Având în vedere gradul de îmbătrânire a populației din România, este necesară elaborarea unei politici publice specifice pentru persoanele cu tulburări neuro-degenerative, cu accent pe demențe, a subliniat prof. dr. Cătălina Tudose, în cadrul unei conferințe de presă cu ocazia celei de-a zecea ediții a Conferinței Naționale Alzheimer care a avut loc recent la București.
”Continuăm proiectul început anul trecut: acela de a pune sănătatea mintală pe agenda public, accentul fiind pe demență. În programele de guvernare ale nici unui partid nu există această problematică legată de demenza Alzheimer. Dacă nu o fac acum, în următorii trei ani nu se va întâmpla nimic pentru că nu sunt de acum prevăzute măsuri. Populația vârstnică în România crește alarmant de mult. Ce program dezvoltăm, cum ne pregătim pentru vârstnici? E de văzut care e viziunea politicienilor; conduc o țară cu o populație îmbătrânită, cum se gândesc să gestioneze această situație”, a explicat prof. dr. Cătălina Tudose, Coordonatorul Centrului Memoriei – Centru de Diagnostic precoce și tratament al tulburărilor cognitive, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alex. Obregia”.
Măsurile necesare pentru o mai bună gestionare a acestei problematici sunt: adoptarea planului național pentru demență, o evaluare a nevoilor, realizarea unui registru al bolnavilor, derularea unei simulări financiare. ”Nu suntem o țară bogată, dar, în ceea ce privește banii pe care îi alocam, putem să ne gândim: cu ce începem? Cu calificarea personalului, cu normare, cu programe educaționale, cu programe de prim diagnostic?! Pentru asta ne trebuie un plan”, a adăugat prof. Tudose. Momentan, nu există un registru al pacienților; pacienții cunoscuți sunt cei care ajung să aibă diagnostic și să facă tratament medicamentos decontat de CNAS. ”Omul nu are nevoie doar de medicamente, are nevoie să îl îngrijească cineva, să stea cineva cu el de vorbă, să-l supravegheze, să-I supravegheze alimentația. Și comunitatea trebuie să facă ceva; ar putea fi adaptată comunitatea respectivă: oamenii, magazinele, locurile în care se petrece timpul liber, să fie pregătiți să primească acești oameni sau să îi ajute dacă sunt în impas”, a completat prof. Tudose. Din costul bolii, medicamentele reprezintă 15%, restul este îngrijire informală care costă foarte mult.
Deși există progrese în domeniul cercetării privind tratarea demenței Alzheimer, nu sunt suficient de spectaculoase pentru a aduce speranța unui medicament curativ. Un vaccin împotriva bolii Alzheimer este studiat în cadrul trialurilor clinice, pe loturi selecționate. ”Oricum, se aplică tardiv. Un tratament care să amelioreze boala trebuie să fie într-un stadiu mult incipient, când afecțiunea încă nu este clinică. Sunt alese persoane la risc, cu risc genetic, în țări care au evidența acestor persoane, pacienți care sunt urmăriți prin metode care depășesc investigația clinică obișnuită, vorbim de tehnici imagistice sofisticate. O persoană cu risc este evaluată periodic de la 35-40 de ani și când apar primele semne neuropatologice, atunci se administrează vaccinul, dar nu vorbim de populația obișnuită nicăieri. Rezultatele sunt bune din punct de vedere biologic – plăcile de amiloid se micșorează sau dispar, dar neuronii nu pot fi recuperați”, a explicat prof. dr. Tudose.
Anumite demersuri de prevenție dau rezultate în sensul întârzierii debutului bolii. ”Dacă controlezi tensiunea arterială, diabetul, dislipidemia, riscul de a face dementa Alzheimer scade cu 15-20%, debutul bolii se întârzie cu cinci ani. La fiecare 10mm de mercur în plus față de tensiunea normală la 50 de ani duce la o îmbolnăvire de boala Alzheimer cu 20% mai mult după 70. Un stil de viață sănătos e important și pentru creier”, a spus prof. Tudose.
În perioada 20-22 octombrie, va avea loc la București cea de-a 30-a ediție a Conferinței Alzheimer Europe, ”Building Bridges”.
