Coreea de Sud s-a transformat în ultimii 50 de ani dintr-un stat agrar sărac într-unul dintre „tigrii asiatici”, devenind o importantă putere economică la nivel global. Sistemul sanitar al țării oglindește acest parcurs de industrializare rapidă, de orientare către democrație și către economia de piață. Asigurarea serviciilor medicale a contribuit la îmbunătățiri extraordinare în ceea ce privește mortalitatea și morbiditatea evitabilă, Coreea ajungând în prezent să aibă o speranță de viață la nivelul mediei OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică).
Bolile transmisibile nu mai reprezintă principala cauză de deces datorită condițiilor de viață mai bune, a accesului la serviciile medicale și a progreselor tehnologiei medicale; totuși bolile tropicale importate, bolile transmise prin alimente și hepatita A se situează pe un trend ascendent. Aproximativ 70% dintre decese sunt cauzate de afecțiuni cronice și netransmisibile, iar ratele de prevalență a diabetului, hipertensiunii arteriale, supraponderalității, fumatului și consumului de alcool sunt ridicate. Hipertensiunea, artrita, cariile dentare au cele mai ridicate rate de morbiditate, iar cancerul, bolile cerebrovasculare, problemele de inimă și sinuciderile sunt principalele cauze de deces.
Demografie – jumătate din populație, în jurul capitalei
În 2010, populația țării se ridica la aproape 50 de milioane de locuitori, aflată în îmbătrânire, cu 72,8% dintre locuitori având vârste între 15 și 64 de ani, iar 11% – peste 65 de ani sau mai bătrâni. Coreea este predominant urbană: peste jumătate din populația țării este concentrată în jurul capitalei – Seul și doar 18% dintre coreeni locuiesc în zonele rurale.
Rețeta succesului
Coreea a evoluat de la o infrastructură medicală limitată și un sistem de finanțare a sănătății fragmentat în mai multe scheme de asigurări medicale care cuprindeau doar o parte mică a populației, la un sistem caracterizat de acoperire universală, bazat pe o infrastructură dezvoltată.
Modelul de furnizare a serviciilor de sănătate este, în mare parte, condus de sectorul privat, orientat către cerințele pieței, iar finanțarea se bazează pe asigurarea obligatorie de sănătate a cetățenilor și pe serviciile acordate contra-cost. Ministerul Sănătății stabilește politica de management și supraveghere a Corporației Naționale de Asigurări de Sănătate – un asigurator unic prin intermediul căruia sunt acoperiți medical cetățenii țării (96,7% dintre coreeni) și care se ocupă de absolut toate componentele programului de asigurări – de la înscriere, colectarea contribuțiilor, realizarea contractelor cu furnizorii de servicii, stabilirea nivelului de rambursare – până la realizarea plăților. Serviciul de Verificare și Audit evaluează prețurile serviciilor și calitatea îngrijirii.
Toți sud-coreenii, cu excepția celor foarte săraci, susținuți de către stat, trebuie să plătească un cuantum către asigurările de sănătate. În schimb, li se oferă un pachet universal de îngrijiri de sănătate pentru care asigurarea națională specifică gradul de acoperire și standardele minime pentru servicii și facilități.
În 2009, cheltuielile publice cu sănătatea (în mare parte contribuții la asigurări) au fost de 58,18% din totalul investit în servicii medicale, plățile din buzunarul pacientului reprezentând 32,43%. Coreea cheltuiește mai puțin decât alte țări OCDE, dar înregistrează rate de creștere mai mari ale costurilor cu sănătatea, la care contribuie mult serviciile spitaliceşti, potrivit unui raport al OMS și al Ministerului coreean al sănătății.
Îngrijirile pe termen lung
Îngrijirile pe termen lung reprezintă o altă latură a sistemului de protecție socială – prin intermediul acesteia se acordă sprijin bătrânilor care nu se mai pot îngriji singuri din cauza afecțiunilor geriatrice sau a vârstei înaintate. Serviciile pe care le acoperă sunt asociate activităților fizice sau îngrijirii locuinței – de exemplu, realizarea toaletei personale, pregătirea și servirea meselor, spălatul, curățenia și aprovizionarea.
Medicina tradițională, parte din sistem
Medicina tradițională coreană face parte din valorile culturale ale țării, iar din 1989 a fost oficial inclusă în sistemul de sănătate și folosită alături de metodele terapeutice vestice. Ministerul Sănătății gestionează un program dedicat medicinii tradiționale, deține un Birou de Medicină Orientală și un Consiliu consultativ pentru politica medicală orientală. De asemenea, în Coreea funcționează un Institut de Medicină Orientală și o clasificare standard a afecțiunilor pentru Medicina Orientală.
Medicina tradițională coreană reprezintă 5,8% din serviciile medicale acordate și circa 5% din asigurarea medicală națională și din cheltuielile personale ale pacienților cu sănătatea, conform unui raport al Observatorului European pentru Sisteme și Politici de Sănătate. În prezent, asigurarea acoperă acupunctura, moxibustiunea, tratamentul cu ventuze, 68 de feluri de ierburi medicinale; 56 de indicații și trei terapii fizice sunt acoperite de asigurarea națională de sănătate.
Pe lângă medicina tradițională coreeană, alte terapii alternative, inclusiv cu medicamente tradiționale chinezești și chiropractica sunt utilizate frecvent în Coreea de Sud.
Cei mai mulți coreeni (86%) au apelat la medicina tradițională cel puțin o dată în viață, 40-50% au utilizat medicina tradițională chinezească şi acupunctura, 20-30% medicamentele din plante şi până la 19% procedurile chiropractice. Medicina tradiţională este considerată sigură şi eficientă mai ales de către coreenii mai în vârstă, iar popularitatea ei este asociată şi cererii pentru produsele naturale şi unei tendinţe în creştere de automedicaţie. Deseori, medicina tradiţională este utilizată în paralel cu medicina convențională, fără ca medicul curant să știe, costurile pe care pacientul trebuie să le suporte fiind substanțiale.
Pentru textul integral vezi ediţia tipărită Medica Academica, luna octombrie 2013.