Într-un interviu acordat recent Medica Academica, în avanpremiera celei de-a 10-a conferințe a European Healthcare Fraud & Corruption Network (EHFCN), Paul Vincke, managing director al organizației, reamintea cifrele îngrijorătoare din statisticile europene privind risipa și frauda în sănătate. În România mai multe cazuri prezentate în ultimul an au atras atenția asupra fraudei și risipei din sistemul sanitar, ba mai mult, acest fenomen s-a extins și la medicina privată, nemaifiind apanajul numai al medicinei de stat.
Secretarul de stat Dorel Săndesc spune că pesemne “aceste boli” sunt atât de înrădăcinate, încât s-au extins și au cuprins și sistemul privat. “Este evident că sistemul este subfinanțat. Acest lucru este real și ne bucură că Guvernul a stabilit sănătatea ca prioritate. Pe de altă parte este evident că utilizarea fondurilor este ineficientă, inadecvată și sunt foarte, foarte multe lucruri de făcut. Nu am datele unor instituții, dar și toate scandalurile care au fost… Scoaterea la iveală a acestor excese este benefică pentru sistem. Din păcate au arătat problemele grave existente și în privat, chiar mai grave decat în cel public, ducându-ne la concluzia că sistemul privat s-a îmbolnăvit foarte ușor, și în forme și mai grave, de bolile din sistemul public. Dincolo de aceste scurgeri există și o utilizare inadecvată datorită unui management inadecvat”, a declarant pentru Medica Academica prof. Dorel Săndesc.
Un raport publicat în 2009 de Thomson Reuters privind risipa și abuzul în sănătate – fenomene care includ frauda și corupția – arăta că acestea ajung până la 30% din bugetele sănătății. Conform unui Studiu asupra corupției în sănătate, publicat de Comisia Europeană, corupția grevează până la 10% din fondurile irosite în sănătate, iar estimările EHFCN arată că între 3 și 10% din bugetele de sănătate ale statelor europene se pierd ca urmare a fraudelor.
“E uşor să acuzăm şi să arătăm cu degetul, dar, pe de altă parte, realităţile au demonstrat că există fraude în sănătate – au fost cazuri publice, clar dovedite, și cu reţete medicale, şi de alt tip, nu putem să spunem că nu există. Din punctul meu de vedere toate aceste lucruri trebuie amendate de cum se întâmplă. După părerea mea, orice cadru medical – pornind de la medicul de familie – care a cerut, a condiţionat sau a prejudiciat în vreun fel actul medical trebuie să răspundă!”, spune dr. Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni, un spital cu un buget impresionant, cât cel al unui mic oraș.
Prețuri mai mari pentru achizițiile spitalelor de stat
Investițiile în spitale se fac prin licitații publice, ceea ce poate să fie mai liniștitor din punct de vedere al corectitudinii folosirii fondurilor, consideră managerii. Însă există aspecte care nuanțează perspectiva, pentru că modul cum este folosită aparatura de la un spital de stat diferă față de un spital privat.
“Este un lucru pe care l-am remarcat şi l-am şi discutat cu mediul de afaceri, și anume faptul că toate firmele care se adresează spitalelor de stat vin cu costuri mai mari decât în privat. Iniţial am privit cu suspiciune aceste lucruri, apoi am reuşit să înţeleg. Dau un singur exemplu: un computer tomograf într-un spital de stat este rulat non-stop, fără pauză, de mai multe mâini, de la medici rezidenţi la şefi de secţie şi profesori. Este folosit şi în scop didactic, evident în folosul pacientului, dar cu un rulaj nepermis de mare, fără pauze, este exploatat la maxim. Atunci şi costurile sunt mari, pentru că având un rulaj atât de mare nu-ți poţi permite să cumperi decât un aparat ultraperfomant, iar costurile cu metenanţa sunt mult mai mari decât la spitalul privat, unde aparatul e rulat de o mână sau două, cu pauzele cuvenite între investigaţii, şi evident că service-ul e mult mai ieftin. Mi s-a explicat de fiecare dată că uzura e foarte mare, şi aşa și este – mă uit la endoscoape, de exemplu. Explicaţia nu e că «sunt banii statului», ci pur şi simplu că la stat vin foarte mulți pacienţi. Să ne uităm câte endoscopii se fac în privat şi câte endoscopii se fac pe toate aparatele noasre”, spune Carmen Orban.
Adaptarea la noi reglementări – costuri suplimentare
O altă cauză a costurilor ridicate la stat rezidă în necesitatea de adaptare la noi legi și reglementări. “Tot timpul apar legi noi. Una dintre directive a fost aceea de a permite aparținătorilor să intre în secţiile de terapie intensivă. Le permitem accesul, dar trebuie să le dăm şi echipamentul corespunzător, echipament care costă. Patologia e din ce în ce mai grea, pacienţii şi aparţinătorii din ce în ce mai mulţi şi atunci şi costurile sunt din ce în ce mai mari. De la dezinfectanţi până la mănuși chirurgicale, totul costă”, spune Carmen Orban.
De exemplu, pentru mănușile chirurgicale prețurile diferă foarte mult, de la mănușile banale de unică folosință la mănușile speciale, care se folosesc în procedurile de transplant, de exemplu. “În momentul în care faci o medie pentru acel produs e clar că media creşte. Și cu cât patologia este mai grea şi medicina mai performantă – nemaivorbind de medicamente – materialele sanitare sunt mai costisitoare”, spune managerul Institutului Clinic Fundeni.
Eficientizarea utilizării fondurilor, pe agenda zilei
“Avem mult de lucru, dar și proiecte prin care să eficientizăm utilizarea fondurilor. Ca exemplu, ne-am angajat – prin Strategia Națională de Sănătate – să realizăm o deplasare a serviciilor medicale dinspre internarea continuă spre alte forme de îngrijire, cel puțin la fel de eficiente și mai avantajoase economic, cum sunt spitalizarea de zi și serviciile ambulatorii. Aceste lucruri rămân numai pe hârtie în afara consultării specialiștilor, prin comisiile de specialitate ale MS, pentru crearea unor pachete de servicii realiste și stimulative”, spune prof. Dorel Săndesc.
Casa Națională de Sănătate creează pachetele pe care le propune furnizorilor, însă acestea trebuie decontate adecvat, iar pârghia prețurilor acestor servicii trebuie manevrată de așa natură încât să acționeze în sensul eficientizării utilizării fondurilor din sănătate, și nu al risipei. “Dacă facem aceste pachete realiste, furnizorii de servicii vor trece singuri la ajustarea serviciilor oferite. De exemplu, avem o listă de intervenții care nu necesită internare, dar care nu se fac în spitalizare de zi pentru că plata nu e adecvată – de exemplu, cistoscopia în urologie, endoscopia digestivă… Și trebuie modificate prețurile la propunerea Comisiilor de specialitate din MS interesate, o resursă profesională extrem de importantă. Una dintre resurse este să implicăm mai mult specialiștii în implementarea de proiecte, pentru că ei sunt foarte motivați, lucrează în condiții foarte grele și dacă aceste proiecte sunt făcute împreună cu ei, șansele de implementare sunt mult mai mari decât dacă vin de undeva de sus, din birouri, și li se impune. S-a dovedit că așa nu funcționează. Nu ne mai putem permite să incercăm să facem planuri, proiecte, programe, cu spatele la profesioniștii din sănătate.”
