Costurile anuale directe ale afecțiunilor cerebrovasculare în România se ridică la 118 milioane de euro, potrivit raportului intitulat Atlasul European despre prevenția infarctului declanșat pe fondul fibrilației atriale, lansat recent de organizația Arythmia Alliance. Costurile indirecte, reprezentând îngrijiri realizate în afara sistemului medical, precum și pierderi de productivitate cauzate de morbiditate, mortalitate, se ridică la 492 de milioane de euro.
Datele disponibile pentru țara noastră sunt destul de limitate, însă raportul citează un studiu pe 3.700 de pacienți în urma căruia este indicată o rată de prevalență a infarctului de 10%. Numărul de persoane cu fibrilație atrială care trăiesc în România este estimat la 200.000, prevalența afecțiunii fiind de 2-3%. Numărul total de pacienți cu boli cerebrovasculare se ridică la 103.848, iar cazurile nou diagnosticate anual sunt 106.241, potrivit raportului. Decesele cauzate de afecțiunile cerebrovasculare depășesc 60.000 de cazuri pe an.
Doar două țări la nivel european, Irlanda și Marea Britanie, au strategii naționale dedicate prevenției infarctului asociat fibrilației atriale și 11 țări (Bulgaria, Cehia, Estonia, Franța, Ungaria, Irlanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania și Marea Britanie) au planuri naționale pentru infarct. În general, la nivel european, finanțararea pentru cercetare în domeniul infarctului este mai redusă comparativ cu fondurile acordate altor afecțiuni, iar la nivelul Europei de Est și al țărilor Baltice, unde consecințele economice ale infarctului sunt cele mai puternice, există în continuare probleme importante în îngrijirea pacienților cu infarct, notează raportul.
De asemenea, la nivel general, fibrilația atrială este posibil să aibă o prevalență chiar mai mare decât s-a raportat până acum, potrivit datelor de la nivelul fiecărei țări. Între 10 și 45% din numărul total de cazuri de fibrilație atrială ar putea fi nediagnosticate, în funcție de contextul fiecărei țări, mai ales având în vedere că instrumente simple de screening, cum ar fi verificarea pulsului nu sunt încă integrate în consultul general de sănătate. Inițiative de screening venite din partea ONG-urilor câștigă teren în multe țări, notează raportul.
În Europa, mulți pacienți cu fibrilație atrială nu primesc tratament anticoagulant oral, în ciuda recomandărilor din ghiduri. Până la 40% dintre pacienții cu fibrilație atrială nu au acces la astfel de terapie în 13 dintre cele 20 de țări unde informațiile au fost disponibile. De asemenea, până la 40% dintre pacienții cu grad ridicat de risc nu primesc medicamente anticoagulante orale în opt dintre cele 15 țări cu date disponibile. În plus, s-a constatat faptul că medicii se bazează excesiv pe tratamentul cu aspirină, deși există dovezi că acesta este ineficient în prevenirea infarctului asociat fibrilației atriale. De multe ori, pacienții cu grad ridicat de risc sunt tratați prea puțin, în timp ce pacienții care nu sunt neapărat expuși unui risc important sunt excesiv tratați. Pacienții mai în vârstă, mai ales femeile, sunt expuși unei probabilități mai mari de a fi mai puțin tratați, deși sunt mai expuși riscului de a face infarct.
În fiecare an, la nivel european peste 624.000 de oameni mor din cauza infarctului, iar Uniunea Europeană cheltuiește 38 de miliarde de euro în fiecare an tratând episoadele de infarct și costurile lor indirecte sunt enorme, notează raportul. În unele țări, pacienții cu infarct ocupă până la 20% din paturile de spital destinate îngrijilor acute și 25% dintre cele destinate îngrijirilor pe termen lung. Fibrilația atrială este disfuncția cea mai comună a ritmului cardiac și afectează aproximativ 2% din populația planetei, incidența crescând cu vârsta. Riscul de a dezvolta fibrilație atrială în decursul vieții este de unu la patru după 40 de ani; fibrilația atrială cauzează unu din cinci infarcturi și unu din trei după 80 de ani.
