Chirurgia transorificială, nomenclatură și căi de acces

0

Secolul XX a cunoscut o modernizare impresionantă a tehnologiei medicale. După introducerea robotului chirurgical cu scopul de a crește precizia și finețea mișcărilor și de a realiza tehnici noi, chirurgii s-au gândit la noi modalități de a minimaliza morbiditatea intervențiilor chirurgicale simultan cu creșterea beneficiilor.

Chirurgia transori-ficială este una din-tre frontierele ce rămăseseră de trecut. Într-adevăr, la nivelul anului 2009, numeroase publicații propuneau tehnici de chirurgie transorificială, aflate la stadiu clinic sau experimental.  Acest domeniu își propune să includă tehnicile chirurgicale de complexitate ridicată realizate prin orificii naturale ale organismului, eventual cu penetrarea peretelui luminal al unui viscer. Căile de acces cele mai utilizate sunt: stomacul, vaginul, vezica și colonul. Ca o extensie, unii autori consideră chirurgia printr-un singur port ombilical ca aparținând, de asemenea, acestei categorii.

Scurt istoric

Se pare că primii care au raportat o astfel de tehnică au fost Guttman și colaboratorii, care au rea-lizat o nefrectomie trans-
-vaginală cu ajutorul unui laparoscop de 5 mm, în 2002. A urmat grupul Apollo, care a rea-lizat ligaturi tubare pe model porcin și apoi gastroenteroanastomoze pe animale care au supraviețuit, iar la necropsia efectuată după două săptămâni nu prezentau urme de infecție intraabdominală. În alte domenii de cercetare, s-au studiat efectele imunologice ale peritoneoscopiei, care au arătat că titrul de citokine inflamatorii este același în laparoscopie, comparativ cu NOTES prin abord transgastric.

trans

Căi de abordare

Chirurgia transorificială dispune, în prezent, de mai multe porți de acces. Din punct de vedere istoric, accesul transgastric a fost unul dintre cele mai studiate în laborator, datorită echipamentelor optice de endoscopie, flexibile și deci utile în acest tip de intervenții. Dificultățile legate de această poartă de intrare sunt, în primul rând, cele privind sistemele de închidere a peretelui gastric. În schimb, accesul transvaginal și-a câștigat rapid utilitate clinică, fiind folosit pentru colecistectomii, anexectomii sau chiar splenectomii, mai ales în tehnici hibride care presupun plasarea unui trocar transombilical pentru video-scop. Introducerea trocarului sau trocarelor este, în cele mai multe cazuri, facilă, iar închiderea orificiilor vaginale se face fără mari dificultăți, într-un timp vaginal. Alte căi de acces sunt cea transvezicală, de mare interes și aplicabilitate pentru urologi, și cea transrectală, care este poate și cea mai puțin studiată până în prezent.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Dr. Olivia Sgarbură, Institutul de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni

About Author

Medica Academica

Comments are closed.