clară a bolii pentru care se face programul, scopul şi impactul folosirii unei echipe multidisciplinare

2. Culegerea informaţiilor privind tratamentul utilizat înainte de program şi resursele utilizate

3. Elaborarea principalelor întrebări legate de aspectele clinice şi economice privind boala pentru care se creează programul şi studierea literaturii dedicate acestei boli (baza de date Cochrane)

4. Evaluarea critică şi sinteza “dovezilor” descoperite

5. Evaluarea beneficiilor şi a costurilor

6. Elaborarea unor ghiduri clinice practice bazate pe dovezi şi algoritm

7. Crearea unui sistem de măsurare a proceselor şi rezultatelor precum şi a unui sistem de raportare

8. Implementarea metodelor dezvoltate la punctul 6

9. Completarea ciclului de îmbunătăţire a calităţii

Adoptarea acestei tehnologii poate contribui la rezolvarea crizelor repetate ale aprovizionării cu medicamente pentru bolnavii cronici, dar va trebui adoptată şi o nouă politică a medicamentului care va fi “bazată pe dovezi”. Aceste concepte sunt prezentate în lucrarea “Renaşterea sistemului sanitar printr-o reformă bazată pe dovezi” (editor coord. Dr. Mircea Olteanu).

După publicarea volumului am luat cunoştinţă de apariţia unui raport OMS intitulat “Pregătirea forţelor de muncă în sănătate pentru sec. XXI – Provocarea bolilor cronice”. Acest raport prezintă detaliile organizării programelor de management pe boli cronice, cu numeroase exemple concrete, subliniind nevoia unei reforme a învăţământului medical pentru toate categoriile de personal medical care să permită punerea în practică a noilor concepte de îngrijire. Acest lucru este necesar deoarece în acest secol ponderea bolnavilor cronici va creşte semnificativ, pe fondul îmbătrânirii populaţiei.

În cele ce urmează voi prezenta o sinteză a acestui raport care este sprijinit de organizaţii de prestigiu precum: Asociaţia Medicală Mondială, Federaţia Farmaceutică Internaţională, Consiliul Internaţional al Nurselor, Societatea Respiratorie Europeană, Alianţa Internaţională a Organizaţiilor Pacienţilor.

Tratamentul bolnavilor cronici diferă de episoadele acute ale bolii prin următoarele:

– Continuitate la toate nivelurile sistemului sanitar (primar, secundar, terţiar)

– Coordonare bună în timp

– Colaborare între diverşii furnizori de îngrijiri medicale şi pacienţi, pentru a elabora planul de tratament, obiectivele şi strategia de implementare care să fie centrată pe nevoile, valorile, preferinţele pacienţilor şi ale familiilor acestora

– Auto-tratamentul bolnavului cronic şi comportamentul acestuia – pentru a preveni complicaţiile – trebuie sprijinite de un personal medical care înţelege diferenţele fundamentale dintre episoadele acute ale bolilor şi tratamentul de lungă durată al maladiilor cronice

În fapt, mulţi bolnavi cronici consultă furnizori multipli de îngrijiri medicale, la diferite nivele şi care nu se coordonează între ei, fapt care duce la confuzii, costuri mari şi, uneori, la efecte adverse asupra pacientului. De aceea, personalul medical de toate categoriile (medic, asistent medical, farmacist, stomatolog etc.) trebuie să fie special instruit în procesul de învăţământ pentru a dobândi competenţele necesare tratării bolilor cronice. Pentru aceasta este necesară o reformă a învăţământului medical de toate categoriile, astfel încât să furnizeze atari cunoştinţe.

Competenţe de bază

Au fost identificate cinci competenţe de bază:

1. Îngrijirea centrată pe pacient


Anamneză şi comunicare efectivă


Promovarea unui stil de viaţă favorabil sănătăţii


Sprijinirea auto-îngrijirii


Abordare proactivă

2. Parteneriat:


Cu pacienţii


Cu alţi furnizori de îngrijiri medicale


Cu comunitatea

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

About Author

Medica Academica

Comments are closed.