Începând cu luna martie, studenții Facultății de Medicină din cadrul UMF Cluj-Napoca vor beneficia de o metodă pedagogică nouă, modernă, centrată pe student, în care aceștia învață despre un subiect trecând prin experiența rezolvării unor probleme. Învățarea prin probleme sau, altfel spus, prin soluționarea unor probleme (Problem-Based Learning sau PBL), a fost imaginată și aplicată în învățământul medical de Barows și Tamblyn la Universitatea McMaster din Canada, fiind considerată de mulți autori drept principala inovație educativă de la sfârșitul secolului al XX-lea. Utilizată inițial ca metodă educațională în învățământul medical preclinic, metoda este în prezent aplicată și în învățământul medical clinic și în programele de rezidențiat și pregătire profesională continuă din numeroase universități din întreaga lume.
Decanul Facultății de Medicină din Cluj-Napoca, prof. dr. Anca Buzoianu, spune că această metodă ajută tinerii să-şi dezvolte gândirea critică și să gândească strategic, dar mai ales să învețe singuri.
“Studenții români sunt obișnuiți să li se dea totul pe tavă, noi să le dictăm informații și ei să le învețe. PBL este o abordare diferită, constructivă, prin care tu, ca profesor, îi înveți cum să învețe. Cum se spune: «Decât să-i dai omului pește, mai bine îl înveți să pescuiască!». Există școli de medicină din Europa sau Statele Unite în care toată curricula se bazează pe PBL. Un exemplu este Universitatea Harvard sau multe universități din Olanda. În Romania încă nu a fost implementată această metodă nouă de învățare activă. Acum doi ani am testat în cadrul Facultății de medicină din Cluj un modul pilot cu o serie de studenți. Rezultatele au fost foarte bune. Această abordare a fost extraordinar de bine primită și plăcută de studenți. Datorită rezultatelor obținute, am decis să introducem această medodă. Marea provocare este începerea programului educațional încă din primul an de studiu. Pentru niște proaspeți studenți la medicină, rezolvarea unor cazuri clinice este extrem de importantă și atractivă”, spune prof. dr. Anca Buzoianu.
Cadrul didactic are rolul de “facilitator”, ajutându-i pe studenți să rezolve problemele doar prin îndrumări. Se lucrează în grupuri mici, de maximum 8 studenți, pe parcursul unui semestru. Grupul are nevoie de câteva săptămâni până ajunge la eficiența maximă. Prin rotație, membrilor grupului li se atribuie diferite roluri.
“Se rezolvă, practic, 6 cazuri clinice. Se definește problema, se prezintă cazul. Studenții au timp să caute, să se instruiască, urmând ca în ultima săptămână să se rezolve cazul respectiv. Se încurajează munca independentă. Dorim să schimbăm stilul de gândire al studenților și să încurajăm implicarea lor activă și independentă. Fiecare vine cu soluția proprie, se fac conexiuni între materii, urmând soluționarea. Unul dintre cele mai grele aspecte este ca profesorul să-și iasă din rolul de profesor, să nu le rezolve el problemele, ci doar să îndrume în așa fel discuțiile încât să se rezolve problema”, a mai spus decanul Facultății de Medicină din Cluj, prof. dr. Anca Buzoianu.
A fost necesară o pregătire a profesorilor extrem de minuțioasă pentru ca aceștia să scrie cazurile. Au avut loc șase sesiuni de instruire în prezența unor experți de la Universitatea de Medicină din Viena.
Richard Mairz, directorul Departamentului de Educație Medicală, dar și profesor asociat al UMF Cluj, este cel care pe parcursul ultimilor doi ani a ținut cursuri cu 70 de cadre didactice care sunt implicate în PBL. Au fost pregătiți atât cei care au devenit facilitatori, cât și cei 15 profesori care au scris cazurile. Cu ajutorul experților de la Viena a fost dezvoltat și un program de evaluare.
“Noi vrem să vedem dacă se schimbă ceva în gândirea studenților. Aceasta metodă, a facilitării, este o modalitate de stimulare și dezvoltare a abilităților de gândire critică a studenților. Facilitatorul are și rolul de a asigura un climat favorabil comunicării”, a declarat prof. dr. Anca Buzoianu.
Acesta este un alt mare avantaj al acestei metode educaționale, faptul că facilitează comunicarea interpersonală și, într-o foarte mare măsură, munca în echipă. Acest concept este foarte actual. În multe școli de medicină din lume există o materie care se numește ”Interprofessional development”, care îi învață, de exemplu, pe medici să lucreze în echipă cu farmacistul, asistenta, kinetoterapeutul sau cu psihologul. O echipă care să învețe să comunice între ei, spre binele pacientului. În România există, din păcate, așa-zisa separație artificială: doctorul nu comunică întotdeauna destul de bine cu pacientul, aparținătorii sau alți colegi din domeniul sanitar, spun specialiștii. Aceste lucruri sunt, oarecum, depășite din punctul de vedere al evoluției medicinei.
“Totul trebuie să se facă în echipă – un aspect esențial în domeniul medical. O altă provocare pentru profesorul “facilitator” este ca să facă acel grup de studenți să funcționeze. El trebuie să îi familiarizeze pe studenți cu cazurile clinice încă din anul I. Asta le place studenților teribil. Nu mai există acea separație artificială între clinic și preclinic. De multe ori, noțiunile aride, fundamentale, pe care le învață studenții atunci când încep studiile sunt cele care îi îndepărtează pe aceștia de profesie. Pe când coborârea din primii ani spre contactul cu pacientul nu face decât să crească interesul studentului pentru ceea ce învață. Rezultă, practic, creșterea atractivității ofertei educaționale. Având în vedere ca noi avem cel mai mare număr de studenți străini din țară, trebuie să ne aliniem la direcțiile europene de dezvoltare”, punctează prof. dr. Anca Buzoianu.
Pentru textul integral vezi ediţia print Medica Academica, martie 2014.