Oamenii de știință au reușit decodarea activității electrice din lobul temporal al creierului, unde se află localizat sistemul auditiv, în timp ce persoana respectivă asculta o conversație. Pe baza acestei corelații între sunet și activitatea cerebrală, cercetătorii au putut spune ce cuvinte a auzit participantul la studiu, doar interpretând activitatea din lobul temporal. Pe viitor, neurologii vor putea „asculta” vorbirea imaginară a unui pacient incapabil să se exprime din cauza paraliziei sau a unui atac cerebral, au afirmat cercetători ai Universității California, Berkeley, în cadrul unui articol din jurnalul PLoS Biology.
„Există dovezi că arii similare ale creierului sunt activate atunci când auzim sunete și când ni le imaginăm. Dacă am înțelege suficient de bine această relație între înregistrările cerebrale și sunet, am putea sintetiza sunetul la care o persoană se gândește sau am putea scrie cuvintele cu ajutorul unui dispozitiv de interpretare”, a afirmat Brian Pasley, autorul articolului.
Creierul fragmentează sunetul în frecvențele acustice care îl compun; de exemplu între minimum de 1 Hertz până la maximum de 8.000 de Herți se află frecvențele importante pentru vorbire.
„Studiem care sunt locațiile corticale care își cresc activitatea la anumite frecvențe acustice și astfel, putem identifica sunetul”, a spus Pasley, realizând o comparație între această tehnică și abilitatea unui pianist care cunoaște foarte bine clapele de a-și imagina muzica atunci când privește un alt pianist cum cântă fără să îl audă, la fel cum Ludwig van Beethoven își „auzea” compozițiile, fiind totuși surd.
Cercetătorii consideră acest studiu un pas important către înțelegerea caracteristicilor vorbirii care sunt reprezentate în creierul uman, menționând că tehnica ar putea fi extinsă și la verbalizarea interioară. Studiile au arătat că atunci când oamenilor li s-a cerut să își imagineze că pronunță un cuvânt, s-au activat aceleași zone ale creierului ca atunci când pronunțau efectiv cuvântul.
