O operație de chirurgie ortognată costă în România aproximativ 2500-7000 de euro, în timp ce în străinătate poate ajunge la 30.000 de euro sau chiar 80.000 de euro, într-o țară precum Elveția, a afirmat dr. Ion Nicolescu, medic de chirurgie oro-maxilo-facială.
Dr. Nicolescu conduce secția de chirurgie oro-maxilo-facială a spitalului „Sfânta Maria” din București și este fondatorul clinicii de medicină dentară Nicolescu – Agatstein.
Chirurgia ortognatică se referă la proceduri chirurgicale care au drept scop plasarea dinților, a oaselor maxilarelor și a țesuturilor moi într-o poziție anatomică îmbunătățită. Aceste proceduri pot rezolva probleme cum ar fi mușcătura incorectă, dificultățile de masticație și cele de vorbire, dar și nemulțumirile estetice provocate de anomaliile de creștere ale oaselor feței.
„În 90% din cazuri, motivația pentru care pacienții apelează la o astfel de procedură este una estetică, însă scopul nostru final este de a-i face pe aceștia să aibă o <<mușcătură>> corectă”, a spus dr. Nicolescu. Astfel, prima etapă a tratamentului este îndreptarea dinților (cu durata de aproximativ un an), urmând operația de optimizare a mușcăturii prin care maxilarul sau mandibula sunt ajustate în funcție de problema specifică, după care, în perioada post-operatorie, se verifică stabilitatea rezultatelor obținute. Datorită procedurii inovative, în care oasele mandibulei sunt secționate și apoi prinse cu șuruburi și plăcuțe, pacientul poate deschide gura imediat după operație, revenindu-se destul de repede la funcționalitate, însă timp de patru săptămâni nu poate consuma decât alimente moi. Intervenția în sine durează între 3 și 5 ore, iar pacientul se află sub anestezie generală.
O astfel de procedură, la nivelul său cel mai ridicat de complexitate, se realizează în prezent doar în cadrul Spitalului Sanador, în timp ce segmente ale procedurii pot fi realizate și în cadrul clinicii Nicolescu – Agatstein. Deocamdată, în cadrul sistemului de stat astfel de procedură nu este decontată, fiind folosită, în cadrul acestor intervenții, metoda clasică în care gura pacientului este imobilizată timp de 4-6 săptămâni. Pentru moment, există discuții cu Ministerul Sănătății pentru decontarea plăcuțelor și șuruburilor necesare operației moderne în cadrul spitalelor de urgență și renunțarea la imobilizarea cavității bucale a pacientului.
