Administrația prezidențială lucrează la o nouă lege a sănătății după ce Fondul Monetar Internațional a decis că nu se mai poate și că banii, așa puțini cum sunt, nu mai trebuie să se scurgă aiurea din sistem. Controlul privat se pare că este întrevăzut ca fiind soluția cea mai bună, și aici sunt date exemplele unor popoare disciplinate, precum Olanda și Germania, care au sisteme foarte performante, cu mai multe case de asigurări medicale care se află în competiție pentru pacienți. În ce măsură putem noi să transformăm niște instituții consumatoare de resurse, în care intră banii ca într-un sac fără fund, în instituții profitabile și, totodată, care să îndeplinească și funcția caritabilă tradițională a spitalului obișnuit reprezintă mai mult decât o simplă întrebare cu care ne-au obișnuit. Este o adevărată provocare.
Monopolul Casei, la final?
Declarațiile succesive și concordante ale lui Cristian Vlădescu, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniul Sănătăţii Publice, ale președintelui Casei Naționale de Asi-gurări de Sănătate, Lucian Duță, și ale consilierului prezidențial Virgil Păunescu par să arate că autoritățile sunt pregătite să spargă monopolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ceea ce, spun oficialii, va aduce, în primul rând, bani noi în sistemul de sănătate. Bani noi, suplimentari, de la cetățenii care nu vor fi mulțumiți de serviciile acoperite de pachetul de bază și vor fi dispuși să plătească în plus pentru asigurările de sănătate suplimentare care vor completa pachetul de bază.
“Deficitul CNAS este de un miliard de euro, respectiv de 25%. Colectăm patru miliarde de euro și cheltuim cinci”, a punctat preșe-dintele CNAS, Lucian Duță, într-o emisiune televizată. Ideea e că acel miliard, care acum ajunge în sănătate prin intermediul Ministerului Sănătății, să fie trecut direct pe seama pacienților contributori, cu două avantaje: nu este nevoie să crească contribuțiile sociale în prag de alegeri, pentru că asigurarea va fi volutară, și, în al doilea rând, această sumă va fi administrată privat.
Important de semnalat este și faptul că în România 10 milioane de contributori plătesc pentru 20 de milioane de pacienți, și nu mai e mare lucru de impozitat, doar dacă ne atingem și de pensionarii cu pensii lunare de sub 740 de lei. Ceea ce ar elimina practic cuvântul “social” din filosofia românească a asigurărilor de sănătate.
Un calcul simplu făcut public de președintele CNAS, Lucian Duță, arată că împărțind în mod egal 4 miliarde de euro – banii strânși anual de contributori – la 20 de milioane de români, obținem 200 de euro, costul serviciilor de care putem beneficia fiecare dintre noi anual, și care ar trebui să acopere serviciile medicale incluse în pachetul de bază. Pe lună, costul serviciilor este de 16,6 euro, deci 70 de lei. N-ar trebui să fie o problemă, spun autoritățile, dacă mai plătim 5 – 7 euro, adică 60 – 80 de euro pe an în plus, ceea ce înseamnă 1,2 – 1,7 miliarde de euro în plus pentru sănătate. Banii sunt practic luați tot de la același persoane care plăteau și până acum.
Noua lege a sănătății și implicarea mediului privat în domeniu e una din condi-țio-nalitățile acordului cu FMI, iar trea-ba autorităților este să împacheteze știrile proaste într-o haină acceptabilă înainte de alegeri. “Lucrăm la o nouă lege: un model e acela în care intervenim și le dăm caselor private acest pachet de bază, sau te reasiguri printr-o poliță suplimentară de asigurări”, explică Lucian Duță, președintele CNAS, instituție aflată acum în subordinea Ministerului Sănătății.
Salariile medicilor, negociate
Transformarea spitalului într-o fundație/unitate comercială va putea permite angajarea medicilor pe bază de performanță, va stimula competiția și va asigura o creștere a calității serviciilor. “Acest proiect de lege permite spitalelor să schimbe statutul juridic şi să devină societăţi, asociaţii sau fundaţii, având acelaşi proprietar, respectiv autorităţile locale, Ministerul Sănătăţii (MS) sau ministerele cu reţea sanitară proprie. Acest sistem care se regăseşte în multe ţări, pornind de la Anglia, Polonia, Ţările Baltice, permite dezvoltarea unui management de calitate. Totodată, politica de personal nu ar mai depinde de Legea Finanţelor Publice, ci de nevoile reale ale spitalului”, a declarat, pentru Me-dia-fax, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniul Sănătăţii Publice, Cristian Vlădescu.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, luna Septembrie 2011.
