Dan Ivan, Sanofi-Aventis: Fără fonduri private în sănătate, statul nu va putea niciodată crea un sistem solid

0

56-572010 va fi un an dificil pe piaţa farmaceutică românească şi lucrurile nu se vor îmbunătăţi în sistemul de sănătate local până când autorităţile nu se vor decide să atragă şi resurse financiare pe filieră privată, care să completeze resursele limitate ale statului, consideră Dan Ivan, CEO SanofiAventis România. După achiziţia Zentiva, compania a preluat conducerea topului firmelor farmaceutice care activează pe plan local, cu o cotă de piaţă de 10,1% şi vânzări de 815,7 mil. lei (194 mil. euro) la sfârşitul lui 2009, conform Cegedim. >>>


– Cum apreciaţi rezultatele financiare ale anului trecut ?

– Dacă vorbim per total grup, am fost profitabili, însă rezultatele publicate de bursă n-au fost strălucite. A fost unul din primii ani în care am fost afectaţi de diverse măsuri administrative, în afară de modalitatea în care am performat noi pe piaţă. 2009 a fost începutul a tot ceea ce înseamnă schimbări de legislaţie şi nu numai, şi mediul ăsta continuă în 2010. Anul trecut a apărut Ordinul 75, care a dus la o scădere a preţurilor. A fost modificat în cursul anului, iar în 2010 a revenit la forma iniţială. Din ştiinţa noastră este la Monitorul Oficial în forma din 2009. Păcatele Ordinului 75 se leagă de faptul că pe întreaga piaţă farmaceutică avem, aproape fără excepţie, preţuri minime la nivel european, prin modalitatea în care au fost alese ţările din coşul celor 12, ceea ce ne transformă într-un rai al comerţului paralel. Noi, ca grup, avem preţuri minime europene, dar răspândite în diverse ţări – să zicem că din 100 de forme galenice teoretice, 20 de minime sunt în Italia, 20 în Ungaria, 20 în Spania, ş.a.m.d. Nici o ţară nu are toate minimele adunate pe aceeaşi piaţă! Facem prognoze, acestea se adresează unei pieţe pe care credeam până acum că o cunoaştem; dacă intervine un export, riscul este ca pacientul român să nu mai aibă tratamentul la dispoziţie. Suntem puşi în imposibilitatea de a satisface nevoia pacientului. Pe de altă parte, există în acest Ordin o multiplă referenţiere – pentru că în afară de modalitatea prin care se stabileşte preţul acesta minim, mai există legături stabilite şi între medicamentul original şi primul generic.

Al doilea lucru care ne afectează – cel puţin în previziuni –, şi destul de serios în ceea ce priveşte profitabilitatea, este faimoasa taxă clawback care nu e clawback, ci e doar o taxă pe teoretice venituri (între 5 şi 11% din valorea vânzărilor, n.red.). Şi am să spun şi de ce teoretice vânzări sau teoretice venituri, dealtfel asta e cea de a treia hibă! Termenele de plată – vorbim chiar şi de cele oficiale – s‑au prelungit, şi asta nu are cum să nu influenţeze capitalul de lucru şi, în final, profitul. Pentru că firma mamă ne facturează la două luni, iar ca să acoperi ceea ce ştie piaţa să facă, adică să plătească oficial la 180 -210 de zile şi în realitate la mult mai mult, înseamnă un împrumut care costă şi ne afectează profitul. Cred că termenul de plată este cel mai important semn de slăbiciune al pieţei.

– La ce volum de vânzări vă aşteptaţi comparativ cu anul trecut ?

– De regulă, ţelul nostru a fost să creştem mai bine decât piaţa sau să scădem mai puţin, dacă asta va fi situaţia. În lei, cred că piaţa va fi stabilă, ceea ce va însemna o scădere în euro. De altfel, dacă vorbim de unităţi, în ciuda măsurilor care ar fi trebuit să favorizeze accesul la medicamente, vedem că, în ultimii ani de fapt, piaţa a scăzut cu aproximativ 7% în 2009 faţă de 2008. Sper totuşi ca în 2011 să nu continue acest trend, pentru că în România consumul per capita este la unul din cele mai reduse nivele din Europa. Slovacia, o ţară care nu este foarte departe de noi ca dezvoltare, are 300 dolari pe cap de locuitor, noi avem 100. Din 100 de dolari cam 20 sunt OTC-uri. Raportul ăsta se păstrează şi la banii alocaţi pentru sănătate: avem unul din cele mai mici procente din PIB alocate sănătăţii, 3,6%. Ori Franţa, Grecia au 11%, iar media europeană e peste 7,5%.

– Pentru că ne-am obişnuit aşa, n-am avut niciodată mai mult și se pare că ne descurcăm !

– Dacă ne uităm la mortalitate şi la speranţa de viaţă nu ştiu dacă ne descurcăm. Dacă ne uităm la faptul că avem, poate, cea mai mare rată de accidente vasculare din Europa, nu cred că ne descurcăm. Secretul nu stă numai în medicamente, tot sistemul este bolnav, de la stil de viaţă până la educaţie şi până la acces la minime resurse de sănătate. Cel puţin teoretic, România e o piaţă de mare potenţial prin populaţia ei şi prin adresabilitatea la medic, pe de-o parte, şi la minime scheme terapeutice, pe de altă parte. Faptul că Sanofi-Aventis a achiziţionat Zentiva e o dovadă că investim continuu. De altfel, Sanofi-Aventis a făcut anul trecut 33 de operaţii de fuziune, achiziţie sau parteneriate strategice. E o cifră impresionantă şi spune, pe de-o parte, că există o foame de business pentru companie, şi pe de altă parte, că suntem deschişi oricărui proiect de parteneriat, fie că e vorba de un produs, de o companie, sau de un deal naţional, regional ori global.

Considerăm că în România investiţia noastră nu e deloc neglijabilă, dealtfel suntem, ba nr. 1 ba nr. 2, dacă vorbim de valoare, suntem nr. 1 ca număr de cutii vândute în piaţa românească, vindem cam o cutie din şapte. Zentiva este, şi mai ales partea românească din Zentiva, fostul Sicomed, un business de volum. Şi cu asta voiam să spun că însuşi faptul că am făcut această achiziţie şi că există o prezenţă industrială în România, dovedeşte că vrem să existăm pe piaţa asta şi o considerăm importantă. Dar asta nu înseamnă că nu vrem să fim profitabili. Investiţia în creditarea pieţei pentru mine nu e investiţie, e doar speranţa că o piaţă îşi va reveni la nişte parametri cât de cât normali.

– Mizaţi pentru 2011 la o revenire a pieţei în parametri cât de cât normali ?

– Sper mai mult decât cred! Sper că 2011 ar putea să însemne revenirea, în general, a economiei româneşti şi a pieţei farmaceutice, însă o rezolvare pe termen lung, – pentru că în sănătate problemele sunt majore şi multiple –, nu poate veni pur şi simplu din găsirea unor fonduri care să alimenteze piaţa farmaceutică. E mult prea puţin. Fără să stabilim pachetul minim de servicii, fără să stabilim, prin asta, o modalitate în care să apară companiile sau fondurile de sănătate private, statul, care e un stat sărac, nu va putea niciodată să refacă, sau să creeze, de fapt, un sistem solid. Or, astăzi legislaţia este suficient de neclară şi nu există nici un stimul, nici individual şi nici la nivel de companie. Măsura asta ar schimba ceva, pentru că numai să stai la mâna a ceea ce poate statul să-şi rupă din buget cred că nu e o soluţie. Mai e ceva: faptul că preţurile sunt libere la OTC-uri – şi noi suntem nr. 1 în OTC-uri –, nu este în favoarea pacienţilor. Preţurile de raft ajung la 200% faţă de nivelul preţului de producător. Dacă tot am bani să compensez nişte produse, măcar să-l las pe pacient să cumpere OTC-urile la un preţ rezonabil. Dar nu e singurul lucru care contrariază în România.

– Mai spuneţi un lucru care contrariază .

– Faptul că o farmacie poate să vândă produse ca şi un distribuitor. După mine, comerţul paralel e încurajat şi de această posibilitate. Când sursa nu este un distribuitor, cei care fac operaţiuni de acest tip ajung şi la farmacii. Ori dacă un pacient nu are dreptul să cumpere un produs fără reţetă, cam aşa ar trebui să se întâmple şi cu o companie care cumpără de la farmacie. Nu poţi să ai reţetă pentru mii de tablete sau de cutii. Pentru farmacie e tentant pentru că îmbunătăţeşte puţin fluxul financiar, plăţile sunt mult mai rapide decât cum se  obişnuieşte pe piaţa românească. Comerţul paralel e un fenomen încurajat de Comisia Europeană, este legal, dar e în defavoarea pacientului, pentru că noi ne aflăm în imposibilitatea de a previziona ce anume vrea piaţa. Ne trezim că, deşi aparent, vindem mai mult către distribuitori, avem probleme semnalate de farmacii şi de pacienţi.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Delia Budurcă, redactor șef


About Author

Medica Academica

Leave A Reply