Rezerva Naţională de Sânge, proiect al Institutului Naţional de Hematologie Transfuzională, aşteaptă Hotărârea de Guvern privind înfiinţarea sa și o investiţie de două miliarde de euro. Ar asigura în numai jumătate de oră sângele necesar în cazul unei catastrofe naturale sau al unui accident major, sau pentru operații urgente precum transplanturile. Între timp, însă, Institutul funcționează cu un deficit de 1500 de oameni, posturile fiind blocate pe fondul crizei, și se confruntă cu lipsa resurselor pentru a face colectă mobilă de sânge, ne spune directorul instituției, dr. Andy Rosin. >>>
Care este menirea Institutului Național de Hematologie Transfuzională ?
Institutul creionează strategii cu privire la transfuzia din România și coordonează în mod direct activitatea de transfuzie a celor 41 de centre existente în țară. De asemenea, propune Ministerului Sănătății acte normative și are și o componentă de cercetare.
Care sunt problemele din România în ceea ce privește domeniul transfuziei sanguine ?
Problemele sunt cele ale sănătății în general. Lipsa de fonduri, o oarecare incoerență legislativă pe care ne străduim să o corectăm, lipsa de comunicare dintre rețeaua națională de transfuzie și beneficiarul final spitalele. Primim foarte greu feedback-uri de la ei. Neprimind feedback-uri ne e foarte greu să ne ameliorăm activitatea. Până nu demult era și lipsa de reprezentare pe plan internațional, dar acest lucru s-a remediat – România a fost invitată să adere la cea mai prestigioasă organizație a sângelui din UE, European Blood Alliance.
La ce vă referiți când spuneți incoerență legislativă ?
Am să vă dau un exemplu – Legea 282 din 2005, Legea Transfuziei, trebuia să aibă niște norme de aplicare reflectate într-o Hotărâre de Guvern care încă nu a apărut.
Cum afectează acest lucru activitatea dvs. practică ?
Trebuie să facem o echilibristică din punctul de vedere al respectării legii pentru că noi lucrăm după o Hotărâre de Guvern care se referea la legea anterioară legii 282. Un alt lucru care ne afectează foarte grav este lipsa de personal. Lucrăm cu jumătate din personalul care ar fi necesar și care ar fi normat conform legii. Sunt posturile blocate și foarte multe desființate în toate componentele activității noastre – la recoltare, procesare, testare, inclusiv la stocare și expediere, pentru că și acolo ar trebui să avem gardă de 24 de ore în fiecare centru, și nu avem. Institutul nu are astfel de probleme, mă refer aici la colegii din centrele de transfuzie. Oameni interesați să vină să lucreze s-ar mai găsi.
Există suficienți donatori de sânge, sunt românii suficient de generoși ?
Niciodată, în nicio țară din lume, nu există suficienți donatori de sânge. Cu cât crește numărul de donatori crește și cererea pentru că, în primul rând, medicina face progrese. Apar tehnici chirurgicale care nu existau acum zece ani și care consumă sânge mai mult. Transplanturile în România se făceau într-o foarte mică măsură, acum se fac de rutină, or asta consumă mult sânge. Niciodată nu sunt destui donatori și, din păcate, spiritul civic nu este ceea ce ar trebui să fie. În ultima perioadă parcă a început să se manifeste, dar într-o măsură mult mai mică decât ar trebui.
Credeți că oamenii sunt stimulați mai degrabă de beneficiile pe care le primesc în urma donării de sânge, mai ales în perioadă de criză ?
Nici pomeneală! Sunt demotivați de faptul că noi, din lipsă de logistică, nu putem face colectă mobilă masiv. E foarte greu de motivat un om să facă 40 de km pentru a dona sânge. El așteaptă să mergem noi să recoltăm. Or, pentru asta, în marea majoritate a județelor nu avem logistica necesară.
Dar de exemplu, în București, nu trebuie decât să se deplaseze cu metroul !
Bucureștiul e foarte mare. În București chiar facem colectă mobilă și cu mult succes. Sunt foarte multe companii multinaționale sau bănci ai căror salariați ne așteaptă, mergem la sediu și donează fără să aștepte nici un fel de recompensă.
Donatorilor nu li se oferă nimic, doar ceea ce se oferă și în Ungaria, Austria, Germania sau Franța – o masă caldă după donare. Pe de altă parte, în București, am primit cinci autobuze pentru colectă mobilă de la Ministerul Sănătății. Nu am primit și fondurile aferente întreținerii acestor autobuze – Casco, motorină, șofer, echipă. Am făcut noi niște eforturi, am găsit și niște sponsori și acțiunea cu autobuzele a avut un real succes.
Unul dintre proiectele dvs. era crearea Rezervei Naționale de sânge a României. Care este situaţia ?
Dorim în continuare. Noi nu suntem pregătiți la această oră să facem față unei catastrofe serioase – un mare accident de cale ferată sau un cutremur, pentru că sângele este răspândit în toate județele țării. Or, gândiți-vă că și la cutremurul cel mare au fost afectate Bucureștiul și încă vreo două orașe, nu toate. Sângele trebuia adus de la Satu Mare către București – e puțin cam problematic, nu? Noi ar trebui să avem o rezervă intangibilă nu numai pentru astfel de calamități, inclusiv pentru eventualitatea în care prof. Irinel Popescu trebuie să facă urgent un transplant de ficat și vrea 40 de pungi de sânge. Eu trebuie să mă străduiesc să le colectez din locuri diferite. Având o astfel de rezervă, până vine elicopterul SMURD-ului, noi am pregătit sângele, l-am trimis, și în jumătate de oră e la Fundeni. Această rezervă are mai multe scopuri.
Ce investiţie presupune ?
Aproximativ două miliarde de euro. Acest sânge ar trebui să fie perfect testat, supratestat față de normele europene pentru că la transplant este foarte important să îl testăm și pentru citomegalovirus (CMV), de exemplu. În mod normal, nu trebuie testat și pentru asta. CMV nu este foarte agresiv și dacă îl transmitem nu se întâmplă absolut nimic – e ca și cum primitorul face o gripă, în 4-5 zile a scăpat. Dar la imunodeprimați – cum sunt pacienții cu transplant – devine foarte agresiv și atunci ar trebui testat în plus. Noi nu dispunem la acest moment de tehnologia necesară testării pentru CMV. Ar trebui să fie și perfect fenotipat. România respectă în totalitate normativele europene, dar sunt cazuri când acestea trebuie depășite în sus.
Ați început deja să faceți demersuri pentru crearea acestei rezerve de sânge ?
Da, am început. În viitoarea hotărâre de Guvern e prevăzută și realizarea acestei rezerve de sânge. Din momentul în care se bugetează, am putea avea această rezervă în trei-patru luni. Noi în transfuzie suntem obișnuiți să ne mișcăm repede!
Ce investiții mai aveți în plan ?
Noi avem multe planuri, nu avem banii necesari. O bună parte din aparatele pe care le avem și cu care lucrăm datează din ‘92, sunt depășite și fizic, și moral. Cheltuielile de întreținere ale acestor aparate practic echivalează cu a investi în unele noi. Dar dacă așa e bugetul, îl respectăm.
La cât timp trebuie schimbat un anumit aparat ?
În mod normal, la cinci ani, mai ales la nivelul nostru. Un astfel de aparat, într-un spital care face 30 de probe pe lună, poate să țină cu mult mai mult. Noi, făcând 200 pe zi… e ceva mai descurajant pentru aparat.
Am primit recent o parte dintre banii necesari achiziționării unui aparat NAT (Nucleic Acid Amplification Technique) și acum facem demersuri la minister pentru a ne oferi cealaltă parte din bani ca să îl putem achiziționa. Prin asta mărim gradul de siguranță transfuzională, dar nu numai asta este important, ci și faptul că vom putea să le trimitem plasmă la fracționat. România în acest moment achiziționează factori stabili de plasmă, mă refer la factori de coagulare 8-9, la albumină, globuline. Și asta costă mult. E ca la croitorie – dacă duc stofa mea sigur că plătesc numai manopera și ies mult mai ieftin.
Ce puteți să ne spuneți despre activitatea de cercetare a Institutului ?
În ciuda faptului că suferim de o cruntă lipsă de personal și destul de mare de resurse materiale, desfășurăm activități de cercetare – chiar încercăm să accesăm un grant de la European Blood Alliance pe un studiu. Noi avem niște laboratoare unice la nivel național cu oameni cu mare experiență, cu cercetători științifici – încadrarea e foarte bună. Din păcate am rămas foarte puțini și nici echipamentele pe care le avem, cu vagi excepții, nu sunt cele mai performante.
Ce vizează acest studiu pe care doriți să îl realizați cu fonduri de la European Blood Alliance ?
Este un studiu la nivelul posibilităților noastre tehnice, care se referă la abordarea donatorului. Una dintre cele mai importante componente ale activității noastre este abordarea donatorului, modul în care știm să îl atragem și să îl fidelizăm, pentru că nu suntem foarte interesați de donările oportunistice, suntem interesați de donatorii permanenți, din varii motive. În primul rând, crește gradul de securitate transfuzională pentru că aceștia sunt oameni motivați, testați din trei în trei luni. Există niște abordări specifice pe această temă – am luat legătura inclusiv cu anumite culte religioase să ne sprijine în această direcție.
Spuneați că au rămas foarte puțini cercetători. Ce s-a întâmplat, au plecat în străinătate ?
S-au pensionat. Și noul val deocamdată nu ajunge la mal – posturile sunt încă blocate. Așteptăm ieșirea României din criză și deblocarea acestor posturi, pentru că e foarte greu de lucrat fără oameni.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica – aprilie 2011
