Din nou cu Sisif 
– despre finanțare…

0

Despre politicile de finanțare a sănătăţii în Uniunea Europeană s-a vorbit mult. Se remarcă însă un studiu comandat şi finanţat în urmă cu doi ani, de Parlamentul European, semnat de Elias Mossialos, Sarah Thomson şi Thomas Foubister. Studiul a fost publicat de European Observatory on Health Systems and Policies.

Renumiţii specialişti analizează metodele optime ale finanţării sănătăţii.

Este finanţarea publică mai bună decât cea privată? Care dintre cele două este mai eficientă şi mai echitabilă?

Autorii analizează cum se realizează reforma ce duce la securizarea sustenabilităţii economice şi fiscale a finanţării sănătăţii, asigurând însă accesul echitabil şi “value for money”. Aceştia afirmă – pentru a convinge de rigurozitatea studiului – că le lipsesc câteva date cum ar fi impactul unor măsuri, dar şi caracteristicile specifice ale fiecărei ţări.

Autorii/specialişti merg mai departe şi fac recomandări, pe care le prezentăm mai jos:

• 
Punctul de plecare pentru orice reformă ar trebui să fie o analiză atentă a sistemului de sănătate existent (sistemul de finanţare specific) pentru a identifica punctele slabe sau zonele cu probleme, odată cu înţelegerea factorilor contextuali care ar putea contribui la, sau împiedica, succesul reformei

• 
Factorii de decizie pot considera că este util să comunice publicului larg obiectivele şi principiile de bază ale reformei

• 
Autorităţile ar trebui să ia în considerare mai degrabă întreaga gamă de funcţii şi politici de finanţare a sănătăţii, decât să se concentreze doar pe colectare (mecanismele de contribuţie)

• 
Găsirea unor modalităţi de a pune în aplicare colectarea pentru a asigura suficiente venituri şi pentru a restabili încrederea în sistemul de finanţare a sănătăţii

• 
Sistemele de sănătate finanţate în special prin contribuţiile salariaţilor la fondul asigurărilor sociale pot beneficia de o lărgire a bazei de impozitare incluzând veniturile care nu intră în categoria câştigurilor salariale

• 
În afară de contribuţia la eficienţă şi echitate, îmbunătăţirea colectării prin reducerea numărului de grupuri de asiguraţi sau, şi mai bine, prin crearea unui grup unic la nivel naţional, poate facilita administrarea şi coordonarea strategică în sistemul de sănătate

• 
Limitarea dependenţei de finanţarea privată (ex. asigurările private de sănătate) şi asigurarea că există limite clare între finanţarea publică şi cea privată astfel încât finanţarea privată să nu se bazeze pe resurse publice sau să afecteze alocarea şi priorităţile resurselor publice

• 
În cazul în care tarifele de utilizare sunt impuse, trebuie mare atenţie la proiectarea politicii de repartizare a costurilor, care ar trebui să fie sistematică şi bazată pe dovezi

• 
Trebuie evitată introducerea de conturi de economii pentru sănătate pentru ca acestea să nu implice nici punerea în comun între grupuri de oameni. Acestea suferă, de asemenea, de multe limitări ale taxelor de utilizare

• 
Abordarea plăţilor informale este esenţială pentru creşterea încrederii publicului în sistemul de sănătate. Plăţile neoficiale pot prezenta o provocare majoră pentru implementarea cu succes şi a altor reforme

• 
Încurajarea alocării de resurse strategice pentru a fi siguri că resursele din sănătate corespund nevoilor

• 
Încurajarea folosirii mai bune a Health Technology Assesment (evaluarea tehnologiilor medicale), mai ales în deciziile referitoare la rambursare şi în definirea pachetului de beneficii, dar şi în îmbunătăţirea performanţei clinice

• 
Gândirea unor sisteme de plată a furnizorilor şi a achiziţiilor astfel încât să stimuleze eficienţa, calitatea şi productivitatea

• 
Încurajarea eficienţei administrative prin reducerea la maxim a dublării funcţiilor şi a sarcinilor

• 
Evitarea confuziei între eficienţa şi controlul cheltuielilor. Nu trebuie cheltuiţi banii în sănătate necondiţionat şi în mod iraţional, ci mai degrabă trebuie demonstrată întotdeauna acea “value for money”.

Rămâne totuşi întrebarea: avem prea puţini bani pentru domeniul sănătăţii sau se cheltuie necontrolat?

Totuşi, nişte bani în plus n-ar strica… cei europeni adică.

DA – sănătatea nu a beneficiat de program de finanţare propriu.

DA – alocarea banilor europeni către sănătate trebuie regândită şi renegociată.

DA – sănătatea ar trebui să fie o prioritate de grad 0.

De aceea, în noiembrie invităm la masa discuţiilor, pentru regândirea finanţării programelor de sănătate cu bani europeni, toți stakeholderii din sănătate. Şi nu ne oprim aici…

un eveniment by Tarus Media Health Events.

About Author

Comments are closed.