Dr. Roxana Bumbăcea, medic primar în alergologie şi imunologie clinică
Dermatita atopică (DA) este o formă specială de eczemă cronică, cu evoluţie ondulantă, ce debutează mai ales în primul an de viaţă, având localizări şi aspecte clinice variate, în funcţie de vârsta subiectului afectat şi de stadiul evolutiv al bolii. DA este cea mai frecventă afecţiune cutanată a sugarului şi a copilului mic, fiind, alături de alergia alimentară, una dintre primele manifestări ale “marşului atopic”.
Importanţa acestei afecţiuni rezidă în cifrele mari de prevalenţă, în condiţiile în care 10-15% dintre copiii cu vârste mai mici de cinci ani sunt afectaţi, 50% dintre cazuri fiind diagnosticate sub vârsta de un an. Manifestările clinice pot persista şi după pubertate la peste 60% dintre copiii afectaţi, iar la aproximativ 20% dintre aceştia şi în viaţa de adult. Există şi forme cu debut tardiv, conturarea elementelor clinice diagnostice realizându‑se după vârsta de 18 ani.
În general, prognosticul cel mai bun este rezervat formelor clinice cu debut precoce. Modul de transmisie familială al DA nu este cunoscut. Sunt implicate variate gene candidate pentru astm şi pentru alte boli alergice, incluzând cromozomul 5q 31-33 ce conţine genele citokinelor (IL-3, IL-4, IL‑5, Il-13, GM-CSF) ce reglează nivele de IgE şi eozinofile (markeri asimilaţi statusului de atopie).
În pofida cercetărilor ştiinţifice în domeniu, etiopatogenia DA nu este complet elucidată. Se consideră că DA apare pe fondul interconexiunilor dintre factorii genetici, imunologici, de mediu şi farmacologici, ce conturează cele două anomalii caracteristice DA: modificarea permeabilităţii barierei cutanate şi răspunsul imunologic anormal pe calea TH2.
Baza imunologică a DA este susţinută prin asocierea imunodeficienţelor primare ale limfocitului T cu nivele serice ridicate ale Ige şi cu leziuni cutanate tip eczemă (induse prin tipul IV de hipersensibilitatetardivă, prin activarea limfocitelor T).
Majoritatea pacienţilor cu DA au eozinofilie periferică şi nivele serice ridicate de IgE; de fapt, ce le mai ridicate nivele serice de IgE se întâlnesc în DA deşi nu se cunoaşte exact rolul lor în inducţia leziunilor cutanate. Deşi IgE sunt mult crescute, mecanismul de hipersensibilizare de tip I nu explică producerea leziunilor întâlnite în DA. Complexitatea imunopatogenică a bolii a impus denumirea actuală a DA ca sindromul eczema/dermatita atopică, denumire ce reflectă posibilitatea evolutivă sub cel puţin două forme diferite ca imunopatogeneză: DA extrinsecă (70‑85% din cazuri) şi DA intrinsecă, definite în funcţie de prezenţa sau nu a nivelelor ridicate asociate de IgE.
Rolul alergiei în patogeneza şi modularea evoluţiei dermatitei atopice este necontestat, deşi nu încă în totalitate clarificat. O mare parte din pacienţii DA prezintă exacerbări ale eczemei secundar contactului şi inhalării de alergene aeropurtate sau ingestiei de alergene alimentare, şi ameliorări după evitarea contactului cu acestea. Atât în DAIgE mediată cât şi în cea non-IgE mediată, un rol patogenic important este atribuibil superantigenelor microbiene (Staphilococcus aureus) sau virale (virus herpes simplex) şi fungice (Malassezia furfur, Candida albicans), dar şi autoantigenelor rezultate din creşterea autoreactivităţii odată cu progresia bolii.
[…]
Tabelul 1.iterii diagnostice Hanifin şi Rajka ale DA
A. Criterii majore (trei sunt necesare)
• Prurit
• Morfologie şi distribuţie tipică a leziunilor
• Modalitate evolutivă cronică sau cu recăderi
• Istoric personal/ familial de atopie
B. Criterii minore (trei sunt necesare)
• Debut precoce
• Reactivitate cutanată de tip I
• Nivele ridicate de IgE totale
• Xeroză
• Ihtioză
• Keratosis pilar
• Dermatita mâinii şi piciorului
• Dermatita pleoapelor
• Dermatita numulară
• Pitiriasis albă
• Dermatita mamelonului şi areolei mamare
• Dermatita cronică genitală
• Hiperlinearitate palmară
• Dermatita atopică foliculară
• Cheilite
• Conjunctivite recurente
• Pigmentare periorbitară
• Pliuri infraorbitare Dennie-Morgan
• Susceptibilitate la infecţii cutanate
• Dermografism alb şi albire întârziată
• Cataractă subcapsulară anterioară
• Keratoconus
• Intoleranţă la lână/ solvenţi graşi
• Intoleranţe alimentare
• Agravarea emoţională a leziunilor
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
