Bronşiectaziile, problemă de sănătate publică şi management sanitar – rezultatele unui studiu retrospectiv

0

 

A. Ţurcanu,1,2 , L. Bodescu-Amancei 1, T. Mihăescu 1,2

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”, Facultatea de Medicină Generală

2. Spitalul Clinic de Pneumologie Iaşi

 

INTRODUCERE

Bronşiectaziile se caracterizează din punct de vedere anatomic prin dilatarea semnificativă şi permanentă a uneia sau a mai multor bronhii de mărime medie, având ca substrat alterarea componentelor musculară şi elastică ale peretelui bronşic. Principalii factori predispozanţi sunt: infecţii ale aparatului respirator, obstrucţii bronşice de diverse etiologii, afecţiuni congenitale. 1,2

Prevalenţa în lume a bronşiectaziilor nu este exact cunoscută. Există date care arată o scădere a prevalenţei bronşiectaziilor în ţările dezvoltate şi o prevalenţă mai crescută în ţările subdezvoltate. Bronşiectaziile apar la ambele sexe, cei mai mulţi pacienţi diagnosticaţi având vârste cuprinse în a 5-a sau a 6-a decadă. 3-5

În prezent, prevalenţa bronşiectaziilor la nivel global este în scădere, în special în ultimii 20 de ani, datorită utilizării antibioticelor şi a eficienţei programelor de vaccinare. Un studiu realizat de Weycker  şi colab. şi publicat în Clinical Pulmonary Medicine în iunie 2005 estima că peste 110.000 de persoane primeau tratament pentru bronşiectazii în SUA, iar costurile medicale asociate erau de aproximativ 630 de milioane de dolari anual.

Colonizarea cu Pseudomonas aeruginosa este considerată un marker al severităţii exacerbărilor infecţioase, asociat cu scăderea semnificativă a calităţii vieţii; poate fi rar eradicat din tractul respirator la pacienţii diagnosticaţi cu bronşiectazii. S-a demonstrat că o creştere a numărului de neutrofile din spută duce la mutaţii ale germenului Pseudomonas aeruginosa, care, la rândul lor, provoacă rezistenţa la antibiotice şi toleranţa la radicalii toxici ai oxigenului. Ca şi consecinţă a mutaţiei apare un răspuns inflamator persistent însoţit de valori crescute ale neutrofilelor. O altă particularitate este posibilitatea apariţiei rezistenţei la antibiotice după unul sau două cicluri de terapie, lucru extrem de important în contextul episoadelor infecţioase repetate cu acest germen, şi implicit în creşterea duratelor de spitalizare şi a costurilor secundare asociate. 3-7

Germenul Haemophilus influenzae s-a demonstrat a fi factor adjuvant în colonizarea cronică a tractului aerian inferior cu Pseudomonas aeruginosa. De asemenea, influenţează activitatea cililor prin reducerea mişcărilor acestora, produce diskinezia lor, modifică epiteliul de la acest nivel. 3-7

 

MATERIAL ŞI METODĂ

Am efectuat un studiu retrospectiv realizat pe un lot de 1.063 de pacienţi internaţi în Spitalul de Pneumologie Iaşi cu diagnosticul de bronşiectazii în perioada 2000-2009. Lucrarea a fost elaborată pe baza datelor culese din registrele corespunzătoare fiecărui an inclus în studiu, referitoare la: date personale despre bolnav (sex, vârstă, mediu de provenienţă),  diagnosticul de bronşiectazii la externare (criteriu de includere în studiu), numărul de zile de spitalizare raportat fiecărui pacient inclus în studiu, data internării, costul zilelor de spitalizare raportat la fiecare an studiat, date culese din registrele de floră nespecifică ale laboratorului de microbiologie a Spitalului de Pneumologie Iaşi.

 

REZULTATE

Conform datelor extrase din registre a existat o dublare a numărului de pacienţi diag­nosticaţi cu bronşiectazii în anul 2009 faţă de anul 2000. De asemenea, se mai evidenţiază şi o creştere constantă a cazurilor de bronşiectazii mai ales în ultimii patru ani (2007-2009) (Fig.1).

Din totalul de 1063 de pacienţi, 480 (45%) au fost de sex masculin şi 583 (55%) de sex feminin. Se remarcă o diferenţă între cele două sexe – există o diferenţă de 10% între sexul feminin şi cel masculin. Totodată, conform datelor prelucrate, se poate observa faptul că numărul cazurilor de bronşiectazii este mai mare în mediul urban faţă de cel rural (cu 8% mai mulţi pacienţi din mediul urban faţă de rural).

Referitor la vârsta pacienţilor diag­nosticaţi cu bronşiectazii, cel mai mare număr s-a înregistrat pentru grupa de vârstă 51-60 (27%), dar este foarte apropiat cu cel al grupei de vârstă 41-50 (25,5%). Se remarcă numărul mic de bolnavi aflaţi în primele trei decade de vârstă studiate. Pentru decada 51-60 ani s-a observat un număr de 288 de pacienţi internaţi, foarte apropiat de cel a decadei 41-50 (273 pacienţi). De asemenea, numărul pacienţilor aferenţi decadei 21-30 de ani este similar cu al decadei 71-80 ani, respectiv 45 şi 48 de pacienţi.

Pacienţii cu bronşiectazii au beneficiat de o durată de spitalizare după cum urmează: s-a înregistrat un număr total de 347 de pacienţi care au necesitat maxim o săptămână, 434 de pacienţi care au necesitat peste o săptămână de spitalizare, dar maxim două săptămâni, şi 282 de pacienţi au necesitat peste două săptămâni (14 zile) de internare.

S-a mai observat şi o creştere progresivă a numărului total de zile de spitalizare/an pe parcursul celor zece ani studiaţi. Astfel, cele mai multe zile de spitalizare s-au înregistrat în 2009 (1506 de zile), fiind cu aproape 500 de zile în plus faţă de anul 2000. Numărul total al internărilor din perioada 2000 – 2009 este mult mai mare în lunile de iarnă.

Am remarcat, de asemenea, şi o creştere graduală a costurilor de spitalizare între anii 2004 şi 2009, suma cea mai mare înregistrându-se în ultimul an luat în studiu. Se remarcă o dublare a costurilor în anul 2008 faţă de anul 2005 (Fig.2).

În ceea ce priveşte rezultatele culturilor efectuate din sputa pacienţilor internaţi şi diagnosticaţi cu bronşiectazii s-au putut izola la un număr de 159 de pacienţi următorii germeni: Haemophilus influenzae, Stafilococus aureus, Klebsiella pneumoniae şi Pseudomonas aeruginosa. Cele mai multe cazuri au implicat Haemophilus influenzae, iar pe locul al doilea Pseudomonas aeruginosa (Fig.3).

 

CONCLUZII

Repartiţia pacienţilor în funcţie de decadele de vârstă relevă faptul că cei mai mulţi pacienţi au vârsta cuprinsă în intervalul 51-60 ani, urmaţi de cei aflaţi în intervalul de vârstă 41-50 ani. Majoritatea pacienţilor sunt de sex feminin şi din mediul urban.

Numărul total de zile de spitalizare/ an al pacienţilor internaţi în Spitalul de Pneumologie Iaşi în perioada 2000-2009, diagnosticaţi cu bronşiectazii, a crescut semnificativ în special în ultimii patru ani, ceea ce denotă cheltuieli de spitalizare importante asociate îngrijirii acestor bolnavi. Cele mai multe internări sunt înregistrate în lunile de iarnă.

La cei 1.063 de pacienţi s-au putut identifica următorii germeni, în ordinea frecvenţei: Haemophilus influenzae, Pseudomonas aeruginosa, Stafilococus aureus, Klebsiella pneumoniae.

 

DISCUŢII

Accesul precar la servi­ciile de sănătate (tratamentul întârziat sau neefectuat pentru boli care pot reprezenta factori predispozanţi), dar şi dotarea modestă (exemplu: imposibilitatea examinării CT pentru diagnosticul de certitudine) a instituţiilor medicale din anumite ţări face dificilă aprecierea exactă a numărului de persoane diagnosticate cu această afecţiune, în anumite zone.

Datorită numărului mare de zile de spitalizare şi a resurselor costisitoare (echipe medicale specializate, tratamente medicamentoase şi de recuperare) mobilizate pentru îngrijirea pacienţilor cu bronşiectazii internaţi, afecţiunea poate fi considerată drept o problemă de sănătate publică şi management sanitar.

Un alt aspect important este calitatea vieţii pacienţilor cu bronşiectazii. În cadrul exacerbărilor pacientul necesită tratament caracteristic episoadelor acute pentru îmbunătăţirea statusului general, dar şi în perioadele de acalmie, când trebuie să acorde atenţie igienei bronşice (hidratare, aerosoli, fizioterapie).

About Author

Medica Academica

Comments are closed.