Asociate de obicei cu vârsta înaintată, bolile reumatismale cresc în incidență ca urmare a măririi duratei de viață, în general, dar suferă totodată și un proces de “întinerire”, în sensul că apar la vârste din ce în ce mai tinere, neobișnuite pentru aceste afecțiuni, spune conf. Cătălin Codreanu, reumatolog, președintele Societății Române de Reumatologie. Stilul de viață occidental își pune amprenta asupra organismului și prin bolile reumatismale – cazurile de gută s-au dublat sau chiar s-au triplat în ultimii 30 de ani, iar artrita reumatoidă a ajuns la 1% din populație. Cât privește artroza, această boală afectează nu mai puțin de 10% din populație. O realizare importantă a Societății Române de Reumatologie este Registrul Român de Boli Reumatice, care a înrolat până acum 8000 de pacienți.
Ne confruntăm cu o recrudescență a bolilor reumatismale, sau este o consecință a creșterii duratei de viață, a unei mai bune diagnosticări?!
Bolile reumatice sunt frecvente per se – reprezintă a doua cauză majoră de morbiditate! Și vreau să vă dau doar două exemple edificatoare: artroza afectează 10% din populația generală, iar artrita reumatoidă 1%. Suplimentar, survine influența celor două fenomene de care ați pomenit:
– sunt boli care sunt depistate mai devreme – de exemplu artrita reumatoidă sau spondilartritele, prin perfecționarea metodelor de diagnostic, ceea ce face să fie identificat un număr mai mare de cazuri, mai devreme;
– pentru unele boli care sunt înalt dependente de influența factorilor de risc, asistăm la o creștere reală a frecvenței, de exemplu guta, a cărei frecvență de apariție s-a dublat sau chiar s-a triplat în decurs de 30 de ani, în societățile cu stil de viață și alimentație de tip “occidental”. O explicaţie a creşterii prevalenţei gutei este reprezentată de modificările de dietă, creşterea frecvenţei obezităţii, a unui stil de viaţă sedentar, a hipertensiunii arteriale, a utilizării crescute a diureticelor, precum şi a tendinţei actuale generale de îmbătrânire a populaţiei.
Dacă punem bolile reumatismale în legătură cu creșterea duratei de viață, înseamnă că articulațiile noastre sunt programate pentru mai puțin? Este o normalitate să ai o boală reumatismală la o vârstă avansată?
Unele boli reumatice sunt clar dependente de vârstă, exemplul cel mai evident fiind artroza: frecvența cazurilor de boală artrozică, dar și severitatea bolii cresc pe măsură ce o populație înaintează în vârstă. Relația însă nu este atât de simplă, pentru că nu neapărat vârsta este cea care devine nocivă articulațiilor, ci mai curând procesul de uzură a cartilajului hialin articular, determinat de solicitările mecanice la care este supusă articulația, precum și procesul inflamator local secundar, care determină accelerarea degradării structurilor articulare.
Un proces interesant este o așa-zisă “întinerire” a unor boli clasic legate de vârsta a treia, cum este artroza: a fost studiat numărul de cazuri noi de artroză din SUA, între 1990 și 2010, și s-a constatat că vârsta medie a diagnosticului de artroză a scăzut de la 72 ani în 1990 la 56 ani în 2010, cu o “întinerire” a bolii în medie cu 16 ani. În ultimul deceniu creșterea numărului de cazuri noi diagnosticate de artroză de genunchi la persoane tinere se corelează cu creșterea concomitentă a prevalenței obezității și traumatismelor de genunchi, iar acest fenomen este concordant cu triplarea numărului de proteze totale de genunchi din SUA la populația între 45 și 65 de ani.
Alte boli reumatice nu sunt însă legate de vârsta înaintată, exemplul fiind aici afecțiunile de tip inflamator sau autoimun: artrita reumatoidă, spondilartritele, lupusul eritematos sistemic.
În ceea ce privește artrita reumatoidă – o afecțiune despre care nu se știe deocamdată cauza apariției – care este stadiul cercetărilor actuale? Cat de departe suntem în cercetare?
Mă tem că trebuie să vă contrazic: nu cunoaștem cauza artritei reumatoide pentru că această boală face parte din grupul afecțiunilor în care nu există o cauză unică, așa cum avem în bolile infecțioase, ci, la fel ca majoritatea bolilor cronice, apare ca urmare a intervenției mai multor factori de risc, majoritatea bine cunoscuți datorită progreselor înregistrate în ultimii ani.
Astăzi artrita reumatoidă este considerată o boală cu determinism complex multifactorial: apariția afecțiunii se corelează cu acțiunea a multipli factori de risc, unii aparținând organismului gazdă – de exemplu factori genetici, hormonali – la nivelul căruia creează un teren predispozant pe fondul căruia intervin factori de mediu – de exemplu fumat, infecții – implicați în declanșarea bolii.
Prezența în serul pacienților cu artrită reumatoidă a auto-anticorpilor asociați bolii (anticorpi anti-peptide ciclice citrulinate – ACPA, și factori reumatoizi – FR) a fost descrisă cu mulți ani înainte de debutul simptomatic. Aceasta sugerează că procesul imuno-inflamator începe cu mult timp înainte de manifestarea clinică a bolii, determinând pierderea toleranței imunologice față de “self” și apariția de fenomene autoimune care, prin depășirea în timp a unui prag critic, vor duce la apariția simptomelor și semnelor clinice, precum și a leziunilor tisulare caracteristice bolii.
Dintre factorii de risc de mediu, cea mai puternică asociere cu artrita reumatoidă a fost descrisă pentru un factor de risc neașteptat, respectiv fumatul, însă numai pentru formele de boală ACPA pozitive și FR pozitive. Riscul de artrită reumatoidă crește cu intensitatea și durata expunerii la fumat. Deși scade în timp, riscul de favorizare a bolii rămâne prezent până la 20 de ani după oprirea fumatului. Pe lângă creșterea riscului de boală, fumatul se asociază cu forme mai severe de artrită reumatoidă. Există date care arată că nu expunerea la nicotină, ci la alte componente din fumul de țigară este responsabilă de creșterea acestui risc.
Această interacțiune dintre factorii genetici – alele pentru epitopul comun – și de mediu – fumat – și apariția artritei reumatoide ACPA pozitive constituie suportul unui model etiopatogenic care să explice inițierea bolii: fumatul crește proporția de celule conținând citrulină în plămâni, iar indivizii posesori de epitop comun sunt genetic predispuși să formeze ACPA, ceea ce crește riscul apariției artritei reumatoide la aceștia.
Spuneați acum ceva timp că sunt necesare date din România privind bolile reumatice, și nu provenite din extrapolarea datelor din străinătate, așa cum se comunică îndeobște. Pe domeniul bolilor reumatismale ați reușit să faceți, la nivel de societate profesională, Registrul Român de Boli Reumatice. Cum ați reușit să convingeți medicii care transmit date – pentru că de multe ori este invocată această problemă?
Registrul Român de Boli Reumatice este o realizare extrem de importantă a Societății de Reumatologie, de care suntem foarte mândri: furnizează date esențiale despre principalele boli reumatice de tip inflamator: artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, artropatia psoriazică și include peste 8.000 de pacienți.
Dacă la început era perceput ca o obligație, astăzi Registrul și-a dovedit utilitatea, astfel încât practicianul preferă să introducă datele pacientului în sistem pentru că acesta reprezintă o bază de date utilă nu numai pentru statistici, dar și pentru luarea de decizii de conduită terapeutică în practica medicală cotidiană.
Cum stăm cu registrele pe alte boli reumatismale?
În plină dezvoltare: sunt în fază de implementare registrele pentru artrita juvenilă, lupus, vasculite.
Abonații noștri sunt medici de diferite specialități, cam jumătate fiind medici de familie. Ce ați dori să le transmiteți, din perspectiva depistării și managementului bolilor reumatismale?
Dacă ar fi să rezum totul într-un cuvânt, acela ar fi “colaborare”. Frecvența mare a bolilor reumatice face ca intervenția medicilor de familie să fie esențială pentru asigurarea asistenței medicale necesare acestor bolnavi – numărul de specialiști reumatologi pur și simplu nu este suficient de mare pentru a acoperi nevoile. În același timp însă medicul de familie trebuie să evalueze corect limitele competenței sale și să îndrume către reumatolog acele cazuri în care intervenția acestuia este obligatorie, în special în vederea depistării precoce a unor boli cu potențial sever evolutiv, așa cum sunt artrita reumatoidă sau spondilartritele, și aplicarea la timp a soluțiilor terapeutice celor mai avansate.
