Dr. Alexandru Eniu, oncolog, ESMO Executive Board, Global Policy Committee Chair, spune că pentru a schimba lucrurile în modul cum se tratează cancerul la noi este nevoie de persistență și continuitate timp de ani de zile, nu se poate rezolva în condițiile în care partenerii de discuție se schimbă din șase în șase luni. “Cancerul nu se poate rezolva pompieristic, vărsăm niște apă și mergem mai departe”, a punctat oficialul ESMO. De asemenea, suntem încă departe de a vorbi de tratament personalizat în cancer, un termen mai potrivit realității fiind acela de “tratament stratificat” pe tipuri biologice.
Vă rog să ne spuneți, pentru cititorii Medica Academica, cum ați văzut ESMO în acest an, care s-a desfășurat între 8-12 Octombrie 2017 la Madrid? Care au fost noutățile, mai ales că aveți o poziție centrală, sunteți unul dintre cele patru figuri care au fost mari pe afișul congresului, alături de Josep Tabenero (Spania), președintele ESMO, Christian Dittrich (Austria), Global Policy ESMO committee member, și Paolo Casali (Italia), ESMO EU Policy Committee Chair. Iată că avem un român în fruntea organizației europene a oncologilor – European Society for Medical Oncology (ESMO).
Sunt multe lucruri noi, însă nu aș vrea să comentez conținutul științific pentru că acesta merită analizat în detaliu, pe specialități. Tocmai din cauza faptului că sunt atât de implicat în global policy, dar și pentru faptul că eu mă ocup de cancerul de sân exclusiv, iar din cauza calității pe care o am în comitetele ESMO în cadrul Congresului nici nu apuc să mă duc la sesiunile pe care le doresc. În orice caz sunt multe lucruri noi.
Ce ar trebui să știe medicii din România?
Nu pot sumariza, însă lucrurile sunt într-o continuă ameliorare, aș spune, există tendința și există date care ne arată că tratamentul adaptat subcategoriilor de pacienți pe baze biologice funcționează, și sunt multe exemple în sensul acesta în cancerul de sân – inhibitorii de CDK 4/6, în alte zone inhibitorii de tirozin-kinază. Nu pot sumariza mai mult decât aș spune că lucrurile avansează, sunt pași care se fac în fiecare an în domeniu și până la urmă sperăm ca toate lucrurile să se cumuleze realmente într-o schimbare care să schimbe starea de fapt. Sigur, și imunoterapia e foarte la modă acum.
Am putea spune, așadar, că medicina personalizată și-a dovedit eficiența.
Eu aș spune “medicina stratificată pe subtipuri biologice”. Medicina personalizată, deocamdată, după părerea mea, e încă un balon care e încă un pic cam prea umflat, pentru că suntem departe de a reuși să tratăm pacienții individual, personalizat, pe baza modificărilor pe care ei le au. Suntem încă în epoca tratamentului stratificat, pe grupuri de pacienți, pe caracteristici biologice.
Deci această sintagmă ar trebui, de fapt, să o folosim.
Da, e foarte multă discuție în jurul acestui tratament personalizat, dar încă nu suntem încă acolo.
Ce ne puteți spune despre imunoterapie, cum o vedeți în momentul de față? Este o modă, începe să se verifice… Se leagă mari speranțe vizavi de acest domeniu.
Imunoterapia e o confirmare a ceea ce de mult știam, este extrem de importantă în cancer… Ce este bine este că avem deja pacienți care supraviețuiesc foarte mult cu tratamente imune, dar din păcate este doar un subgrup – pe melanom, pe plămân – care supraviețuiesc foarte mult. În sân există deja date, mai puține deocamdată pentru că acum sunt în acumulare, dar există promisiuni în special pentru boala triplu negativă. Boala triplu negativă este unul din cele patru mari tipuri de cancer de sân, pentru că noi când tratăm cancerul de sân nu tratăm o boală, ci tratăm mai multe boli. Una este boala triplu negativă, atunci când nu exprimă nici receptorul estrogenic, nici pe cel progesteronic, nici HER2.
Una dintre conferințele de presă în cadrul ESMO a vizat global policy, mai exact: Cum pot afecta politicile publice îngrijirea pacientului cu cancer? Cum ați vedea România, și din perspectiva faptului că în boardul executiv al ESMO sunteți responsabil pe global policy?
La noi este foarte complicat pentru că lucrurile nu au continuitate. Partenerii se schimbă mereu. Pentru a face ceva pentru cancer trebuie să ai persistență și continuitate vreme de ani de zile. La noi cu fiecare schimbare la 6 luni a Ministrului Sănătății se schimbă toate – nu există partener de discuție, nu există continuitate și din păcate aici nu se pot rezolva lucrurile pompieristic, așa cum se întâmplă de obicei în România. Avem o problemă, vărsăm apă peste ea și trecem mai departe – cu cancerul nu se poate așa.
Vă confruntați încă cu lipsa de medicamente?
Da, a fost o perioadă lungă când tamoxifenul nu a fost disponibil. Este un medicament esențial pentru pacientele cu cancer de sân.
Și cum procedați?
Pacienții își iau… Și Guvernul a făcut unele lucruri, au reușit pe vremuri să aducă tamoxifenul și să rezolve problema, după aceea s-au descurcat farmaciștii și au adus tamoxifen din Bulgaria, din statele din jur… Nu se găsea în forma rambursată, dar se găsea în farmacie, și din fericire medicamentul acesta nu este scump. Dar tot nu e ok ca pacientul care are dreptul la acest medicament – compensat – să nu aibă acces.
În conferință ați dat exemplul unor țări care au rezolvat problema medicamentelor foarte ieftine dând incentive-uri producătorilor pentru a încuraja producția?!
Și la noi a fost un asemenea proiect pe vremea ministrului Voiculescu, în care tocmai asta se dorea, pentru că pentru producători nu are rost să vină să vândă în România aceste medicamente, pentru că prețurile sunt oricum foarte mici. În afară au aceste politici de incentivare mai bine puse la punct. Cu siguranță că orice companie farmaceutică vrea să vândă medicamente. Dacă există o cantitate redusă de medicament x, o să o vândă acolo unde primește bani mai mulți, adică în Germania, Franța, și nu în Romania.
Cum ați reușit să deveniți unul dintre specialiștii atât de larg recunoscut în cadrul ESMO?
Cu foarte multă muncă, pornită din frustrarea de a vedea lucrurile care nu se schimbă înspre bine la noi, și frustrarea de a vedea că încercările de a schimba lucrurile pe plan național au din păcate mai puțin succes decât schimbarea pe plan global. Nimeni nu-i profet în satul său și constat cu părere de rău că părerile mele sunt mai mult luate în considerare în exteriorul țării decât în interior… Asta este situația!
Într-adevăr, în România de multe ori suntem mai sensibili la recunoașterea valorilor noastre atunci când vine via străinătate. Abonații Medica Academica sunt medici, care ar fi mesajul dvs. pentru cititorii noștri?
Să se străduiască să nu lase ștacheta jos și să lucrăm împreună ca să schimbăm aceste lucruri în bine. Dacă nu vom vrea să facem nimic, până la urmă se vor schimba în rău.
Recent, am avut un interviu cu prof. Tanțău de la Cluj care spunea despre screeningul pe cancerul colorectal, de altfel angajamente asumate de România, că este numai pe hârtie. Pe cancerul de sân avem ceva?!
Avem un pilot, dar cu screeningul este o lungă discuție. Trebuie foarte bine cântărite lucrurile, pentru că screening nu înseamnă să cumperi 10 mamografe sau să plătești un număr X de mamografe. Trebuie să ai un sistem complet de urmărire, de chemare a pacientelor, de gestionare a lor și de analiză a datelor.
Și n-avem această capacitate.
Deocamdată, n-o avem.
medic primar oncolog, Institutul “I.Chiricuță” Cluj
specializări – H. Becquerel Cancer Centre, Rouen (1997), Univ. Rouen (2000), Univ. Texas, Memorial Sloan Kettering Cancer Center (New York), Mayo Center, Jacksonville, Florida, Institutul European de Oncologie Milano, visiting researcher în Olanda, Spania
membru ESMO, ASCO
ESMO Emerging Countries Committee (2012 – 2014), ASCO International Affairs Committee
Inițiativa globală pentru sănătatea sânului (2002) – co-președinte al Panelului de tratament și alocare resurse
peste 50 de studii clinice de fază II și III
Autor a două capitole de carte, peste 20 de articole în reviste peer review, invited speaker în Europa, SUA
