Conf. Geza Molnar, epidemiolog, Cluj-Napoca: Cel puţin alte 20-30 de virusuri și bacterii se pregătesc să treacă la om

0

Unul dintre cei mai reputaţi epidemiologi din România, Conf. Geza Molnar, fost secretar de stat în Ministerul Sănătății, explică convieţuirea omului cu microorganismele şi cu natura, în general, dar şi de unde vine Covid-19, de ce a izbucnit acum, şi mai ales după ce scenarii posibile poate evolua pandemia pe care o trăim la acest moment. Estimările pentru România sunt pentru două vârfuri, unul la începutul lui aprilie, un al doilea la sfârșitul lui aprilie – începutul lui mai.

Omul a forțat limitele naturii, a restrâns arealul unor animale, iar “domesticirea” aduce mai aproape de om și microorganismele lor, dar cu efecte neștiute și nebănuite pentru om. Cel puțin alte 20-30 de microorganisme se pregătesc să facă saltul spre lumea umană, spune Conf. Geza Molnar. Poate într-un an, poate în zece. Întrebarea nu e “dacă”, ci “când”.

 

 

 

De unde a apărut acest nou tip de coronavirus? Și de ce acum?

În relaţia umanităţii cu lumea din jur şi în primul rând cu lumea animală – în primul rând vertebrate – există tot timpul un schimb de microorganisme. De vreo 20 de ani tot apar alte microorganisme. Este şi din vina noastră, pentru că barierele sau zona de contact între umanitate şi lumea animală a devenit tot mai restrânsă, mai apropiată. Putem să discutăm de ecologie, de defrişările cu care deranjăm lumea animală… Dacă ne referim la coronavirusuri, a existat o epidemie cu peste 8.000 de cazuri, SARS, în 2002-2003, pentru care, cu mare probabilitate, a fost identificată ca sursă animală liliecii. În 2012 a apărut tot un coronavirus, MERS, care a plecat din Arabia Saudită, și aici s-a dovedit cu certitudine că rezervorul animal natural sunt liliecii. Cercetările continuă și la Covid-19, dar cu mare probabilitate tot liliecii sunt rezervorul natural.

De ce acum? Pentru că acum s-a ajuns ca în cazul acestui virus – al anumitor populaţii de lilieci, pentru că sunt vreo 18 specii diferite – există undeva o încercare de trecere a unor microorganisme – nu numai virusuri, ci şi alte microorganisme – din lumea animală spre lumea umană. De obicei, există şi o gazdă intermediară, în cazul acesta încă în discuţie. Că e vorba de pangolin sau de un alt mamifer, încă nu s-a lămurit.

 

COVID-19 exista sau e rezultatul vreunei mutaţii în familia coronavirusului?

Coronavirusurile sunt cunoscute în lumea animală din anii 1960-1965. În lumea umană nu a existat până în 2002, la apariţia SARS. Atunci a început să se identifice ca patologie umană.

Fără discuţie, este o recombinare, o schimbare în structura virusului. Virusul propriu-zis al liliacului nu poate infecta omul, fiindcă omul nu are receptori pentru a primi virusul. Tocmai de aceea se caută şi specia animală intermediară. Este exact ca în cazul virusului gripal H1N1, cu epidemia din Mexic. Acolo e vorba de virusul păsărilor, care face mutaţii şi recombinaţii în primul rând la porcine, dar nu numai.

 

Circulă mult ideea că virusul Covid-19 ar putea să fi fost creat în laborator.

Eu am 77 de ani şi n-o să mai apuc peste 30 de ani, când se vor desecretiza anumite documente… Dar, cu multă probabilitate, nu a fost creat în laborator, pentru că este vorba de microorganisme şi de boli emergente. Nu e singura. Și Ebola e cunoscută tot din anii 1960, dar au fost episoade epidemice localizate, în primul rând în Africa Centrală. Până atunci n-a deranjat sau i-a deranjat numai pe cei din zonă. Acum, când şi Ebola s-a extins, toată lumea este îngrijorată. Şi aceasta este o infecţie emergentă. Dar sunt cel puţin 20-30 de agenţi patogeni – virusuri şi bacterii – care se pregătesc, şi sunt atenţionări în acest sens.

De exemplu, izolările la lumea păsărilor a virusului gripal H5N8 sunt din ce în ce mai frecvente şi în Europa şi în Asia de Sud-Est, motiv pentru care este supus unei atenţii mari, fiindcă oricând ar putea să dobândească caractere patogene contra omului. Şi atunci va apărea un nou virus gripal H5N8, care până acum n-a existat la om.

Astea sunt mecanismele biologice ale convieţuirii şi coexistenţei umanităţii cu lumea înconjurătoare, în primul rând cu lumea animală. De aceea se şi numesc zoonoze – provin de la animale şi se adaptează pentru infectarea omului. 90% dintre virusurile originale animale nu pot infecta omul, decât foarte rar sau în circumstanţe de coexistenţă, de exemplu muncitorii de la crescătorii mari de porcine sau cabaline. Acest lucru poate genera focare locale, cu îmbolnăviri locale, dar nu cu transmitere la om aşa cum se întâmplă acum.

Nu cred în teoria conspiraţiei, unii discută, însă eu nu am date în sensul unor argumente ştiinţifice. În schimb am argumente ştiinţifice bine fundamentate că este vorba de evoluţia naturală a relaţiei umanitate – lumea înconjurătoare.

 

Ce rol considerați că au aceste microorganisme în lume? Și în particular virusurile.

Virusurile sunt întotdeauna patogene. Bacteriile, 90% dintre ele, ne sunt folositoare. Dacă nu am avea bacterii în intestin, stomac, nu am putea utiliza alimentele. Dacă nu am avea bacterii prezente în procesul de nutrificare şi nitrificare a suprafeţei pământului, n-am avea agricultură, culturi. 90% dintre microorganismele care ne înconjoară ne sunt sprijin. Dar rămân 10% care sunt patogene şi produc îmbolnăviri – dacă discutăm de bacterii, meningita meningococică sau antraxul etc. Virusurile, dacă se adaptează omului, întotdeauna sunt patogene.

 

Ce rol au virusurile?

Sigur că virusurile care produc îmbolnăviri în lumea animală îşi au rolul lor de selectare a animalelor îmbătrânite, bolnave etc. Dar nu sunt enorm de multe situaţii. În lumea animală e vorba mai mult de convieţuire, fără a afecta organismul animal. Dar odată ce noi, umanitatea, sub toate aspectele, mergem şi ştergem din ce în ce mai mult graniţa între om şi lumea animală sau, extensiv, faţă de natură, atunci…

Cu ocazia îmbolnăvirii cu MERS din Arabia Saudită, în grotele unor dealuri calcaroase au numărat 4.000 de lilieci/m3. Această populaţie de lilieci, deranjată de noi, a trebuit să găsească alte locaţii, de la hambare şi până la podurile locuinţelor. Liliecii pot migra până la 200 km în cazul în care sunt dislocaţi din locaţiile lor naturale. Ori noi asta facem de multe ori, şi cu alte animale. Dacă toate zonele de habitat natural ale animalelor sunt distruse, sigur că devin mai domestice, dar vin cu toate microorganismele lor, care pe ele nu le afectează. Aceste microorganisme, încercând să se adapteze, fac anumite schimbări, pentru că şi microorganismele, ca şi umanitatea, doresc să supravieţuiască. E un fenomen absolut biologic, natural. Dar în care avem o mare vină şi noi, sub aspectul ştergerii graniţelor între habitatul uman şi habitatul natural din jur.

 

Deci, noi, oamenii, suntem vinovaţi pentru că intervenim în ordinea, în legile naturii?

Pe de o parte, da. Pe de altă parte, vedeţi cum antibioticoterapiile exagerate şi de foarte multe ori inutile au dus la apariţia unor microorganisme rezistente, astfel încât mâine-poimâine n-o să mai ştim cu ce să tratăm pacienții.

Ce credeţi, britanicii procedează corect – cel puțin declarativ – lăsând coronavirusul să se răspândească pentru a dobândi imunitatea colectivă?

Sunt două strategii posibile. Una, precum olandezii şi britanicii – dar şi acolo doar declarativ, fiindcă şi ei au introdus o mulţime de îngrădiri. Ei spun aşa: lasă să se infecteze, să am vârful epidemic cât mai apropiat la mine în ţară, ca să treacă cât mai repede epidemia. Această abordare are două riscuri majore – unul din punct de vedere economic şi al sistemului sanitar, altul umanitar şi deontologic.

Un argument e că 80% din cazuri sunt viroze banale, uşoare, pe care le poţi trata şi la domiciliu şi trec în 5-7 zile… Dar poate supraîncărca la un moment dat sistemul sanitar, cum s-a întâmplat în Italia de Nord, unde nu s-au mai putut trata toate cazurile. Din punct de vedere deontologic, dacă las să sară vârful şi să treacă cât mai repede, trebuie să ştiu că dintre cei bolnavi vor mai şi muri. Din punct de vedere deontologic nu este adecvat să spun că – numai pentru ca să treacă epidemia în trei săptămâni – nu mă interesează dacă vor muri 300 sau 500 de oameni.

O a doua strategie e să încerci să temperezi numărul în timp, pe zile, dar acest lucru are riscul ca în loc de două-trei săptămâni să ţină mai mult, şi până la urmă să am tot atâtea cazuri, cu tot atâtea cazuri grave şi posibile decese. Repet, numărul infectaţilor va fi acelaşi, în final.

Oricare dintre strategii poate fi aplicată, dar cert este că la noi, în România, legislativ au fost organizate toate sistemele şi e bine să respectăm distanțarea socială, chiar dacă este neplăcută pentru oameni, pentru că, în lipsa unui vaccin, a unui medicament specific, este singura modalitate de a mai tempera răspândirea virusului.

 

Estimaţi un vârf al epidemiei?

În Europa ne pregătim de vârf. În schimb America de Sud, America Centrală au intrat cu două-trei săptămâni mai târziu şi încă n-au cazuri multe. În zone din Africa subsahariană nu au niciun caz, cel puţin raportat. Virusul se va plimba, inclusiv cu posibilitatea de a se reîntoarce în iarna următoare.

 

Nu se dobândeşte imunitate după infectare şi vindecare?

Ba da, dobândeşti imunitate. De aceea următoarele – dacă prognoza unor cercetători că va fi un fel de virus sezonier se va confirma – nu vor avea aceeaşi intensitate a răspândirii, a numărului de cazuri. Incidența va fi tot mai mică, deoarece o bună parte din populaţie se imunizează prin boală sau dacă se va descoperi un vaccin eficient.

Când estimaţi că va fi vârful epidemiei în România?

Dacă rămânem în România tot aşa ca acum, ca depistare şi aplicare a strategiilor reglementate – şi-s bine reglementate, după părerea mea – atunci primul vârf va fi undeva în maximum două săptămâni (N.red. în jur de 2 aprilie 2020). Dar, cunoscând obiceiurile şi disciplina populaţiei României, după Paşti, la 7-14 zile (N.red. perioada 26 aprilie – 3 mai) vom mai avea un vârf, fără nicio discuţie. Pentru că de sărbători mulţi vom năvăli în mediul rural, vom avea întâlniri, reuniuni familiale, rude etc. Din păcate ne aşteptăm şi la ruralizarea acestor cazuri, acum majoritatea sunt în urban. În rural nu va fi de proporţii mari, dar vor fi izbucniri familiale sau de comunitate, izolate.

Să nu uităm că populaţia rurală este îmbătrânită, trebuie să ne aşteptăm inclusiv la cazuri grave şi, din păcate, și la decese. Şi nu numai în rural, ci în general vorbesc. Din clipa asta, esenţa va fi pe asistenţa medicală, să avem capacitatea să încercăm să salvăm fiecare viaţă. Mortalitatea în Europa, exceptând Italia, nu depăşeşte nicăieri 3%, care nu este o mortalitate nici înspăimântătoare, nici dătătoare de panică.

 

În ceea ce privește transmiterea noului coronavirus, se spune că se ia de pe suprafeţe, că rezistă nu ştiu cât… Sunt date concrete despre cât timp şi pe ce rezistă Covid-19?

În momentul de faţă, toată lumea îşi dă cu părerea. Ultimul discurs citit de mine era al prof. Alexandru Rafila şi el atrăgea atenţia că infecţia se transmite respirator, prin picăturile pe care le eliminăm. Pe suprafeţe unul zice că virusul rezistă 4 zile, altul zice 4 ore, altul zice 30 de minute etc. Pe suprafeţe depinde de câte particule virale au supravieţuit la depunere, în cât timp, la ce perioadă apropiată este contaminată mâna unei alte persoane, care, după aceea, instinctiv, duce mâna infectată la gură sau la nas.

Apoi, se pune problema dozei infectante, care nu e stabilită şi despre care de obicei la bolile virale nu se prea discută, ci la cele bacteriene. Doza infectantă înseamnă numărul de particule virale vii. M-a întrebat cineva că dacă își duce mâna posibil infectată la gură şi apoi îşi clăteşte imediat gura cu apă, îi distruge sau nu-i distruge?! Răspunsul e: Nu-i distruge!

Nu se petrec lucrurile de maniera în care acum mi-am dus mâna la gură de pe o clanţă sau de pe un obiect şi imediat virusurile se înmulţesc în gură şi în secreţia nazofaringiană. Pe mine nu mă interesază că cineva a cercetat pe clanţă nichelată, pe clanţă de fontă, pe clanţă de cupru, pe clanţă de nu ştiu care. Astea sunt nişte lucruri cu care numai înnebuneşti lumea. Cert este că virusul, în afara organismului viu, nu se multiplică, deci nu este la risc.

 

Dar, totuşi, se poate lua virusul de pe suprafeţe, de pe obiecte, nu?!

E posibil, da, e posibil… Dar depinde de cantitatea depusă, de cât a stat virusul acolo… Cel mai riscant este când ai tuşit, ai pus palma în faţa gurii şi peste două minute te întâlneşti cu un cunoscut şi vă daţi mâna. Asta este la risc! Dar, repet, şi nu e găselniţa mea – prof. Al. Rafila spune şi el clar ceea ce am spus de mai multe ori – nu asta e transmiterea dominantă. Transmiterea dominantă e prin aşa-zisele picături fluide, care se elimină odată cu tusea, cu strănutul sau cu respiraţia persoanei bolnave.

 

În cazul mai rar cu transmiterea de pe suprafeţe a virusului, se poate transmite şi de pe un obiect pe altul, dacă obiectele vin în contact?

Nu! Adică vreţi să ziceţi că dacă am tuşit pe o hârtie şi hârtia o bag într-o carte, se infectează şi cartea?! Nu, aşa ceva nu există.

 

De exemplu, într-un parc în care se joacă un copil infectat şi care tuşeşte, face depuneri de coronavirus pe o minge, pe un tobogan…

În cazul în care este simptomatic, n-are ce căuta în parc. Dacă totuși iese, poate depune prin tuse şi cu mâna murdară pe tobogan. Este teoretic posibil, dar practic e imposibil. În cazul în care a contaminat toboganul, dacă peste două sau cinci minute vine un alt copil care freacă partea infectată a toboganului, dacă acel copil este simptomatic sau este cu două zile înainte de apariţia simptomelor, atunci este posibil, dar cu un randament de eficienţă scăzută.

 

Se vorbeşte de reinfectarea cu Covid-19
şi la persoane declarate vindecate…

Nu poate apărea decât în cazul în care persoana fostă infectată şi vindecată are o boală sau o stare biologică prin care nu a răspuns la infecţie, deci nu şi-a dezvoltat protecţia. Dacă şi-a dezvoltat protecţia, în perioada imediat următoare nu se va reinfecta. Cât durează reacţia de apărare specifică a organismului încă nu se ştie, pentru că încă suntem foarte aproape de momentul în care avem vindecaţi. Că apărarea va dura un an, doi, zece ani sau toată viaţa, asta rămâne să se stabilească ulterior, după ani. Dar repet, nu există reinfecţie cu acelaşi virus în cazul în care răspunsul organismului este adecvat, dacă s-a instalat imunitatea la un nivel la care apără organismul.

Dacă, să zicem, persoana respectivă, fost bolnav, în perioada următoare face o insuficienţă renală pentru care ajunge la dializă, s-ar putea să-şi piardă apărarea şi s-ar putea ca peste o jumătate de an să se reinfecteze. Sau dacă face cancer cu metastaze, adică într-un stadiu în care nu mai are apărarea adecvată a organismului…

 

Se mai vorbeşte şi de faptul că la chinezi declaraţi vindecaţi, ulterior s-ar fi descoperit Covid-19 în scaun…

Unii discută şi de posibilitatea infectării tractului digestiv, dar încă nu sunt date concrete. Momentan, diagnosticul de infecţie se face din secreţie nazofaringiană. Acum, har Domnului, în lume sunt laboratoare de cercetare şi cercetători destui – biologi, medici, medici veterinari, zoologi etc, toată lumea cercetează.

 

Circulă tot felul de informaţii privind existenţa unor medicamente experimentale în China sau Rusia.

Medicamente experimentale sunt multe, dar care au din ce în ce mai mult şi un iz comercial. Dar nu există până la ora actuală niciun medicament testat care să fie ţintit eficient pentru coronavirus. Că sunt candidaţi, că X a anunţat până şi numele medicamentului, că altul a zis că face cocktailuri şi combinaţii… Până acum, singurul lucru care a ajutat realmente la tratarea cazurilor grave, de salvat viaţa, este hiperimunoglobulina, adică anticorpii care apără organismul la cei care s-au vindecat.

Şi s-a făcut un apel la donare de sânge, din care au preparat produse de gamaglobulină, deci hiperimunoglobulină specifică. Este un fel de gamaglobulină în care sunt deja anticorpii de la bolnavii vindecaţi şi care dă imunitate.

În concluzie, nu există până la ora actuală niciun medicament autorizat care poate fi produs şi distribuit pentru tratamentul coronavirusului. Nu se poate da întregii lumi un medicament care a fost încercat pe 100 de pacienţi. Iar vaccin pentru uz curent nu vom avea mai repede de un an.

 

Ce credeți, lumea va reveni la cum a fost înainte de pandemie sau se va schimba ceva mai profund în relaţiile interumane sau/și cu natura?

Nu, nu vom fi altfel. Va trece şi această epidemie. Şi nu există epidemie care să omoare pe toată lumea sau ca, din cauza unei epidemii, să fie sfârşitul lumii umane. Sigur că va fi o învăţătură, o experienţă pentru alte aspecte ale posibilelor pandemii pe viitor, care, nu ştiu, vor veni peste un an sau peste 10. Dar cert este, repet, în legătură cu relaţia animal-uman, că sunt candidate încă multe microorganisme pentru a trece din lumea animală la om.

 

 

Conf. Dr. Molnar Geza, născut în 1943 la Turda, este unul dintre cei mai reputaţi specialişti în epidemiologie şi sănătate publică din România.

El a imunizat primele persoane din România împotriva hepatitei B, a participat la eliminarea tifosului exantematic şi febrei tifoide şi a fost unul dintre cei care au făcut legea asigurărilor de sănătate şi programele naţionale de sănătate.

Din anii 1990 a fost Secretar de Stat și Consilier personal pentru 11 miniştrii ai Sănătăţii.

 

 

În lipsa unui vaccin, a unui medicament specific, distanțarea socială este singura modalitate de a mai tempera răspândirea virusului.

Vom avea doua vârfuri, unul la începutul lui aprilie, unul la o săptămână – două după Paști.

About Author

Marius Avram

Comments are closed.