În ultimii ani resursele în baza cărora se finanţează programele de sănătate publică au devenit insuficiente, pe de o parte, din cauza creşterii costurilor, iar pe de altă parte, a managementului defectuos. Ambele cauze au acţionat de la ţară la ţară într-o proporţie diferită, dar peste tot în lume s-a constatat existenţa unor importante deficienţe de management.
Termenul de management cuprinde un ansamblu de activităţi în baza cărora se pot obţine câştiguri cât mai mari cu cheltuieli cât mai reduse; cu alte cuvinte, să cumpărăm cât mai ieftin valori cât mai ridicate.
Arta managementului se învaţă şi, chiar dacă pentru unii dintre noi pare a fi nativă, mutaţiile sociale care intervin periodic, uneori dramatic, ne obligă să analizăm şi să decidem asupra unor noi strategii manageriale. Noile raporturi – determinate fie de scăderea resurselor, fie de creşterea costurilor, fie de ambele – implică imediata reechilibrare a balanţei. Asta înseamnă că strategiile de ieri sau de azi în management pot să-şi piardă valabilitatea sau chiar să devină dăunătoare dacă nu sunt ajustate. Flexibilitatea devine astfel un atribut major al managementului şi poate fi observată cel mai simplu la ofertantul de pe stradă, care-şi schimbă strategia de vânzare a mărfii de la o stradă la alta şi de la un moment la altul, în funcţie de cererea existentă la acel moment.
Vânzătorul ambulant, spre deosebire de marile corporaţii, nu are un aparat administrativ care să-i încetinească viteza de reacţie, astfel încât – fără cheltuieli administrative şi fără nici un fel de întârziere – se adaptează cererii pieţei.
De aici rezultă şi unul din motivele apariţiei crizei din aceşti ani, şi anume, un aparat administrativ greoi şi costisitor, incapabil să eficientizeze prospectarea pieţei. În timp ce vânzătorul ambulant îşi modifică strategia practic fără costuri, marile corporaţii cheltuiesc sume considerabile pentru a afla ce se întâmplă şi cum trebuie abordată piaţa, cu un decalaj temporar care face perfect inutil tot procesul de ajustare. Un bun negustor are capacitatea de a-şi flexibiliza politica în funcţie de momentul pieţii. Nu trebuie să se aştepte ca cineva să aibă grijă de el, deşi o piaţă excesiv de liberă poate genera, la un moment dat, confuzie şi haos şi acesta e un prim derapaj pentru o criză financiară care, de fapt, ascunde o criză socială cu repercusiuni financiare.
Prof. Univ. Dr. Mihai Voiculescu, medic primar Medicină Internă, medic primar Nefrologie
