COVID-19 Se caută tratament!

0

Efectele medicamentelor antihipertensive ar putea reduce severitatea infecției cu SARS-CoV-2, susțin echipe de cercetători care și-au publicat concluziile în JAMA și New England Journal of Medicine, citați de The Scientist. Un alt posibil tratament este reprezentat de transfuzii cu sângele pacienților vindecați de COVID-19, potrivit publicației Nature. Oamenii de știință numesc această metodă “terapia pasivă cu anticorpi” pentru că bolnavul primește anticorpi din exterior, nu generează un răspuns imun intern, așa cum s-ar întâmpla dacă ar fi vaccinați.

Medicamentele antihipertensive, un posibil tratament pentru COVID-19

O modalitate de utilizare a medicației antihipertensive constă în a administra pacienților afectați enzima ECA2, ce are rolul de a împiedica atașarea SARS-CoV-2 la celulele persoanelor afectate, acționând ca o momeală. O companie de biotehnologie care se ocupă de o astfel de abordare, Apeiron Biologics, a primit la începutul lunii aprilie aprobarea de a începe studiile clinice pe pacienți cu simptome severe de COVID-19, potrivit publicației The Scientist.

“Dacă virusul se leagă de această formă de ECA2 care circulă în fluxul sanguin liberă, neatașată de o celulă, nu va putea să se multiplice și să deterioreze celulele”, a afirmat David Kass, cardiolog la Johns Hopkins School of Medicine.

Medicamentele antihipertensive sabotează calea care generează constricția vaselor sanguine, împiedicând angiotensina II să se lege de receptorii AT1. Angiotensina este apoi procesată de ECA2 în forma care generează dilatarea vaselor sanguine. Inhibitorii de ECA blochează producerea de angiotensină II.

Cercetătorii au descris cum ECA2 operează în sistemul renină-angiotensină. Acesta începe cu hormonul renină secretat de rinichi care transformă hormonul peptidic angiotensionogen în angiotensin I. Acest produs este apoi convertit într-o versiune a angiotensinei II de ECA (enzima de convertire a angiotensinei). Această versiune se atașează de receptorul angiotensină II tip 1 (AT1) de pe suprafața vaselor de sânge, plămâni și celulele inimii. Acolo unde aceste molecule se întâlnesc, vasele de sânge se contractă și tensiunea crește, ceea ce poate contribui la sindromul respirator acut sever.

Aici intervine ECA2. Enzima produce un aminoacid din angiotensina II pentru a crea angiotensina 1-7 care dilată vasele de sânge, reduce inflamația și inactivează angiotensina II înainte de a ajunge la un receptor AT1 al unei celule.

Medicii prescriu inhibitori de ECA pacienților cu tensiune ridicată și alte probleme de inimă pentru a împiedica ECA să transforme angiotensina I în forma angiotensina II care contractă vasele de sânge, generând tensiune mai mică. Antihipertensivele împiedică angiotensina II să se lege de receptorii AT1 astfel încât ECA2 să o metabolizeze, scăzând tensiunea.

 

O creștere a ECA2 ar putea distrage coronavirusul

Idea de a folosi ECA2 ca momeală își are originile acum aproximativ 20 de ani, când Josef Penninger, imunolog la Universitatea British Columbia, lucra la Ontario Cancer Institute.

Penninger și-a publicat cercetarea asupra biologiei ECA2 în 2002, chiar înainte de izbucnirea epidemiei de SARS din 2003. A început apoi un studiu pe șoareci și, în 2005, a publicat primele dovezi clare că SARS-CoV utilizează ECA2 pentru a infecta celulele gazdei. În același studiu, Penninger și colegii săi au arătat că virusul reduce cantitatea de ECA2, ceea ce generează niveluri ridicate de angiotensină II care cauzează insuficiență pulmonară acută, demonstrând ce face SARS-CoV atât de letal.

Pe baza datelor, echipa de cercetători a afirmat că administrarea unei proteine ECA2 recombinante ar putea “păcăli” virusul să se atașeze de ea în loc de receptorii ECA2, ceea ce ar putea proteja receptorii endogeni și le-ar putea permite să își continue funcția de a contrabalansa ECA și, ideal, de a proteja plămânii și inima în contextul unei infecții virale.

Penninger lucrează de peste 15 ani la dezvoltarea unei terapii cu proteină ECA2 recombinantă; a testat-o întâi pe șobolani după ce aceștia au inhalat acid, iar tratamentul cu ECA2 a împiedicat ca plămânii să fie afectați. Alte studii au arătat că proteinele recombinante ar putea fi utilizate pentru a trata insuficiența cardiacă.

Până acum, studiile clinice asupra oamenilor au arătat că nu există efecte adverse notabile la subiecți sănătoși sau la pacienți cu insuficiență pulmonară.

Următorul pas este verificarea dacă enzima recombinantă poate fi eficientă în infecția cu SARS-CoV-2. Într-un studiu publicat în jurnalul Cell, cercetătorii au arătat că medicamentul poate reduce încărcătura virală de SARS-CoV-2 în modelele experimentale cu un factor de 1.000 la 5.000.

La începutul lunii aprilie, Apeiron Biologics, compania fondată de Penninger în 2005, a primit acordul pentru a începe studiile clinice asupra pacienților cu simptome grave de COVID-19.

 

Intensificând ECA2 prin antihipertensive

Un alt studiu despre antihipertensive care a atras atenția medicilor a fost realizat acum mai mult de zece ani de dr. Carols Ferrario, profesor de chirurgie generală la Wake Forest School of Medicine. Administrarea de inhibitori de ECA sau antihipertensive șobolanilor a dus la o creștere a activității ECA2 la nivelul cordului animalelor, exact locul unde medicii nu ar vrea să existe mai mulți receptori pe care SARS-CoV-2 să-i atace. Sau, cel puțin, asta s-ar crede la prima vedere.

Însă cercetările anterioare ale lui Penninger din 2005 implică faptul că o creștere a nivelurilor ECA2 prin medicație antihipertensivă ar putea trata simptomele infecției cu SARS-CoV-2, antihipertensivele dovedindu-se mai promițătoare decât inhibitorii de ECA.

Inhibitorii de ECA scad nivelurile de angiotensină II și atunci există mai puțin substrat pentru a fi metabolizat de ECA2, ceea ce ar putea face ca enzima să fie inactivă și, așadar, expusă atacului SARS-CoV-2. Acesta este motivul pentru care unii cercetători au susținut că inhibitorii de ECA ar putea favoriza infecția COVID-19. Totuși, nu există date care să susțină că asta se întâmplă, afirmă Penninger.

Utilizarea antihipertensivelor pentru combaterea virusului este o abordare mai promițătoare pentru găsirea unui tratament. Așa cum a arătat echipa dr. Penninger, SARS-CoV a redus cantitatea de ECA2, cauzând hipertensiune și insuficiență pulmonară la șoareci. Dacă antihipertensivele cresc numărul de ECA2, acest lucru ar putea contracara efectele infecției. Aceasta este ipoteza de plecare, afirmă David Gurwitz, genetician cu experiență în farmacologie de la Universitatea Tel Aviv, într-un articol pentru DrugDevelopmentResearch.

Principala diferență între inhibitorii ECA și antihipertensive este că primii eliberează receptori existenți de ECA2, în timp ce ultimele generează o creștere în numărul receptorilor, permițând ca mai multă angiotensină II să fie convertită în angiotensină 1-7. Aceasta ar dilata vasele de sânge și ar reduce inflamația, contracarând orice stare hipertensivă cauzată de o infecție virală.

În analize clinice destinate să asigure că antihipertensivele nu fac rău pacienților cu COVID-19, cercetătorii din China au publicat date preliminare pe platforma medRxiv.org, susținând ipoteza. Studiul respectiv a urmărit rezultatele a 511 pacienți tratați cu medicație pentru probleme cardiovasculare care s-au infectat cu SARS-CoV-2.

Pacienții au luat fie inhibitori de ECA, antihipertensive sau alte medicamente care le‑au scăzut tensiunea. Rezultatele au arătat că pacienți peste 65 de ani care au luat antihipertensive au avut un risc mai mic de a dezvolta insuficiență pulmonară față de pacienții de aceeași vârstă care nu luau medicație. Nu au existat date pentru a face această comparație și pentru inhibitorii de ECA.

Un mod de a avea mai multe date este de a analiza dosarele de sănătate ale mai multor pacienți cu COVID-19 pentru a vedea dacă au luat medicație antihipertensivă înainte de a fi infectați cu SARS-CoV-2, și apoi compararea severității infecției și a modului în care s-au recuperat cu cele de la nivelul pacienților care nu au luat o astfel de medicație.

Gurwitz recomandă cercetătorilor și să compare procentul de persoane tratate cu medicație antihipertensivă la nivelul populației generale cu procentajul reprezentat de aceștia la nivelul internărilor pentru COVID-19. Aceste analize ar putea fi făcute cu multe alte medicamente aprobate, nu doar antihipertensive, a menționat acesta.

Medicii de la Spitalul Universitar Zurich au început un registru de pacienți pentru a face astfel de analize, iar cercetătorii de la Johns Hopkins School of Medicine discută despre fezabilitatea începerii unor astfel de studii.

 

Sângele convalescenților, antidot pentru COVID-19?

În prima parte a lunii aprilie, FDA (the Food and Drug Administration, organismul de reglementare din Statele Unite) a luat decizia de a permite medicilor să folosească plasma convalescenților pentru a trata COVID-19, iar instituțiile medicale americane au început să colecteze plasmă de la pacienții care s-au vindecat. Donatorii trebuie să nu mai aibă simptome timp de 14 zile, după care testul pentru coronavirus trebuie să fie negativ. Fiecare donator poate oferi până la trei doze de plasmă care vor fi testate pentru alți agenți infecțioși înainte de a fi administrate pacienților.

Spitalele din New York se pregătesc să folosească sângele pacienților care și-au revenit după COVID-19 ca un posibil antidot pentru boală; cercetătorii speră că această strategie va ajuta metropola, epicentru al epidemiei în SUA, ca să nu ajungă în situația de a avea unități de primiri urgențe atât de aglomerate încât să fie nevoie să refuze pacienți, potrivit publicației Nature. Un avantaj al acestei strategii este că plasma convalescenților este disponibilă imediat, în timp ce medicamentele și vaccinurile iau timp pentru a fi dezvoltate. În plus, este relativ sigură, ieftină și ar putea fi disponibilă în orice țară afectată grav de epidemie. Oamenii de știință intenționează să o utilizeze ca pe o măsură provizorie pentru a evita infecțiile severe și a susține activitatea spitalelor suprasolicitate în această perioadă.

 

FDA: nou medicament în curs de investigare

Clasificarea FDA ca “nou medicament în curs de investigare” împotriva COVID-19 permite oamenilor de știință să înainteze propuneri pentru a testa metoda în studii clinice și permite medicilor utilizarea la pacienții foarte grav bolnavi, cărora le este amenințată viața. Cercetătorii au depus deja la FDA trei protocoale pentru trialuri controlate prin placebo pentru a testa plasma și se speră că acestea vor avea loc la spitalele afiliate Johns Hopkins, Mayo Clinic și Universitatea Washington din St. Louis, precum și în alte universități interesate să participe. În unul dintre cele trei trialuri, medicii vor administra plasmă pacienților aflați într-un stadiu incipient al afecțiunii și vor urmări modul în care boala evoluează. Un altul va studia tratamentul la cazurile severe de infecție. Al treilea va explora utilizarea plasmei ca o măsură de prevenție pentru persoanele aflate în contact apropiat cu cei confirmați cu COVID-19 și va evalua cât de des se îmbolnăvesc după transfuzie comparativ cu cei expuși în mod similar, dar netratați. Se așteaptă ca rezultatele să poată fi cuantificabile într-o lună.

Dacă utilizarea plasmei funcționează, ar putea fi extinsă și asupra medicilor și asistenților medicali, cu rolul de a împiedica îmbolnăvirile, astfel încât aceștia să își poată continua lucrul. Testele derulate în SUA nu sunt primele. China a lansat de la începutul lunii februarie mai multe studii privind utilizarea plasmei, dar încă nu au fost raportate rezultatele. Potrivit Nature, într-unul dintre studiile preliminare, medicii au tratat 13 persoane grav bolnave de COVID-19 cu plasma recoltată de la convalescenți. În câteva zile, virusul nu părea să mai circule în organism, indicând că anticorpii au avut efect. Totuși, starea pacienților a continuat să se deterioreze, ceea ce sugerează că boala a progresat prea mult pentru ca terapia să fie eficientă. Majoritatea fuseseră bolnavi de peste două săptămâni.

Chiar dacă funcționează suficient de bine, terapia cu plasma recoltată de la convalescenți va fi înlocuită cu alte terapii spre finalul anului, pe măsură ce grupurile de cercetare și companiile de biotehnologie identifică anticorpi pe baza cărora vor dezvolta formule farmaceutice precise.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (cunoscuți și ca inhibitori ECA) alcătuiesc o clasă de medicamente folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale (antihipertensive) și insuficienței cardiace congestive. Aceste medicamente acționează prin reducerea nivelului enzimei de conversie a angiotensinei din țesuturi, ceea ce duce la vasodilatație și, în consecință, la scăderea tensiunii arteriale. Exemple de inhibitori ECA sunt: enalapril, captopril, ramipril etc. Aceste medicamente produc relaxarea pereților vaselor de sânge (vasodilatație), ceea ce determină o scădere a presiunii arteriale. Ele inhibă enzima de conversie a angiotensinei, o componentă importantă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

 

Anul fără conferințe

2020 ar putea fi anul în care oamenii de știință nu vor participa deloc la conferințe, pe fondul pandemiei de coronavirus și a măsurilor de împiedicare a răspândirii acestuia. Această schimbare ar putea fi începutul unui proces de a face întâlnirile mai accesibile și pentru alte categorii de cercetători, cum ar fi cei provenind din universități mai sărace în resurse sau cei cu dizabilități, precum și pentru a reduce poluarea cauzată de călătoriile cu avionul în scopul participării la evenimente, potrivit unui articol publicat în revista Nature.

Sute de conferințe au fost anulate, iar organizatorii și participanții s-au reorientat către platforme online pentru a face schimb de informații, apelând la videoconferințe și la încărcarea prezentărilor online. O astfel de transformare, cum ar fi introducerea participării virtuale la conferințe, a fost îndelung așteptată de activiștii pentru drepturile persoanelor cu dizabilități.

Vaccinul OncoGen Timișoara, recunoscut OMS

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a  recunoscut centrul OncoGen, Timișoara, ca fiind singurul din România care are în testare pre-clinică un vaccin împotriva Covid-19.

Astfel, OncoGen se află în liga mare a cercetării mondiale alături de institute și companii recunoscute pentru performanța în cercetarea medicală de vârf, precum Inovio Pharmaceuticals, Institutul Karolinska, Universitatea Osaka, Janssen Pharmaceutical, Universitatea Oxford, Sanofi Pasteur, Institutul St. Petersburg de cercetare științifică pentru vaccinuri și seruri, Curevac.

About Author

Raluca Bajenaru

Leave A Reply