Format la şcoala anglo-saxonă, prof. Constantin C. Iliescu a desfăşurat o prolifică activitate profesională, fiind considerat creatorul specialităţii de cardiologie şi a şcolii de cardiologie din România. A fost primul profesor de cardiologie din România şi s-a implicat în înfiinţarea şi organizarea ASCAR (Asistenţa Cardiacilor), o instituţie care a contribuit la dezvoltarea unei reţele de asistenţă în toată ţara pentru prevenirea, depistarea şi tratamentul afecţiunilor cardiace.
Constantin C. Iliescu (1892 – 1978) a urmat studiile secundare la Liceul Negruzzi din Iași, iar studiile universitare la Facultatea de Medicină din București. În timpul studenţiei lucrează ca asistent în laboratorul de histologie a prof. I. Bruckner și în laboratorul de anatomie descriptivă al facultăţii (1916-1919). În aceeași perioadă este extern și apoi intern prin concurs al spitalelor Eforiei din București (Colţea, Colentina, Filantropia). În 1919 începe un stagiu de pregătire în cardiologie la Londra, în clinica și laboratoarele University College Hospital, sub directa îndrumare a lui Thomas Lewis, unul din cei mai cunoscuţi cardiologi ai timpului. În 1922 este numit asistent al prof. Lewis. Este o perioadă rodnică pentru activitatea sa de cercetare, publicând 12 lucrări știinţifice, din care patru, în revista Heart, ca prim autor. Subiectele acestor lucrări reprezintă contribuţii fundamentale la cunoașterea mecanismului mișcării circulare în geneza fibrilaţiei atriale și al flutterului atrial.
În 1923 renunţă la cariera universitară din Anglia și se reîntoarce în România, unde este numit șef de lucrări la Spitalul Filantropia. Între anii 1948 și 1959 este profesor la spitalul Caritas, pentru o perioadă fiind decan al Facultăţii de Medicină. Până la pensionare (1964) este profesor de cardiologie la spitalul ASCAR, fiind primul profesor de cardiologie din ţară. Între 1959 şi 1975 a fost expert OMS pe probleme cardiovasculare. A fost membru al Academiei Române (1964), membru de onoare al Academiei de Știinţe Medicale (1969), al Societăţii Regale de Medicină din Londra și al societăţilor de cardiologie din mai multe ţări europene.
În prima etapă după revenirea în ţară, CC Iliescu se consacră în special activităţii didactice, fiind foarte apreciat de studenţi pentru claritatea şi atractivitatea expunerilor. În 1939 publică “De vorbă cu studenţii”, o carte care s-a bucurat de un mare succes în lumea medicală. A mai publicat „Aspectul clinic”, „Mecanismul și tratamentul fibrilaţiei auriculare”, „Elemente de electrocardiografie”, „Cum putem preveni și trata bolile de inimă”, „Infarctul miocardic prin tromboza coronariană” (premiată de Academia Română), „Urgenţele aparatului cardio vascular”, „Digitala și chinidina, acţiune farmacologică și întrebuinţare clinică” și „Angina pectorală. Mecanism, apect clinic, tratament”.
La sfârșitul celui de al doilea război mondial conduce o primă unitate cu profil de cardiologie la Spitalul Brâncovenesc. Ulterior înfiinţează, la Spitalul Bucur, serviciul de cardiologie ce va primi în 1945 numele de ASCAR (ASistenţa CARdiacilor), la propunerea prof. Iliescu. Obiectivele instituţiei erau legate de prevenirea, depistarea bolnavilor cardiaci şi tratamentul şi urmărirea acestora. În timp, instituţia a devenit o puternică şcoală de formare a medicilor cardiologi, fiind implicată în elaborarea ghidurilor metodologice şi având o contribuţie importantă atât în dezvoltarea învăţământului de specialitate, cât şi în activitatea ştiinţifică.
Florin Pupăză
