Cancerul ovarian este neoplasmul cu cea mai mică rată de supravieţuire la femei, fiind o boală gravă care rămâne de multe ori ascunsă pentru că simptomele sunt nespecifice în fază incipientă.
În România sunt raportate anual 1.850 de cazuri noi de cancer ovarian – incidenţa acestei boli în ţara noastră fiind de 10,3 cazuri la 100.000 de locuitori – şi 1.020 decese.
Carcerul ovarian are mai multe forme, dintre care cea mai frecventă este carcinomul epithelial, care se dezvoltă din celulele de la supărafaţa ovarului.
Factorii care cresc riscul de apariţie a cancerului ovarian sunt vârsta înaintată, istoricul familial şi genetic, menarha precoce sau menopauza tardivă, prima sarcină după 30 de ani, nuliparitatea şi istoricul de cancer de sân.
Simptomele includ dureri abdominale, modificări ale tranzitului intestinal, modificări urinare, sângerări neobişnuite, pierdere în greutate, oboseală, astenie.
Majoritatea cazurilor de cancer ovarian apar după vârsta de 55 de ani.
Cezar Irimie, preşedintele FABC, a subliniat importanţa screeningului şi a cunoaşterii simptomelor acestui tip de cancer, precum şi faptul că deşi este un cancer rar, medicamentele care pot creşte supravieţuirea în acest tip de cancer nu au intrat pe lista de compensare, deoarece nu sunt medicamente orfane (fără echivalent terapeutic).
Dr. Iustina Fusu, vicepreşedintele Ligii pentru Cancer, a vorbit despre importanţa decontării testelor genetice pentru a evalua riscul de boală şi corelaţia testărilor cu tratamentul personalizat. Ea a spus că noile medicamente oferă o toxicitate mult mai redusă iar răspunsul la tratament e mult mai bun.
