Neurochirurgia românească s-a născut din geniul lui Dimitrie Bagdasar, opera sa științifică și organizatorică fiind continuată și dezvoltată, cu talent și dăruire, de cel mai non-conformist discipol al său, Constantin Arseni. Studiile acestuia, referitoare la durere și implicațiile ei medicale în hipertensiunea intracraniană sunt unice și recunoscute internațional. Diagnostician și terapeut de excepție în ceea ce privește tumorile cerebrale, bolile vasculare ale creierului și ale măduvei spinării, leziunile encefalitice. Operator desăvârșit, creator al unor procedee chirurgicale în tumorile nucleilor bazali, în craniostenoze, în herniile discale toracale și lombare și în abordarea hemoragiilor cerebrale, toate omologate pe plan mondial.
Academicianul Constantin N. Arseni s-a născut în Dolhasca, la 3 februarie 1912. După absolvirea, în 1929, a studiilor liceale, în Bacău, se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, devenind doctor în medicină în 1936, cu teza Neurotomia juxta-pro-tu-be-ran-țială în tratamentul neuralgiei intermitente de trigemen (operația lui Dandy). Ca student, a lucrat în clinica de boli interne sub conducerea profesorului Iuliu Hațieganu, pe care îl admira fără rezerve. Extern al spitalelor din Cluj (1933-
-1935) și-apoi intern al celor din București (1935-1939), unde, fascinat de chirurgia creierului, își începe „școala” în domeniul neurochirurgiei, sub conducerea și îndrumarea profesorului Dimitrie Bagdasar, de curând întors după o specializare în America.
Ca preparator (1938-1942) și apoi asistent (1939-1946), în cadrul Institutului de Histologie al Facultății de medicină din București, la catedra de histologie condusă de prof. Ion T. Niculescu, se specializează în tehnicile examinării microscopice ale organelor și ale țesuturilor, convins fiind că numai cunoașterea anatomiei patologice îți poate oferi o imagine fidelă a modificărilor pe care le conțin fragmentele de tumori cerebrale, extirpate operator, în cadrul biopsiilor de investigsație necesare stabilirii diagnosticului.
Paralel, își perfecționează tehnica chirurgicală și urcă în ierarhia medicală de la medic onorific (1937- -1939), la medic secundar (1939- -1946), până la poziția de medic primar (1946 – după moartea subită a prof. Dimitrie Bagdasar), în serviciul de neurochirurgie al Spitalului Central de Boli Nervoase din București. Deși faima sa profesională trecuse granițele țării, de-abia în 1952 este numit conferențiar de clinică neurochirurgicală la I.M.F. București și, din 1963, profesor universitar titular la aceeași catedră.
A lucrat intens, atent, cu rezultate spectaculoase în toate sectoarele neurochirurgiei, mărturie stând numeroasele monografii și articole ce abordează anatomia, fiziologia, patologia chirurgicală, urmărind, cu precădere, diagnosticarea afecțiunilor encefalului, ale coloanei, epilepsiile, bolile vasculare neurologice, traumatismele vertebrale, discopatiile ș.a.
A organizat un serviciu modern în cadrul Spitalului „Gheorghe Marinescu” din București.
A fost membru titular al Academiei de Științe Medicale (1969), membru corespondent (1974) și apoi titular (1991) al Academiei Române. S-a stins din viață la 82 de ani, la 5 iulie 1994, la București.
Distincții și afilieri
• Membru fondator al Societății Internaționale de psiho-neuro-endocrinologie
• Membru în comitetul de redacție al revistelor Acta Neurochirurgica (Viena) și Phronesis (Madrid)
• Membru titular al Academiei Române
• World Federation of Neurosurgery
• Société Française de Neurologie
• New York Academy of Sciences
• Royal Society of Medicine (Londra)
• Societatea Română de Psiho-neuro-endocrinologie
• Membru de onoare Al Societății de neurochirurgie din Moscova
Contribuții științifice
• Traité de Neurochirurgie (Dimitrie Bagdasar și C. Arseni, 1951)
• Sciatica vertebrală (împreună cu T. Iacob, 1948)
• Semiologie neurochirurgicală (împreună cu Mihai Ioan Botez, 1958)
• Patologia vertebro-medulară neurochirurgicală (împreună cu Mircea Simionescu, 1968)
• Procesele expansive intracraniene (sub redacția lui C. Arseni, 1973)
• Patologia stărilor de veghe și somn (sub redacția lui Constantin Arseni și Liviu Popovici, 1984)
Doina Elena Cioacă
