Conf. Dr. Liviu Stan, șeful Serviciului de Chirurgie Cardiovasculară al Spitalului Militar Central “Dr. Carol Davila”, vorbește despre realizările colectivului pe care îl conduce, între care implantarea valvelor aortice fără suturi, faptul că activitatea a continuat permanent chiar sub asediul covid, echipa realizând printre primele intervenții la pacienții pozitivi și fiind implicată în stabilirea protocoalelor de acțiune pentru această nouă boală, învățată de medici alături de pacianți în condițiile unui veritabil “război”.
Dar și despre provocările cu care se luptă pentru și alături de echipa sa de chirurgi – spațiul prea mic și inadecvat, fondurile insuficiente care îl obligă să refuze pacienți sau să nu poată interveni la nivelul cunoștințelor și abilităților pe care echipa le are.
Specialistul mărturisește și ambițiile cele mai arzătoare – conectarea la cele mai noi tehnici în domeniul extrem de dinamic al chirurgiei cardiovasculare și dorința de a nu fi nevoit să refuze niciunui pacient accesul la orice tehnică chirurgicală care există și i se potrivește.
Conduceţi Clinica de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Spitalului Militar Central “Dr. Carol Davila”. Vă rog să ne vorbiţi despre patologia pe care o rezolvaţi în cadrul Clinicii.
Conduc deja de câțiva ani Serviciul de Chirurgie Cardiovasculară al Spitalului Militar Central. Înainte de 2016 noi aveam personalitate juridică separată ca Centru de Boli Cardiovasculare al Armatei, înființat de Profesorul Vasile Cândea, o mare personalitate a chirurgiei românești de la a cărui naștere au trecut 90 de ani (pe 24 mai 2022) și care a trecut în neființă acum doi ani. În acest spital a fost a doua instituție medicală bucureșteană dedicată exclusiv tratamentului bolilor cardiovasculare.
Evident, dată fiind această tradiție, abordăm în mod curent întreaga patologie cardiovasculară, cu excepția transplantului cardiac.
Vă rog să ne furnizaţi câteva date privind capacitatea clinicii şi colectivul pe care îl conduceţi.
Clinica noastră are în concepția de funcționare 50 de paturi. Suntem un număr de 11 chirurgi cardiovasculari și vasculari, doi dintre aceștia fiind angajați în Ambulatoriul spitalului și având integrare clinică. Ne bucurăm de sprijinul asistentelor de pe secție și din blocul operator integrat serviciului nostru, cât și de ajutorul personalului auxiliar, brancardieri, îngrijitoare și infirmiere, cât și de doi registratori medicali.
Cu ce probleme deosebite v-aţi confruntat?
Principala noastră problemă o reprezintă spațiul în care ființăm, insuficient pentru patologia tratată și inadecvat vremurilor în care bolile cardiovasculare reprezintă ucigașul numărul unu al Planetei. Fondurile insuficiente din Programele Naționale reprezintă o altă mare dificultate cu care trebuie să ne luptăm.
De curând, în clinica pe care o conduceţi aţi realizat o serie de intervenţii în premieră. Vă rog să ne dați mai multe detalii despre aceste intervenţii.
Încercăm să ținem pasul cu ceea ce se întâmplă pe plan mondial. Ne deplasăm la întâlniri de specialitate, din nou, după doi ani de austeritate științifică, aș spune. Suntem conștienți că din cauza restricțiilor financiare cu care ne confruntăm, accesul la tehnicile noi este rezervat unei mâini de pacienți, dar consider că trebuie să rămânem conectați la ceea ce se întâmplă pe plan mondial în această specialitate, extrem de tehnică și inovatoare.
În această logică, am implantat un număr de valve aortice fără suturi. Aceste dispozitive scutesc mult timpul operator, reprezentând o soluție pentru o serie de pacienți care pot fi operați clasic la limită, din cauza patologiilor asociate sau ale altor riscuri: vârstă, intervenții complexe etc.
Suntem la finalul unei pandemii care a produs mari dezechilibre, în toate domeniile. În ce măsură pandemia de covid-19 a afectat activitatea clinicii? Dar activitatea didactică în care sunteţi implicat?
Suntem printre spitalele unde activitatea noastră de bază nu s-a întrerupt în timpul pandemiei. Au existat desigur restricții mai ales din cauza numărului mic al personalului din secția de terapie intensivă, implicat cu prioritate în activitatea de îngrijire a pacienților cu covid.
Am fost primii din țară care am abordat intervenții complexe la pacienții în stare acută pozitivi, fiind implicați în stabilirea protocoalelor de acțiune, afecțiunea cu care ne confruntam fiind complet nouă. Experiența am dobândit-o în timp real, alături de pacienții noștri.
A existat câteodată și reticența din partea pacienților noștri, care s-au temut să vină în spitale, dar severitatea patologiei pe care o abordam a făcut să avem tot timpul urgențe și pacienți în stare gravă care au găsit alinare în acest loc.
Chirurgia cardiovasculară cunoaşte o evoluţie remarcabilă. Vă rog să ne vorbiţi despre această evoluţie
şi despre şansele ca noile tehnici chirurgicale să fie folosite şi în clinica pe care o conduceţi.
Aveți dreptate! E un tărâm în care cercetarea și dezvoltarea științifice au făcut minuni. Se abordează patologii din ce în ce mai complexe, cu acces cât mai prietenos pentru pacient. Colaborăm cu servicii înrudite pentru intervenții hibride, există implantări valvulare fără circulație extracorporeală, bypass-uri coronariene aproape exclusiv arteriale, chiar și cele dedicate pacienților operați în urgență. Există tot felul de dispozitive concepute destinate efectuării în cât mai multă siguranță și cu cât mai mare acuratețe a intervențiilor chirurgicale.
Ce ne puteți spune despre colaborarea cu alte centre de specialitate din ţară şi de peste hotare în domeniul chirurgiei cardiovasculare?
Colaborarea cu centre înrudite din străinătate reprezintă o piesă de bază în strategia noastră de dezvoltare. Există intervenții pe care le efectuăm în echipe mixte împreună cu colegi din Germania, Slovacia, Cehia și Grecia. Personal am dobândit multe dintre cunoștințele pe care le am în urma unor stagii și cursuri în străinătate. Aș menționa, fără să am pretenția de a le fi epuizat: West Deutsche Herz Zentrum Essen, Spitalul Papworth din Cambridge, John Radcliffe Hospital Oxford, Spitalul Universitar Bratislava, Hospital Clinic Barcelona.
Vorbiţi-ne vă rog despre omul Liviu Stan, cel din afara profesiei.
Din păcate există foarte puțin timp pentru personajul despre care vreți să vorbim. Încerc să compensez aducând calitate în viața familiei, în schimbul timpului pe care îl răpesc de la ei, petrecând atât de mult timp la spital.
Sunt un consumator de muzica de operă, am prieteni foarte buni în lumea Naționalului Bucureștean, care mă obligă în cel mai frumos sens să merg la teatru. Îmi place să alerg și să înot. Călătoriile sunt prezente natural în viața unui medic din secolul nostru – mai ales înainte de pandemie, și încercăm să amestecăm cât mai plăcut deplasările în scop științific cu cele în scop pur turistic.
Ce îşi propune medicul, dar şi omul Liviu Stan pentru perioada următoare?
Împreună cu conducerea spitalului, pe care probabil am exasperat-o cu cererile mele, sper să găsim un spațiu adecvat desfășurării activității zilnice secției pe care o conduc. Îmi doresc să dezvoltăm tehnici chirurgicale noi, să creștem calitatea serviciilor oferite pacienților și să oferim un mediu plăcut de lucru tuturor colegilor. În definitiv, ne petrecem mai mult timp împreună decât cu familiile și asta ar trebui să conteze.
Mi-aș dori, cel mai mult, să reușesc să nu refuz niciunui pacient care ne cere ajutorul accesul la orice tehnologie există și la orice tehnică chirurgicală se potrivește mai bine în acel caz.
Îmi doresc, cel mai mult, să nu refuz niciunui pacient accesul la orice tehnologie există și i se potrivește cel mai bine.
Am fost primii din țară care am abordat în pandemie intervenții complexe la pacienții în stare acută pozitivi, fiind implicați în stabilirea protocoalelor de acțiune în covid-19.
Principala noastră problemă e spațiul, insuficient și inadecvat vremurilor în care bolile cardiovasculare sunt ucigașul numărul unu al Planetei. Fondurile insuficiente din Programele Naționale sunt o altă mare dificultate cu care ne luptăm.
