Mihaela Huzum, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaşi, Spitalul Militar Focsani
D. Martu, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaşi, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi
Rezumat: Autorii prezintă câteva cazuri clinice la care apare disfuncţia tubară cronică în circumstanţe diferite. Consecinţele asupra audiţiei pacienţilor sunt apariţia hipoacuziei, senzaţiei de ureche înfundată, respectiv otoree.
Cuvinte cheie: blocaj tubar, otita seromucoasă, colesteatom.
Introducere
Ocluzia tubară prelungită şi hipopresiunea consecutivă a cavităţii timpanice determină metaplazia mucoasei urechii medii, creşterea activităţii secretorii a celulelor mucoase şi apariţia transudatului seromucos. Exudatul sero-mucos şi modificarea mucoasei urechii medii contribuie considerabil la scăderea aerării acesteia şi astfel se produce un cerc vicios ce întreţine starea patologică [1-5].
În consecinţă apar hipoacuzie, senzaţia de ureche înfundată, otoreea, motive care îl determină pe pacient să se prezinte la medic. Otita seromucoasă este mult mai frecventă la copii cu vârste între șase luni și opt ani (80% cazuri), incidenţa maximă fiind între doi și șase ani [6, 7]. Prezentăm mai jos cinci cazuri de suferinţă otică la adult din cauza disfuncţiei tubare cronice, apărută în circumstanţe diferite.
Prezentare de caz
Cazul 1
Pacienta B. M., în vârstă de 46 ani, din mediu urban, s-a prezentat pentru hipoacuzie la urechea stângă, otalgie intermitentă şi otoree stângă, autofonie, senzaţie de ureche înfundată, tinitus (pe frecvenţe grave), vertij şi rinoree mucoasă.
Din antecedentele personale patologice reţinem un prim episod de otită seroasă stângă, în 2000, tratată medicamentos. În 2006 a fost operată de deviaţie de sept şi mucotomie bilaterală. În acelaşi an s-a efectuat şi drenaj transtimpanal cu aerator tip diabolo care s-a eliminat după șase luni, după care a fost repus în acelaşi an. În anul următor, 2007, a refăcut otita seroasă pentru care i s-a practicat de două ori drenaj transtimpanal cu aerator tip diabolo. În anul următor, în 2008, a făcut otită seromucoasă recidivantă cu reacţie mastoidiană pentru care, sub anestezie generală cu intubaţie orotraheală, i s-a practicat aditoantromastoidectomie cu păstrarea peretelui posterior CAE şi aeraţie continuă transtimpanală cu tub de ventilaţie Donaldson.
Condiţiile de viaţă şi de muncă sunt corespunzătoare, din comportament reţinem că pacienta este fostă fumătoare, timp de 22 ani, câte 20 ţigarete pe zi, în prezent nefumătoare. Examenul clinic ORL: evidenţiază la rinoscopie anterioară septul nazal pe linie mediană, cornetele inferioare acoperite de o mucoasă discret hiperemică cu secreţii mucoase pe planşeu şi în meatul mijlociu. Rinoscopia posterioară este în limite normale: cavum liber, orificiul tubar şi foseta Rossenmüller de aspect normal. Otoscopia evidenţiază, de partea stângă, un conduct auditiv extern cu secreţii mucopurulente, filante, o membrană timpanică infiltrată, mată, cu dispariţia triunghiului luminos şi ştergerea reperelor anatomice, vascularizaţie intensă de-a lungul mânerului ciocanului. Impedansmetria evidenţiază o curbă de tip B (figura 1), volumul de aer din cavitatea urechii medii este de 0,68 ml, complianţa de 0,03, presiunea de 172 daPa şi gradientul de 0,02 ml., reflex stapedian absent (figura 2) [8-9].
Urechea controlaterală este normală, cu o curbă de tip A, volumul aerian din cavitatea urechii medii este de 1,06 ml, complianţa 0,84 ml, presiunea – 12 daPa şi gradientul este 0,57 ml.
La urechea stângă are o hipoacuzie tip transmisie până la 40 – 50 dB (figura 3).
Computer tomografia craniană efectuată nativ, fără substanţă de contrast, a evidenţiat aspect de otomastoidită stângă şi sinuzită sfenoidală bilaterală.
Biologic, analizele la sânge au fost normale, cu excepţia VSH care la începutul internării a fost de 70 mm la o oră şi la externare a scăzut la 50 mm la o oră. Ţinând cont de această valoare mare a VSH-ului, ne-am găndit şi la o etiologie posibilă – granulomatoză Wegener – care s-a infirmat după recoltarea anticorpilor specifici antinucleari (C-Anca), care au fost în limite normale.
Pacienta a urmat tratament cu antibiotic pe cale sistemică (conform antibiogramei), antiinflamator, antihistaminic, aspiraţii otice zilnice şi instilaţii auriculare de antibiotic cu corticoid, aerosoli şi tratament de repermeabilizare a tubei auditive.
Se externează ameliorată, cu persistenţa disfuncţiei tubare stângi, cu recomandarea de a merge în clinică ORL pentru continuarea conduitei terapeutice.
Particularitatea cazului constă în persistența disfuncţiei tubare cronice cu recidiva otomastoiditei seromucoase.
VSH-ul pacientei se menține crescut cu toate tratamentele corect aplicate fără alte cauze evidente clinic.
Este posibil ca sinuzita sfenoidală să întreţină disfuncţia tubară cronică, iar terenul alergic şi statutul său de fostă fumătoare probabil au o influenţă asupra evoluţiei cazului.
În acest caz intervine şi un mecanism imun local de apărare, cu un deficit de imunoglobuline tip A.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
